Foto: Silviu Ipătioaei- M.d.C
Cu toate că știința și tehnica au evoluat enorm și în mare parte s-au pus în slujba binelui și îmbunătățirii vieții oamenilor, tendințele războinice, care duc la neînțelegeri, dușmănie și conflicte între oameni și între popoare, fac ca o altă parte a noilor cuceriri să fie folosită în scopuri distructive, de cucerire teritorială și asuprire a celor învinși. Prin intermediul noilor tehnologii, populațiile umane sunt supravegheate, „îndosariate” și manipulate în interesul celor puternici. Iubirea față de aproapele este adesea substituită de dușmănie și ură între neamuri, iar noile descoperiri științifice devin unelte de temut în mâinile „dușmanului”. Toate acestea demonstrează că omul încă n-a părăsit în totalitate regiunea regnului animal, că în destul de mare parte mai este stăpânit de instinctele animalice, care generează în mentalul său gânduri negative și-i provoacă sentimente de ură și dușmănie față de proprii semeni.
Pentru o explicație mai profundă și mai detaliată a acestei teme, facem apel la filozoful danez Martinus, care într-unul dintre articolele sale: „Ce este dușmănia?” – publicat în revista KOSMOS nr.1/2002, și tradus de noi prin intermediul limbii esperanto – explică mai pe larg sensul cuvântului „dușmănie” și efectele acestui sentiment nepotrivit în psihicul și corpul ființei umane:
„Dușmănia este o putrefacție mentală
Oamenii sunt expuși multor suferințe în această lume, unde se află ei în prezent. Dar cei mai puțini au doar un subsentiment despre care suferință este cea mai periculoasă și cea mai rea, fără îndoială cea mai ruinătoare dintre toate suferințele fizice și psihice. Cea mai periculoasă suferință a omului este acea reacție mentală care se manifestă în felul lui de a acționa ca mânie sau dușmănie. Ea este mai răspândită decât oricare altă suferință între oameni. Când ea a primit acea poziție gigantică, cauza este acea circumstanță, că oamenii nu știu deloc cât de distrugătoare de viață este ea ca fapt. Adesea chiar sunt onorate acele persoane a căror conștiință, într-un anumit grad, exprimă ură și dușmănie. Cea mai mare parte a omenirii se află în acea stare mentală, care în nenumărate situații ajunge într-o explozie distrugătoare sau chiar ucigătoare în modul de a acționa și în crearea culturii omului pământean. Dacă noi reprivim în istorie la persoane renumite care au deținut puterea asupra oamenilor, deci noi vedem că nu sunt multe dintre acestea al căror mod de a acționa nu s-a descoperit, că mânia și dușmănia, într-un grad mai mic sau mai mare, se aflau și în mințile lor. Se vede acel mod de a acționa și la bătrâni și la tineri. El se află în toate clasele sociale, și efectele distructive ale dușmăniei se văd și în mișcările religioase, și în asociațiile materialiste. De fapt, toate culturile mondiale de până acum s-au supus efectului lui distructiv și înveninat. Dușmănia cauzează același proces distructiv în minte și în modul de acțiune precum putrefacția cauzează în organismele animale moarte, și de aceea se poate spune că exprimarea cosmică corectă despre noțiunea dușmănie este „putrefacție mentală”.
Dușmănia este cel mai mare rău al omenirii. Ea este cauza suferinței și morții a milioane de oameni. Acest lucru se întâmplă nu numai în interiorul regiunilor naționale, unde cineva poate urî sau simți dușmănie față de alt om chiar și pentru faptul că persoana respectivă este german, suedez, danez, rus sau de altă nație. Nu, furia dușmăniei și urii din mintea umană și infectările de către ele a minții omenești au cauzat, de asemenea, nenumărate suferințe în familii, în căsătorii, în relațiile dintre antreprenori și muncitori și între superiori și supuși. Dușmănia din cauza diverselor rase sau a culorii diferite a pielii sunt de asemenea unul dintre procesele de putrefacție mentale care lovește omenirea prin efectele sale distructive. Mii de oameni au complexe sau suferă de nevroze, anxietate, melancolie ori dezgust față de viață, încât ei sunt gata să se sinucidă sau să ucidă pe alții prin acel proces de distrugere, care se activează ca dușmănie.
