În Sala Unirea din Voinești-Covasna a avut loc miercuri, 10 septembrie a.c., atelierul cu tema ,,Patrimoniul cultural al zonei Covasna” precum și expoziția foto-documentară ,,Dacii din Estul Transilvaniei”, care s-au adresat elevilor de la Liceul ,,Kőrösi Csoma Sándor” din localitate.
La evenimentul organizat de Muzeul Național al Carpaților Răsăriteni, în cadrul Zilelor Europene ale Patimoniului, au fost prezenți dr. Paul Pupeză, arheolog la MNCR – Muzeul Naţional al Carpaţilor Răsăriteni și prof. drd. Florentina Teacă, de la Centrul European de Studii în Probleme Etnice al Academiei Române (CESPE).
Informații despre această importantă activitate ne sunt oferite de MNCR, prin intermediul paginii de socializare:
„Dr. Paul Pupeză, arheolog la MNCR – Muzeul Naţional al Carpaţilor Răsăriteni a prezentat participanților aspecte legate de viața cotidiană a dacilor din Cetatea Zânelor, sit arheologic situate pe un deal de la periferia orașului Covasna (cca. 2 km est).
Cercetările arheologice sistematice au început în anul 1998 și continuă aproape în fiecare an.
Cele mai numeroase descoperiri de aici aparțin Regatului Dac, dar s-au găsit și materiale din prima epocă a fierului sau din Evul Mediu.
Cetatea Zânelor este una dintre cele mai mari și mai bine conservate cetăți dacice din afara Munților Orăștiei. Fortificațiile și modul de amenajare a teraselor reprezintă un unicat în lumea dacilor. Istoria sa se întinde pe aproape trei secole, fiind construită pe parcursul secolului al II-lea î.Hr., distrusă probabil în vremea lui Burebista, reconstruită apoi grandios la sfârșitul sec.I î.Hr. și incendiată și dărâmată în momentul cuceririi romane a Daciei. Impresionantă atât prin amplasare, cât și prin vestigiile păstrate, cetatea a intrat în tradiția locală, inspirând legende cu zâne și comori. A fost cercetată sumar în secolele trecute, dar a reintrat în atenția specialiștilor în urma unei teribile furtuni din toamna anului 1995, când copacii smulși din rădăcini au dezvelit părți din cetate”.
Specialiștii MNCR – Muzeul Naţional al Carpaţilor Răsăriteni informează că alături de parteneri și voluntari, vor continua cercetările la situl de la Covasna ,,Cetatea Zânelor” și în acest an, în luna octombrie.
„Mulțumim doamnei directoare a Liceului ,,Kőrösi Csoma Sándor”, pentru invitație și organizarea acestei activități cultural-educative de descoperire și cunoaștere a patrimoniului cultural local de către elevi și cadre didactice!”, mai arată sursa citată.
***
Despre ZILELE EUROPENE ALE PATRIMONIULUI 2025 – a XXXIII-a ediție în România
În fiecare an, în septembrie, statele semnatare ale Convenției Culturale Europene participă la Zilele Europene ale Patrimoniului – o acțiune comună a Consiliului Europei și a Comisiei Europene, care pune la dispoziție noi bunuri culturale și deschid clădiri istorice în mod normal închise publicului. Evenimentele culturale evidențiază abilitățile și tradițiile locale, arhitectura și operele de artă, dar scopul mai larg este de a aduce cetățenii împreună în armonie, chiar dacă există diferențe de cultură și limbă, potrivit https://www.cultura.ro/anunt-zilele-europene-ale-patrimoniului-2025/
Obiectivele Zilelor Europene ale Patrimoniului sunt: creșterea gradului de conștientizare a cetățenilor europeni cu privire la bogăția și diversitatea culturală a Europei; crearea unui climat în care este stimulată aprecierea bogatului mozaic de culturi europene; combaterea rasismului și xenofobiei și încurajarea unei mai mari toleranțe în Europa și dincolo de granițele naționale; informarea publicului și a autorităților politice cu privire la necesitatea protejării patrimoniului cultural împotriva noilor amenințări; invitarea Europei să răspundă provocărilor sociale, politice și economice cu care se confruntă.
