RETRĂIRE
De după dealuri încă ne mai cheamă
Copilăria – o moldavă fire
A celor adânciți întru iubire,
Fără de vină și fără de teamă…
Ne strigă de acolo câte-o mamă,
De sub pământ ne bântuie desculți
Cei care au plecat – atât de mulți
Că numai Dumnezeu le ține seamă…
În talpa școlii încă dascăli sunt
Ce nu adorm de-atâta veșnicie,
Bade Ioane, ție-acum și mie
Ne este încă dor de-acel pământ…
Un petec de țărână care doare,
Dar nu te teme, va veni o zi
Când ne-om întoarce spre a retrăi
Copilăria – unică visare…
Nu-ți fie teamă, va veni o zi…
IONEL SIMOTA
