După cum ne spuneau în prima parte a acestui interviu, Ioan Bragheșiu și Liviu Popica au ales să părăsească Întorsura pentru a-și împlini visul. Stabiliți în Brașov, cei doi pun bazele și dezvoltă o afacere de un real succes – GlamArt Media, brand ce rezonează permanent cu pasiunea lor pentru natură și deosebita zonă montană în care s-au născut.

 

Dacă în prima parte a interviului Ioan și Liviu ne-au vorbit despre motivul alegerii lor și istoricul fotografic, astăzi expunem un subiect mai sensibil și demn de discutat: problematica turismului românesc, a lipsei de organizare, dar și sfaturi de viață/carieră pentru tinerii din orașul defavorizat de la poalele muntelui – Întorsura Buzăului:

 

Care este cea mai puternică platformă de promovare în online?

 

I: Pentru noi, ca fotografi, cele mai puternice platforme de promovare sunt, probabil, Instragram  și Facebook.  Deși, avem mai multe produse. Sunt produse care prind mai repede în Facebook și altele care prin mai repede în Instagram. Acum, depinde și de media de vârstă și de ceea ce urmărești.

 

L: Da, media de vârstă este foarte importantă. Unii utilizatori activează mai mult pe Instagram, alți utilizatori, cu altă medie de vârstă, activează pe Facebook. Există și alții care încep să activeze chiar pe YouTube.

 

Voi v-ați ocupat singuri de promovarea GlamArt?

 

I: Da. Doar că noi nu ne-am axat tot timpul pe online. Am încercat să ne completăm și să ne împărțim sarcinile. De exemplu, Liviu se bazează pe marketing online, iar eu am încercat să mă bazez pe marketing direct. Nu poți să faci doar un tip de marketing, chiar dacă noi avem un mare atu – că lucrăm foarte mult local și putem face marketing direct.

 

Ideea e că am încercat să ne legăm foarte bine și să obținem un nivel de încredere foarte mare (pe piața de evenimente) cu ceilalți din domeniu. Aici mă refer la săli de evenimente, formații, MUA, hair styliști, decoratori, organizatori de nunți. Lucrurile astea se combină, nu poți să te duci doar pe online. Orice client are nevoie să afle de tine de cel puțin de trei ori înainte să te contacteze.

 

Ce planuri de viitor aveți pentru firmă?

 

I: Eu încă prefer să rămân conectat destul de mult la ce înseamnă procesul fotografic, în a crea imagini comerciale tot mai bune. Iubesc ideea de a lucra cât mai mult pe o singură imagine, nu pe o tonă de imagini. Urăsc ideea de a fi nevoit să lucrez superficial atunci când clientul are nevoie de imagini simple. Adică, prefer job-uri cât mai complicate, nu neapărat din spectrul banilor, ci din spectrul muncii. Par complicate la început. După ce îți intră în mână, sunt automatisme.

 

Eu aș vedea viitorul nostru în firmă pe partea de fotografie comercială, undeva la cel puțin 10 fotografi, ca echipă, și job-uri pe 3 nivele: atât fotografie de magazin online, cât și fotografie pentru agenții, parte de print-uri mari, parte de fotografie comercială avansată și partea de workshop-uri. Îmi place ideea de a exprima și de a-ți preda toată experiența mai departe. Îmi place să vorbesc. Am fost pus în situația de a vorbi în fața a 300 de oameni, pe scenă. Am făcut-o de mai multe ori și îmi place maxim.

 

Îmi place ideea de a testa aparatură și, dacă chiar e bună, să o recomand și să folosesc anumite brand-uri pe care chiar le cunosc, care chiar merită, și să îmi dau experiența mea despre ele mai departe. Îmi plac programele. Îmi place soft-ul, îmi place digitalul și văd un viitor la noi pe chestia asta: fotografie comercială pe toate nivelele și workshop-uri.

 

L: Visul meu este de a ajuta România să evolueze pe partea de tursim. Momentan, pe piața turistică din România este o lipsă foarte mare a organizării. Dacă vrei să vizitezi anumite obiective, nu reușești niciodată să afli informațiile necesare. Am întâmpinat foarte des această problemă cu străinii care veneau în țară, luau legătura cu noi și voiau să viziteze anumite obiective.

 

De fiecare dată când alegeam anumite puncte strategice de fotografiat și contractam servicii cu oamenii responsabili de acele obiective, nu primeam informațiile necesare. De exemplu, mergeam să vizităm o cetate fortificată – nimeni nu povestea mai nimic despre ea. Ziceau două-trei lucruri, nu puteai să afli un program exact, dacă te duceai acolo, găseai programul și nu găseai cheia de la intrare, nu găseai personalul.

