Chiar dacă cea de-a doua lună a anului aduce o criză pe plan politic, judeţul trebuie să funcţioneze. Tamás Sándor, preşedintele Consiliului Judeţean (CJ) Covasna a vorbit despre oportunităţile şi planurile din acest an ale instituţiei.
Activitatea autorităţilor judeţene este una complexă, cuprinzând diverse domenii, începând de la problemele sociale, până la infrastructură şi multe alte domenii. Statutul judeţului Covasna este unul special, deoarece conducerea judeţului nu aparţine nici unuia dintre partidele mari. În timp ce există judeţe care primesc ajutor ba de la un partid, ba de la altul, judeţul Covasna parcă ar fi un copil vitreg la părinţi. Dumneavoastră cum evaluaţi situaţia?
Situaţia nu este chiar atât de sumbră. Bineînţeles, ar fi bine dacă şi noi am fi consideraţi o regiune de o importanţă deosebită. Faptul că nu se întâmplă aşa, are explicaţii multiple şi complexe: nu ne situăm printre cele mai mari judeţe şi, în plus, este necesar a reaminti că suntem un judeţ cu populaţie majoritar maghiară. În baza propriei mele experienţe, bucureştenii ar fi dispuşi să uite uneori şi de populaţia română, pentru că au existat unii care, din cauza majorităţii maghiare, au uitat faptul că din banii pe care nu ni-i dau, nu putem gospodări nici măcar zonele cu populaţia majoritar maghiară a judeţului, dar de bani nu beneficiază nici zona Buzaielor, cu o populaţie pur românească. Faptul că repartizarea nimicului este cel mai simplu lucru pe lume, nu reprezintă o consolare nici pentru populaţia română şi nici pentru cea maghiară. Să dau un alt exemplu: dacă partea bugetului alocată pentru finanţarea investiţiilor este mică şi nu putem asfalta drumurile, costul pieselor auto stricate este acelaşi pentru toată lumea. Fie că ne place sau nu, avem aceeaşi soartă în acest judeţ – atât la bine, cât şi la greu. Bineînţeles, exemplul menţionat nu este neapărat unul real, starea drumurilor este în general bună şi va fi îmbunătăţită prin lucrările de reparaţie din primăvară. Aici am vorbit despre drumurile judeţene, situaţia drumurilor naţionale diferă. În cazul acestora există planuri, dar parcă nu ar exista asfalt… Vom găsi o soluţie şi pentru această problemă, însă rezolvarea ar fi mult mai rapidă dacă la nivel central am fi trataţi altfel.
Ducând discuţia într-o direcție pozitivă: care sunt cele trei realizări ale anului trecut pe care le-aţi scoate în evidenţă?
E greu de descris astfel, deoarece construirea unui drum, a unui pod sau a unui spital nu este un eveniment, ci reprezintă un întreg proces. Dar nu pe acestea le-aş evidenţia, ci mai degrabă înfiinţarea cooperativei de lapte Kézdi Lacto Coop, fiind un proiect de organizare comunitară care are beneficii economice concrete. În prezent, pe timp de iarnă cooperativa colectează trei mii de litri de lapte, iar vara nouă mii de litri. În pasul următor vom grupa centrele similare din judeţul Covasna şi Harghita, sub o marcă proprie a Ţinutului Secuiesc. La fel de important este ceea ce am spus despre drumuri: în ultimii 2-3 ani am asfaltat mai mult de jumătate din drumurile judeţene, cu o lungime totală de 263 kilometri. La Aita Mare am construit podul care are o lungime de 110 metri, acesta fiind realizat din beton. Am terminat cu asfaltarea drumului spre Chilieni, Ozun, Bicfalău şi Teliu. Pe lângă acestea, după 10 ani de şantier, am pus pe picioare spitalul judeţean.
Care au fost cele trei eşecuri?
Cel mai mult mă doare faptul că legile privind achizițiile publice fac ca activitatea noastră să devină total imprevizibilă. Astfel, reabilitarea drumului spre Ilieni a întârziat mai mulţi ani şi nu se poate pronostica când vom putea începe lucrările la drumul care face legătura între localităţile Moacşa, Leţ şi Ţufalău, care la fel se află în întârziere de mai mulţi ani. La fel mă doare faptul că, acum cinci ani am încheiat, cu bună-credinţă, un contract pentru două milioane lei cu Ministerul Culturii pentru lucrările de reabilitare a Galeriei de Artă. După terminarea a 85 la sută din lucrări, executantul acestora, o firmă din Mediaş, a dispărut literalmente, iar ministerul ne-a restituit clădirea printr-un proces-verbal de o pagină. Am pățit-o precum acela care s-a înecat la mal: nu putem cheltui pentru aceasta nici măcar un leu, până când o altă firmă nu va face o evaluare a situației existente, bineînţeles, pe bani frumoşi.
Mai departe: am construit uzina de prelucrare a deşeurilor de la Leţ, printr-o investiţie în valoare de douăzeci milioane de euro. Legislația românească nu permite să o dăm în administrarea unei firme în care autorităţile publice locale au calitatea de acţionar unic şi deţin 100 la sută din capitalul social. Să nu mă întrebaţi când vom ajunge la finalul procedurii oficiale, pentru că, pe moment, nici una dintre cele 35 de uzine similare din România nu au reuşit acest lucru. Imaginaţi-vă: avem o uzină modernă de prelucrare a deşeurilor care ar putea corespunde cerinţelor oriunde în lume, iar noi transportăm deşeurile în judeţul Braşov. E o glumă la care nu putem râde.