În anul 2025, Consiliul Europei a ales tema Patrimoniu și arhitectură. Ferestre către trecut, uși către viitor. La solicitarea din 2024 a Consiliului Europei, România a contribuit la proiectul broșurii European Heritage Days https://edoc.coe.int/en/cultural-heritage/12190-european-heritage-days-2025-architectural-heritage-windows-to-the-past-doors-to-the-future-brochure-for-event-organisers.html prin contribuția arh. Ileana Kisilewicz coordonator național pentru România.
Declarația de la Davos din 2018 și Noul Bauhaus European au pus în lumină conceptul de Baukultur. Baukultura de înaltă calitate, așa cum este stipulată în Declarația de la Davos, se referă la gestionarea responsabilă de către societate a mediului său construit și neconstruit și nu în ultimul rând a patrimoniului arhitectural.
Patrimoniul arhitectural necesită și implică o participare sporită a societății la îngrijirea și dezvoltarea mediului construit, dar și o fundație a proceselor bazate pe calitate pe tot parcursul ciclului de viață al proiectelor.
Patrimoniul arhitectural este înțeles și ca o sarcină socială. Nu se referă doar la arhitectură sau la mediul construit, ci la modul în care comunitatea își gestionează istoria și identitatea, precum și la influența acestora asupra vieții oamenilor și a mediului. „Pe lângă valoarea sa culturală inestimabilă, patrimoniul arhitectural al Europei oferă popoarelor sale conștiința istoriei lor comune și a viitorului lor comun. Prin urmare, conservarea sa este o chestiune de importanță vitală”.
Patrimoniu și arhitectură. Ferestre către trecut, uși către viitor, tema Zilelor Europene ale Patrimoniului în 2025, celebrează 50 de ani de la adoptarea Cartei Patrimoniului Arhitectural în 1975 și oferă oportunitatea de a descoperi și admira patrimoniul construit, multiplele sale utilizări vechi și noi, într-un moment în care comunitățile locale se schimbă, își reînnoiesc modul de viață, depinzând mai mult de noile tehnologii, spații abstracte de activitate și divertisment, lucrând de la distanță, întâlnindu-se mai puțin cu cei familiari, descoperind locuri cu istorie și tradiții prin mijloace digitale. Accesibilitatea și interacțiunea față în față cu patrimoniul arhitectural, după izolarea frustrantă cauzată de anii pandemiei trecuți și de recentele conflicte armate din Ucraina și Israel, care ne limitează opțiunile de explorare, devin o experiență mai dezirabilă pentru noi toți.
Carta Patrimoniului Arhitectural din 1975, adoptată de Consiliul Europei, a lansat ideea interpretării patrimoniului în funcție de fiecare generație și a oferit o definiție și o descriere a ceea ce reprezintă Patrimoniul Arhitectural.
Carta de la Granada, din 1985, a venit să consolideze conceptul de Patrimoniu Arhitectural cu o nouă definiție extinsă, aliniată cu cea a Convenției Patrimoniului Mondial din 1976, convenție care a fost apoi îmbrățișată de țări de pe toate continentele. Treptat, această dezvoltare a dus la controlul statului, mai întâi în Europa, și la impunerea unor obligații administrative de protejare a clădirilor istorice. La scurt timp după aceea, acest tip de instrument a fost extins la clădirile din așezările istorice deținute de stat sau de persoane private.
În secolul al XX-lea și mai ales după cel de-al Doilea Război Mondial, conservarea monumentelor istorice a crescut în importanță la dimensiuni internaționale, implicând organizații precum UNESCO, ICCROM, ICOM, ICOMOS, care au stimulat statele să recunoască existența obiectivelor imobiliare și a obiectelor mobile și valoarea acestora din punct de vedere cultural, istoric și artistic.
Carta Turismului Cultural, din 1976, a anticipat recunoașterea patrimoniului arhitectural, împreună cu siturile naturale, ca sursă de beneficii economice și educație culturală. Din acest motiv, „Turismul este un fapt social, uman, economic și cultural ireversibil. Influența sa în sfera monumentelor și siturilor este deosebit de importantă, dar poate crește datorită condițiilor cunoscute de dezvoltare a acestei activități.”
Maria Crețu-Graur
Sursa foto: Muzeul Național al Carpaților Răsăriteni/Facebooc