 

Ei, atunci, visul meu ca fotograf și ca echipă este ca, în viitor, după ce reușim să punem la punct toate celelalte puncte de evoluție, să reușim să pornim o echipă care să promoveze România. Să promoveze România pentru că, din toate țările vizitate de mine în Europa, a noastră este una cu un potențial enorm. Este o țară care încă îți transmite sentimentul de naturalețe. De exemplu, nu am întâlnit în viața mea oameni care să oprească mașina și să intre într-un cârd de rromi și să înceapă să-i fotografieze, până când, un grup de israelieni a făcut treaba asta. Ce am văzut acolo, ca naturalețe, e extrem de rar. Cum stăteau oamenii și se strângeau în brațe, natural, lipsit de inhibiții, față de ceea ce vezi în societatea noastră, unde lumea nu-și arată dragostea și nici empatia.

 

Încă avem vacile care aleargă libere pe dealuri, ceea ce în alte țări nu vei mai vedea. Pentru acest lucru, iarăși, oprim întreg autobuzul cu 40 de persoane, ne dăm toți jos să fotografiem autobuzul ce staționează între vacile care pasc fericite pe câmpurile noastre. Același lucru se întâmplă și cu oile, și cu experiențele din spate. Pe lângă asta, mâncărurile noastre tradiționale sunt un deliciu pentru turiștii străini. În schimb, aici, deficitul nostru a fost faptul că șoferul contractat de turiști nu a scos două vorbe tot drumul. Asta înseamnă că oamenii nu au primit informațiile necesare. Unde suntem?, Unde ne aflăm?, Ce putem să vizităm?. Ei și-au făcut itinerariul de acasă, nu au găsit informații pe Internet cu ce ai putea să vizitezi și cum anume să o faci, în funcție de program, iar asta i-a pus în dificultate. Norocul a fost că ne-au întâlnit pe noi și noi suntem firi sociabile. Am reușit să scoatem din ochii lor perspectiva negativă pe care o au alți turiști ce vin în România.

 

Sunt convins că, dacă toți fotografii din România am face un mic pas în plus și am încerca să oferim mai multe informații în imaginile pe care le dăm în mediul online, nu doar să aruncăm niște cuvinte despre fotografia respectivă, cuvinte care să nu aibă o valoare pentru cei care îi urmăresc, am aduce un plus de valoare țării noastre.

 

Dacă ai putea vorbi cu tine înainte să pui mâna pe primul aparat, ce ți-ai spune?

 

L: Nu face asta! (râde copios)

 

I: Probabil că, dacă aș lua-o de la zero acum, aș lua-o mult în partea de 3D, randare, creație digitală de la zero, spațiu vectorial, spațiu virtual, VR, realitate augmentată. Noi am avut și un plus, am încercat să ieșim cumva în față. Anul trecut am fost la Photo Kina, cel mai mare expo al domeniului foto-video. Acolo, era un show digital cu tot ce înseamnă digital 3D, realitate augmentată etc..

 

E total altă lume și urmează să vină. Dacă acum aș avea vârsta și aș lua-o de la început, m-aș introduce în baza de creație 3D. E fantastic pentru că se pupă foarte bine cu ceea ce vor actualele generații. Eu sunt milenial, iar cei care sunt mai tineri decât mine își doresc no strings attached, fără responsabilități, doresc să fie digital nomad și, la partea aceasta de creație, ai nevoie de o stație grafică bună sau de un laptop bun și putere de randare chiar din cloud. Totuși, poți să lucrezi de oriunde, fără să fii on the set, fără să te întâlnești cu clienții, fără să fii dependent de un loc anume, lucru pe care și-l doresc foarte mulți tineri. Eu, de exemplu, mă uit acum spre Întorsura și văd că acum apar acolo foarte mulți fotografi. Când eram noi, erau foarte puțini și erau în vârstă. Nu găseai fotografi care să aibă 18-19 ani, iar acum te duci acolo și îi găsești chiar și pe cei de 16 ani.

 

Eu le recomand celor care sunt la început de drum să învețe, frate! Să învețe minim două ore pe zi. Dacă nu au două ore pe zi, ar trebui să se simtă nașpa pentru ei. Să le fie rușine. Și, dacă nu au adunat două ore pe zi, a doua zi să stea patru ore. Adică, cât mai mult învățat, pentru că deschide perspectivele. Și, cu cât aduni calup, calup, totul se schimbă. Frumusețea este că, după ce înveți și investești două ore pe zi, ți se pare o pierdere la început. Eu am observat la mine, cam la 3 luni de învățat permanent, că s-a produs un declic în minte. Tot ce ai învățat se așază ca un spiderweb, frumos, și vezi în zoom out tot ansamblul cu orice altceva înveți. După asta, începi să înveți tot mai ușor și nu mai trebuie să stai două ore. Poți să stai jumătate de oră. Deja te prinzi mai repede de lucruri. Ți-ai împins mintea să se miște mai mult.