Specificaţi, vă rog, trei dintre obiectivele concrete care urmează a fi atinse în acest an.
Până la data de 30 iunie vom finaliza drumul de la Ilieni. Până la Crăciun, dorim să finalizăm construirea, în curtea şcolii de la Comandău, a unui spaţiu de cazare de trei margarete, cu o capacitate de 60 de locuri şi, de asemenea, dorim să începem cel puţin lucrările de construire a noii şcoli.
Suntem la începutul Anului Turismului în judeţul Covasna. În ultimii ani am constatat că a crescut semnificativ numărul turiştilor români care vizitează judeţul. Suntem interesanţi, suntem altfel, poate suntem văzuţi mult mai altfel decât cei din Bucovina, Oltenia sau Maramureş. Se pare că bucătăria secuiasco-maghiară, conacele, efectele terapeutice ale resurselor naturale postvulcanice sunt foarte atractive.
Turismul are o pondere de mai puţin de doi la sută din totalul venitului judeţean, iar momentul în care cifra de afaceri va indica un venit mare este, probabil, în viitor. Anul trecut un număr de 100.000 de turişti au petrecut în judeţ 500.000 de nopţi. Desigur, aceasta nu-i de ajuns, dar direcţia e bună. Problema este că sunt comune unde nu există nici o unitate de cazare turistică. Firmele din domeniul turismului se pregătesc cu încetinitorul să vândă turiştilor români valori autentice, comori culturale şi specialităţile noastre gastronomice. Aceste probleme trebuiesc rezolvate de sectorul privat, consiliul judeţean nu va putea veni la ei să le alcătuiască meniul. În schimb, ceea ce revine în sarcina consiliului judeţean este rezolvat:am repus în stare de funcţionare centrele de tratament şi drumurile aferente acestora, am realizat Drumul Apelor Minerale, asigurăm formarea specialiştilor şi punem un accent special pe promovarea regiunii, în presa de specialitate naţională, dar şi în general. Scopul nostru este să continuăm această activitate.
Dacă ne referim la problemele generale, trebuie să vorbim şi despre salariile mici. Există oportunități de lucru, dar nivelul salariilor îi determină pe mulţi tineri să-şi încerce norocul în altă parte. Care ar putea fi explicația, după părerea dumneavoastră?
În ultimii 6-8 ani, judeţul Covasna a urcat 26 de locuri în clasamentul judeţelor, în ceea ce priveşte ocuparea forței de muncă la nivel naţional. Întreprinderile nou înfiinţate sau mai vechi au creat anual 4-500 de locuri de muncă. Rata reală a şomajului, cu excepţia comunităţii rome, este de două-trei procente. Numai cele 15 fabrici de confecţii au 9.000 de angajaţi. Am dori, fără îndoială, să fie salarii mai bune, oamenii să câştige mai mulţi bani. Este, de asemenea, evident că autorităţile judeţene nu sunt în măsură să rezolve aceste probleme. Soluţia are mai multe componente: este nevoie de specialişti mai buni, pentru că forţa de muncă calificată întotdeauna câştigă mai bine. Mereu va exista o diferenţă faţă de Braşov, acolo concurenţa între angajatori va fi totdeauna mai mare. Cred că şi în judeţul Covasna se va întâmpla astfel, dar pe un termen mai lung: mai devreme sau mai târziu va apărea un deficit de forţă de muncă şi atunci neapărat se va impune o majorare a salariilor.
Pentru că există o forţă de muncă calificată care ştie să producă mai multă valoare adăugată?
Nu există suficientă forţă de muncă calificată şi poate dezvoltarea ar trebui începută de aici. Ştiu că acest lucru este foarte important şi că multă lume este preocupată de aceasta. Acceptăm toate criticile de bună-credinţă şi primim cu plăcere orice concepţie întemeiată din punct de vedere profesional. Acesta este motivul pentru care am lansat, în cadrul Şcolii Populare de Artă şi Meserii, cursuri de formare profesională în meseriile ospătar, bucătar şi croitor. Este nevoie de calificări în meseriile pentru care există deficit pe piaţa forţei de muncă.
Un procent semnificativ al populaţiei este ocupată în agricultură, care ar merita poate mai multă atenţie…
Dezvoltarea agriculturii nu intră în competenţele consiliului judeţean, însă este un angajament voluntar al nostru. Am înfiinţat Asociaţia Agrosic care vine în sprijinul organizaţiilor comunitare ale fermierilor locali. Pentru asociaţiile locale am achiziţionat, printre altele: un sistem mobil de prelucrare şi ambalare a fructelor, un cântar agricol, o combină de tocat siloz, dar au fost cazuri când am acordat sprijin pentru efectuarea măsurătorilor cadastrale asupra unor păşuni sau proiectarea unui nou sistem de irigaţie şi pentru toate acele proiecte care încurajează autoorganizarea locală. Două dintre cele mai importante ajutoare financiare, cu cea mai mare valoare, au fost acordate fabricii de brânzeturi de la Ilieni şi cooperativei de lapte Kézdi Lacto Coop.