Niciun doctor din lume n-a putut descoperi acel medicament care poate alunga dușmănia
Atât timp cât dușmănia nu este alungată din modul de a acționa al omului pământean, ea în continuare nu permite omenirii să trăiască într-o lume a luminii strălucitoare a unei culturi și creări de înalt nivel intelectual, pe care știința modernă de astăzi este capabilă să i-o dea. De ce să nu se folosească toate forțele pentru a învinge acea groaznică stare defectă cu efectele ei distrugătoare atât în structura fizică cât și în cea psihică a omului? Niciun doctor din întreaga lume n-a putut găsi acel medicament care poate alunga dușmănia, și prin aceasta procesul distructiv mintal care acționează împotriva însănătoșirii oricărei boli. La ce folosește faptul că suntem capabili să reparăm câteva efecte și suferințe, când nu putem să eradicăm adevărata cauză, care de fapt este cauza principală a tuturor suferințelor și bolilor? Nu este sensul vieții ca oamenii să trebuiască a trăi în starea nefericită care în prezent domină pe pământ. „Fiul pierdut” nu trebuie să continue să trăiască într-o stare lipsită de noblețe, ci trebuie să revină din nou la „Tatăl” său. Viața, care peste tot în crearea sa niciodată n-a dat naștere la ceva care în rezultatul său final să nu fie bucurie și binecuvântare pentru ființele vii, nu are intenția de a face excepție nici pentru oamenii pământeni. La fel cum ochii, urechile, mâinile și picioarele, inima, plămânii și funcțiile glandelor lor etc. sunt din mâinile naturii așa de perfecte, încât ele sunt sută la sută bucurie și binecuvântare pentru om, și cum natura de asemenea conduce crearea fructelor printr-un stadiu acid înainte spre maturitate, tot la fel ea va conduce viața omenească înainte printr-un stadiu „acid” către o stare în care a fi om este la fel de plin de semnificație cu a fi folos și bucurie pentru alte ființe vii.
Evoluția merge în direcția transformării omului animalic în om adevărat într-o cultură pură
În acest proces de creare și evoluție a omului, natura a progresat mult. Ea l-a condus din materia minerală către forma de viață vegetală și apoi către forma de viață animală, și acum ea este pe cale să-l conducă de la forma de viață animală și înainte către forma de viață umană, care va alcătui stadiul „matur” al acelui fruct care se numește „omul după chipul și asemănarea lui Dumnezeu”. Că această creare se întâmplă cu adevărat, noi nu putem evita să trăim experiența ca fapt, pentru că mintea omului pământean nefinit conține două regiuni speciale, pe care noi le cunoaștem ca „binele” și „răul”. „Răul” din om este regiunea modului de a acționa, unde omul se servește de aceleași principii de viață ca și animalul. „Binele” din om este acea regiune din modul de a acționa, unde el se servește de aceleași principii de viață ca și Hristos. În omenire există un vis crescător către o evoluție umană și către eliminarea războiului și a suferințelor legate de acesta. Acest vis este un efect al nașterii „copilului cristic” în conștiința omului pământean. Evoluția merge în direcția transformării omului animalic către omul adevărat în formă pură, total eliberat de dispozițiile animalice din mintea și modul lui de a acționa. În regnul animal adevărat dușmănia între triburi, rase și indivizi este o formă de viață naturală. Acolo este valabil proverbul „moartea unuia înseamnă pâine pentru altul”. Dar acest proverb este creat pentru că oamenii au fost de părerea că el este valabil și pentru oameni. Acesta este valabil și în regiunea animalică a conștiinței și a modului de a acționa al omului. Este cel care e un stadiu „acid”. Este regiunea animalică din om, care este o cauză activatoare a fiecărei forme de dușmănie. Pentru fiecare conviețuire omenească de nivel înalt, dușmănia este o distrugere adevărată. Ea va determina capacitățile omenești mai delicate „să putrezească”. Se spune în mod sigur că un dușman comun poate determina pe dușmanii de mai înainte să se întâlnească într-o uniune și să colaboreze. Fără îndoială că acest lucru se poate întâmpla pentru un timp scurt, pentru că ura lor comună în perspectivă acoperă dușmăniile reciproce. Dar imediat ce dușmanul comun eventual este învins, în curând „putrezirea” se va răspândi iarăși printre membrii grupului de dinainte, și războiul va izbucni din nou între ei. Nicio comunitate omenească adevărată sau colaborare nu poate fi construită pe dușmănie, mânie sau ură.