 

Le recomand să iasă din zona Întorsurii. Nu o zic cu nume de rău! E fantastică. E fantastică ca priveliște, odihnă, liniște, dar e dificil pe partea de networking și oamenii care privesc lucrurile într-un alt mod. Ideea ar fi să iasă, să iasă în orașe mai mari, să găsească alte perspective. Să nu le filtreze neapărat prin punctul lor de gândire cu ce știu până la acea vârstă, ci prin alte perspective. Să facă networking cât mai mult, să cunoască cât mai mulți fotografi, să se creeze cercuri, să-și creeze cercuri, să se întâlnească des, pentru că așa învață și așa evoluează.

 

L: Ce se întâmplă de fiecare dată când mă întorc acasă? Încep să redescopăr lumea sau zona cu alți ochi. Încep să îmi aduc aminte de momentele când creșteam acolo. Acum, natura are altă viață. Arată total diferit pentru un fotograf care a trăit diferite răsărituri.

 

Ziceam, la un moment dat, că apusul îl văd toți, dar răsăritul îl văd foarte puțini. Asta înseamnă că trebuie să faci anumite sacrificii. Să te trezești dimineața devreme, chiar dacă noaptea precedentă nu ai reușit să o dormi, dar, energia pe care ți-o dau zona și răsăritul primei raze de lumină e incomparabilă cu orice altă energie ce ți-o poate oferi natura.

 

Tot acolo poți să redescoperi Calea Lactee pentru că, de cele mai multe ori, nu ai poluarea de lumină din orașele mari, poți să redescoperi cerul care nu este limita, în ciuda a ceea ce se spune despre el.

 

În zonele acestea liniștite, mintea ta începe să își găsească rezolvările și soluțiile pentru problemele acumulate în orașele mari. Este, de fapt, cum a spus Ionuț, o zonă de meditație pentru tine, pentru creier și pentru a-ți reîmprospăta forțele pentru o nouă săptămână sau pentru un nou an.

 

I: Eu sper să mă întorc cu totul în Întorsura. Visez să am o căsuță pe un vârf de deal și să am o pădure aproape, în care să mă plimb și să rămân acolo, undeva, de preferat, prin Vama Buzăului. Mi se pare fantastică pentru cum se vede Ciucașul de acolo.

 

Uite, observ o problemă: Brașovul nu se conectează cât ar trebui din punct de vedere turistic cu Râșnovul și cu Bran/Moeciu. Sunt trei puncte importante și ele nu conclucrează pentru a ridica turismul, pentru că majoritatea turiștilor nu vin aici doar pentru Brașov. Ei vin aici pentru Brașov, Râșnov și Bran. La fel, nici Întorsura nu conlucrează cu Vama Buzăului. Nu conlucrează pe cât ar trebui.

 

E ciudat, din câte văd: în partea de turism, există câteva locuri în România care s-au mai deschis  la minte, în ideea în care nu poți să faci doar cazări și să aștepți să îți vină turiștii dacă turiștii nu au activități. În România încă există o problemă de mentalitate: problema de a te lega împreună, de a face o comunitate și de a crea lucruri noi. Aici este vorba și de spiritul românului de a-i merge bine singur, nu în nivel de comunitate.

 

L: Este vorba despre legătura dintre comunități. Legăturile dintre comunități sunt cele care întăresc zona Țara Buzaielor. Poți să faci schimb de diferite produse cu celelalte localități din jur. Poți să faci schimb de experiență, chiar. Ideea în sine este ca toată mentalitatea să se adapteze trend-ului.

 

Pentru a reveni la întrebarea ta, un sfat bun este Să spui tot ce simți. Că e de bine sau că e de rău, pentru tine nu ar trebui să conteze acest lucru. Poate pentru ceilalți din jurul tău va conta, dar, atunci, înseamnă că nu sunt genul de oameni pe care trebuie să îi atragi.

 

I: Așa, filtrezi totul prin propria ta realitate. Cine vrea să te înțeleagă, te înțelege. Cine nu, sănătate!

 

Dragii noștri întorsureni, vă mulțumim din suflet pentru că, în programul vostru plin, ați găsit o fereastră și pentru comunitățile care au nevoie de sfaturi sincere și utile pentru a se putea dezvolta. Vă așteptăm cu brațele deschise acasă, în sânul naturii, dar nu înainte de a vă împlini toate țelurile.

 

Sperăm ca tinerii cititori (și nu numai) să lectureze acest workshop pe care, cu intenție sau fără, l-ați așternut astăzi în paginile Mesagerului de Covasna.

 

Adelina GHERASIM

 

 

 

Vrei să fii notificat când apare un articol nou? Abonează-te prin e-mail