DUMNEZEU NU RĂSPUNDE NEVOII NOASTRE CI CREDINȚEI NOASTRE
Discuția mea cu Dumnezeu nu este cerere, nu cer nimic material, nu am nevoi, nimic nu îmi trebuie, iar EL răspunde credinței mele, știe tot ce îmi este necesar și îmi dă atunci când îmi este de trebuință, mă vrea fericită. Îl rog doar să mă ajute să iert, să iert și să iubesc necondiționat, cu acea iubire de care doar EL e în stare.
Atunci îmi relevează imaginea iertării care este în mine, și nimic nu este în afara mea.Las totul în seama Lui, nu mai urmez deciziile mele, ci îi cer Sinelui Divin să mă ghideze în tot, având încredere deplină că ceea ce este e ceea ce e bine. Îi vorbesc ca unui tată iubitor, nu ascund nimic din ceea ce trăiesc, aduc totul în lumina Sa, suntem împreună din veșnicie și încep să-mi amintesc că sunt Fiul Său. Eu sunt El, și Cristos e în mine. Lumea pe care a creat-o El e cea reală, pe când iluzia făcută de mine e deșertăciune și poartă pecetea morții, pentru că e supusă timpului.
M-am judecat greșit și m-am înșelat în privința lumii, însă las totul în urmă și pășesc în lumină. Pot să iert și să iubesc, doar uitasem cum să o fac. Suntem iubire, și asta e tot ce există, orice altceva este minciună născută din iluzie.
. . Încearcă să îl vezi pe Dumnezeu și în ceea ce pare a fi rău și necaz, el este în tot. Cineva mă întreba: dar cum să fac asta? Iar dacă ți-ai pus această întrebare înseamnă că știi în interiorul tău că se poate, doar ai uitat cum să fii iubire. Ascultă liniștea, acolo e răspunsul la tot, pătrunde în casa tăcerii unde iluziile nu au loc iar adevărul este stăpân, ,,bate și ți se va deschide”, mai ții minte îndemnul lui Isus? Eu și tu suntem unul, noi suntem Isus, fiul lui Dumnezeu! Dacă încerci să vezi dincolo de acest trup, să intri în tăcere, vei vedea lumina, adevărul, îți vei aminti totul. Dacă eu am putut, poți și tu, iar eu am venit cu un bagaj tare greu de care încep să scap , dar știu că totul e iluzie, încep să mă eliberez, îmi cresc aripi și plutesc, sunt sus și în același timp sunt și în acest trup.
Amintește-ți iubirea, ea nu te-a uitat, primește-o în viața ta și redă-i locul cuvenit în inima ta, fii iubire și revarsă din lumina sa oriunde te duci, iubește orice ființă, om, animal, pasăre și orice altceva, tu ești toate acestea. Dacă rănești pe cineva, pe tine te rănești, nu exiști decât tu, iar tot ce pare exterior și separat, e iluzie.
Ai vrut să uiți iubirea și te-ai rătăcit, de atunci cauți calea și nu vezi lumina, crezi că ești pierdut însă ea e în tine, acolo unde Tatăl a scuns-o. Nu sunt această carne, adevăratul eu e spirit divin închis în acest bulgăre de de pământ numit trup, mă descopăr din zi în zi mai mult, am o relație cu Spiritul Sfânt dincolo de trup. Iar atunci când spun că Dumnezeu e în mine nu mă refer la trup, ci la spirit, în acest fel sunt după chipul și asemănarea Sa, în spirit, și nu ca trup. Ce rol are atunci trupul, mă vei întreba? Ei bine, el este locul în care m-am ascuns atunci când am fugit de acasă, când m-am rătăcit, însă este un loc întunecat și iluzoriu, e neputincios fără energia de viață ce îl animă, e neutru și e doar un instrument de care mă foloscesc în această iluzie, aici m-am ascuns de iubire și tot aici voi găsi adevărul, lumina din întuneric. Și în același timp în trup și în tot ce există, pentru că sunt Spirit Sfânt, sunt infinit și nici un corp nu ar putea să mă cuprindă. Sunt una cu Tatăl, infinit și de necuprins, iubire și lumină, iar tot ceea ce văd sunt eu.
Nimic nu trebuie și nimic nu contează în acestă iluzie când îmi amintesc că eu sunt cerul în care sălășluiește divinitatea.
Adriana Popescu- „Fiul tăcerii”