Puțin câte puțin, starea animalică devine din ce în ce mai nenaturală pentru om
Dușmănia nu este o deviere a minții ca alte multe vicii omenești sau tendințe rele ca, de exemplu, alcoolismul sau bucurarea de narcotice și tutun etc. Tendințele omului pământean de a trimite ură și a arăta dușmănie față de conviețuitori reprezintă dispoziții naturale înnăscute, o tradiție moștenită dintr-o străveche epocă de evoluție primitivă și animalică. Dar nu acesta este sensul, ca oamenii să fie mereu animale, la fel cum nu era sensul ca ei să fie mereu minerale sau ființe-plante. Stările minerale nu sunt condiții de viață naturale pentru plantă, cu toate că ea poartă în continuare trecutul său în organism, sub formă de substanțe minerale. În același fel condițiile de viață vegetale sunt nenaturale pentru animal, care de asemenea, sub forma mușchilor și pielii sale, poartă în organismul său starea de plantă din trecut. Și starea animalului, puțin câte puțin, devine din ce în ce mai nenaturală pentru om, cu toate că organismul lui fizic încă pentru multe este bazat pe principii animale. Omului nu-i mai place să fie numit animal. El se simte mult superior regnului animal, și totuși prin modul său de a acționa el exprimă un comportament care este o condiție de viață în regnul animal, dar este o tendință absolut distrugătoare și atotdizolvantă pentru acea stare umană și acea superioritate față de regnul animal, pe care el crede că o reprezintă.
„Dreptul celui mai puternic” ca principiu de viață creează inevitabil dușmănie și ură
Astăzi acea tendință este direct periculoasă pentru regiunea omului aflat în evoluție ca om pământean. În acea regiune nouă condiția de viață este numai o gândire logică. Unde omul folosește forța logică a gândului său astfel încât ea să fie sută la sută un folos și o bucurie pentru cei din jurul său, acolo el este înălțat spre cer deasupra nivelului de viață al animalului. Dar mai există încă multe regiuni în care omul nu este deloc capabil să gândească logic și se lasă numai condus de împrejurări și sentimentele sau de instinct, așa cum fac animalele. În regnul animal, instinctul de conservare este factorul îndrumător și pentru existența tribului și pentru indivizii singulari. De aceea viața în regnul animal devine o luptă pentru putere, și cel mai puternic este în mod firesc acela care primește dreptul de partea sa. „Dreptul celui mai puternic” creează inevitabil ca principiu de viață dușmănie și ură, și pentru că acel principiu și până astăzi a fost cel mai dominant între oamenii pământeni, deși forța din ce în ce mai mult poartă inteligența și viclenia și mai puțin forța fizică, deci ura și dușmănia au înflorit și mai mult, într-o astfel de măsură care nu se întâlnește în același grad în regnul animal. Animalele ucid alte specii animale pentru a trăi cu carnea și sângele lor, și animalele masculi, în sezonul împerecherii, sunt dușmani de moarte, dar în afară de aceasta există numai puține forme de ucidere și dușmănie în regnul animal.
