A mai rămas puțină vreme până la trecerea în Noul An, eveniment întâmpinat în buna tradiţie populară românească cu o sumedenie de datini păstrate din moşi-strămoşi. Se distinge în mod dosebit ceremonialul folcloric al „uratului” sub diferite forme, ce diferă de la o zonă la alta, de la o regiune la alta.
Străvevhiul „P
luguşor”
În ajunul Revelionului şi în prima zi din ianuarie – de Sf. Vasile – tradiţia cere să se meargă cu „Ursul”, „Capra” ori „Ţurca”, animale înfăţişate simbolic, având valoare rituală, participanţii costumându-se adecvat. Este un frumos obicei respectat de către cei mari, dar perpetuat mai cu seamă de copii şi tineri, ce pornesc în mici grupuri pentru a-şi colinda semenii. Gospodarii, oamenii de bine îi primesc cu drag, bucuroşi să audă la uşă zvon de glasuri cristaline, răsplătinu-i aşa cum se cuvine.
Cel mai cunoscut obicei a rămas însă „Pluguşorul”, care era la origine o practică magică de alungare a răului, ca şi de proslăvire a fertilităţii şi bunăstării. Chiar dacă diferă de la munte la şes costumaţia şi interpretarea au rămas în esenţă aceleaşi.
Urările de prosperitate şi belşug bucură, fireşte, gazdele, care îi cinstesc pe colindători cu tot felul de dulciuri, fructe şi bani. Incantaţia magică de odinioară are o semnificaţie telurică în zilele noastre, colindătorii dorindu-le gospodarilor să aibă parte de încă un an cu sănătate şi bucurii, împliniri materiale şi pace în suflete.
Cocoşul… năzdrăvan
O practică hazlie în noaptea de Anul Nou, obicei perpetuat prin unele sate din Ţara Buzaielor, se referă la „Ascunderea….cocoşului”. Este un obicei preferat al fetelo
r nemăritate, care doresc să-şi găsească într-un mod inedit alesul inimii în anul ce va veni.
După cum ne-a povestit odinioară Gheorghe Bularca, din Barcani, în seara Revelionului fătuca dornică de măritiş prinde cel mai frumos pintenat din ogradă şi-l bagă sub o covată. În direcţia spre care va fugi pasărea eliberată, se află viitorul ales al inimii stăpânei!
În vechime se credea că falnicii cocoşi ar fi avut puterea de a alunga strigoii în zori, ca şi duhurile rele ce dau târcoale pe la casele oamenilor răi, necredincioşi ori care nu respectă tradiţiile.
„Sorcova, vesela”
Pe 1 ianuarie poposesc şi alţi urători, ce vin cu „Sorcova” şi „Semănatul”, colinde menite să readucă speranţa, optimismul şi starea de bine în viaţa comunităţii. Umblatul cu „Sorcova” intră mai ales în grija copiilor. Ei poartă o crenguţă sau un băţ împodobite cu flori de hârtie colorată, atingând cu ele de mai multe ori persoana urată, rostind un descântec, menit să aducă sănătate, putere de muncă, vitalitate celui vizat: „Sorcova, vesela/ Să trăiţi, să-mbătrâniţi/ Peste vară, primăvară/ Ca un măr, ca un păr/ Ca un fir de trandafir, /Tare ca piatra/ Iute ca săgeata/ Tare ca fierul/ Iute ca oţelul/ La anul şi La mulţi ani!”.
Purtatul măştilor
Referindu-ne la vastul tezaur al datinilor de Anul Nou, să amintim şi de alte obiceiuri, precum „Căiuţii”, „Mascaţii”, „Malanca” etc. La origine au reprezentat concretizări ancestrale ale unor mituri dacice, legate de simbolistica rituală a Cultului solar.
S-a păstrat până azi o expresie generică pentru aceste obiceiuri:purtatul măştilor. De fapt, există o întreagă recuzită a urătorilor (costume în culori ţipătoare, măşti groteşti, instrumente muzicale, dar şi obiecte de făcut zgomot) pentru a alunga nălucile, temerile, spiritele malefice. Iar pe de altă parte, sunt încurajate aspiraţiile, speranţele oamenilor spre mai bine.
Aceste obiceiuri se practicau din vechime la Cumpăna dintre ani, întrucât în gândirea populară sfârşitul unei perioade trebuia să ducă la îndepărtarea lucrurilor rele, urmând ca din 1 ianuarie lumea să se bucure de renaştarea optimismului, a speranţei. Măştile, costumele bălţate, dansul şi cântecul reprezentau un ceremonial plin de mister şi farmec.
Urmează și alte Sărbători de Iarnă
În prima săptămână din Noul An se sărbătoreşte pe 1 ianuarie – Sf. Vasile, apoi pe 6 – Boboteaza, iar Sf. Ion încheie pe 7 ianuarie ciclul bogat al Sărbătorilor de Iarnă.
E bine că unele dintre obiceiurile tradiţionale s-au păstrat în multe locuri, cei mici descoperind treptat vraja lor, iar cei maturi reamintindu-şi-le cu nostalgie.
Se mai spune în popor că dacă în aceste zile pădurea s-a înnegurat, timpul se încălzeste; dacă vuieşte codrul, o să ningă. Atunci când fumul se înalţă din coş drept în sus, o să avem parte de timp geros; dacă se lasă, urmează moina. În cazul în care nu este vânt şi fumul coboară aproape de sol, va veni zăpada. Când lemnele trosnesc în sobă, iar flacara focului este roşie, vine ger mare.
La Mulţi Ani în 2018 !
Fiind ultima rubrică de profil pe anul în curs, nu ne rămâne în încheiere decât să vă adresăm stimați cititori un călduros La Mulţi Ani şi un 2018 mai bun!
Horia C. Deliu