Mânia sau dușmănia este o mobilizare organică instinctuală a capacității de luptă a ființei
La omul pământean este altfel, acolo dușmănia creează ambuscade aproape în toate domeniile, și ea se poate arăta unde se așteaptă oamenii cel mai puțin la aceasta. În familie, la locul de muncă, în societate sau într-o asociere religioasă, și unde probabil timp îndelungat domneau condițiile pașnice sau de-a dreptul idilice, acolo pot lua naștere în mod subit mici diferențe de opinie, care tot mai mult sau poate rapid cresc spre dușmănie și conflicte ce pot amărî viața multor oameni. Acest lucru se întâmplă numai pentru că în multe domenii oamenilor le lipsește capacitatea de a gândi logic. Mânia sau dușmănia este o mobilizare organică instinctuală a capacității de luptă a ființei în favoarea distrugerii sau neutralizării adversarului. La fel de necesară și logică precum acea capacitate de luptă este pentru animal, tot la fel de ilogică și distrugătoare de viață este ea pentru omul cultural progresat. Pentru acea ființă, lupta, uciderea, ura și persecuția sunt de-a dreptul distructive pentru viața lui normală și pentru evoluția tuturor formelor unor talente culturale mai înalte. O bucurare de viață normală și perfectă nu poate în niciun fel exista în omul evoluat alături de sentimentul de mânie sau ură față de cineva sau ceva. Atunci el trăiește într-o „conștiință de vreme mohorâtă” sau într-un întuneric de pivniță mintal, unde germenele său uman și înflorirea încetează, pălește și se ofilește din cauza lipsei unei străluciri solare mentale.
Iubirea adevărată și gândirea logică adevărată sunt același lucru
Strălucirea solară mentală este gândirea logică care descoperă adevărul real în fiecare situație, care poate proteja împotriva fiecărei situații catastrofale. Este aceeași logică prin care fiecare inginer, arhitect sau alt expert într-o creare fizică poate securiza creațiile sale împotriva unui colaps sau catastrofe. Asemenea experți au o capacitate eminentă pentru a construi în materie fizică, a mixa substanțele în mod corect și a cunoaște extinderea cablării, capacitatea de transport etc. Acea logică este, oricât de ciudat ar părea acest lucru pentru unii oameni, la fel de semnificativă ca și iubirea. Ea este iubire în interiorul special limitat, și originile ei poate nu sunt capabile de iubire separat în interiorul altor domenii, unde ei nu au experiențe la fel de mari. Adevărata iubire și adevărata gândire logică sunt același lucru, și ceea ce în prezent omenirea are nevoie să învețe este o logică în domeniul psihic sau sufletesc, altfel ea nu este capabilă să-și securizeze viața împotriva unui colaps sau catastrofă.
Gândirea logică are ca rezultat cultura, știința și arta și, de asemenea, o înțelegere despre psihicul uman
Modul de a acționa al omului pământean se află deci pe două specii de baze. Prima este mânia, războiul, puterea, persecuția și asuprirea, care au ca rezultat uciderea, tristețea, sărăcia și bolile din suflet și din corp. În viața de pe pământ această stare, această „junglă prelungită” a devenit „Judecata de apoi” sau „infernul” oamenilor. Cealaltă bază pentru modul de a acționa al oamenilor pe pământ este gândirea logică, și aceasta este: o știință în regiunea psihică și în cea fizică. Acolo unde acea bază a vieții se realizează pe deplin, rezultatul devine o creare de cultură, produse științifice, tehnice și artistice și înțelegerea psihicului mintal. Acest lucru poate avea ca rezultat o dezvoltare a vieții de o asemenea specie divină, încât prin intermediul ei oamenii pot primi o pace și bucurie atât de perfecte în conviețuire, încât ea îndeplinește perfect promisiunea evangheliei creștine despre pace pe pământ și cea mai mare bucurie pentru oameni. Este evident că acea stare nu poate exista imediat aici pe pământ. Acest lucru nu trebuie să se întâmple prin intermediul unor miracole sau al vreunei forme de dictatură sau practicare a puterii. Aceasta trebuie să se întâmple prin faptul că fiecare om în parte înțelege că cel mai rău și în același timp singurul dușman al său este partea animalică din propria sa conștiință.”
(Traducere din esperanto și comentariu introductiv: Mihai Trifoi)
