Ne aflăm în plină Săptămână a Patimilor, în care credincioșii ortodocși se pregătesc sufletește pentru Marea Bucurie a Sărbătoririi Învierii Domnului, fiecare zi până duminică având o semnificație și o încărcătură emoțională aparte. În acest context Filarmonica brașoveană oferă un frumos dar spiritual melomanilor, în special persoanelor care iubesc muzica sacră. Ne referim la minunatul eveniment artistic ce va avea loc joi-seara, începînd cu ora 19.00, la Biserica romano-catolică Sfinții Petru și Paul de pe strada Mureșenilor din Brașov, într-un spațiu cu o rezonanță specială, unde un numeros public a fost prezent la un alt concert desfășurat în perioada Sărbătorilor de Iarnă.
Este salutară inițiativa actualei conduceri a Filarmonicii Brașov (alcătuită din doi distinși violoniști, i-am numit pe Sebastian-Mihai Tegzeşiu, manager interimar, și Florin Ionescu-Galați, director artistic) pentru perpetuarea colaborării cu muzicianul de aleasă factură și pregătire plurivalentă, organistul, dirijorul și cadrul didactic universitar dr. Steffen Schlandt. Domnia sa împreună cu Orchestra simfonică a Filarmonicii și cu Ansamblul Bach al Bisericii Negre vor interpreta lucrări de profundă spiritualitate, culminând cu Stabat Mater de Pergolesi.
Programul cuprinde Toma D ´Aquino – Pange lingua; T. Albinoni – Sonata da Chiesa op. 4; A. Vivaldi – Sonata à 4 al Santo Sepolcro RV 130, precum și celebra compoziție a lui Giovanni Battista Pergolesi – Stabat Mater.
În actuala Săptămâna Sfântă, prioada cea mai însemnată din intervalul ce precede Marea Sărbătoare a Învierii Domnului, pe lângă activităţile cu caracter pur religios, se suprapun iată şi momente prielnice pentru desfătarea inimii şi cugetului. Așa de pildă este acest Concert vocal-simfonic extraordinar de Paşti așteptat cu mare interes de iubitorii genului..
Stabat Mater (Stătea Maica-ndurerată)
Compozitorul Giovanni Battista Pergolesi
Stabat Mater este o capodoperă a muzicii sacre baroce, ilustrând durerea Fecioarei Maria la picioarele Crucii. Vizual, este asociată cu imagini religioase dramatice (Pietà), reflectând suferința profundă descrisă în imn. Lucrarea este adesea ilustrată prin portrete ale compozitorului, partituri originale sau scene de crucificare
Stabat Mater a fost concepută de Giovanni Battista Pergolesi, în anul 1736. Mai precis în ultimele săptămâni ale vieții sale, fiind compusă pentru solişti soprană și alto, vioară I și II, violă și bas continuu.(Ca o paranteză pentru nespecialiști, bas continuu constituie o tehnică de acompaniament, cât și o structură muzicală specifică epocii Barocului, reprezentată printr-o linie de bas susținută de un instrument cu clape (clavecin, orgă) sau lăută, adesea dublată de un instrument grav (violoncel, fagot), pe baza căreia se improvizează armonii (…)
Stabat Mater dolorósa/ Juxta Crucem lacrimósa/ Dum pendébat Fílius (...)
„Stătea Maica-ndurerată/ lângă cruce-nlăcrimată/ pe când Fiul suferea.//Inima-i adânc rănită,/ sfâşiată, chinuită/ o pătrunse sabia.//Vai, ce tristă şi mâhnită/ fu acea Neprihănită,/ Născătoarea lui Hristos!// Maică Sfântă, ce mâhnire/ când vedeai în chinuire/ pe-al tău Fiu prea glorios.// Cine nu ar plânge oare/ când pe Sfânta Născătoare/ ar vedea-o-n chinul greu?// Să nu simţi compătimire/ lângă Maica-n grea mâhnire/ suferind cu Fiul său?// Pentru-a’ lumii mari păcate,/ Fiul ei e dat la moarte/ şi sub bice sfâşiat.// Vede-n chinuri cum se frânge,/ cum îşi varsă al său sânge,/ până sufletul şi-a dat.//
Mamă plină de iubire,/dă-mi şi mie-a ta simţire,/ cu-al tău chin să plâng şi eu.// Inima-mi în veci să ardă/ de iubirea cea mai caldă/ către Omul-Dumnezeu.// Mamă, tu mă-nvredniceşte,/rănile-mi întipăreşte/ ale Celui Răstignit.// Eu l-am osândit la moarte/ şi de chinuri să n-am parte,/ când pe cruce-l văd rănit? //Vreau să plâng şi eu cu tine,/ cât trăiesc să fie-n mine/ Răstignitul, cu-al său chin.// Sufletu-mi te însoţeşte/ şi cu tine el doreşte/ să împartă-al tău suspin.//
Tu, Fecioară-ntre fecioare,/ mă primeşte-ndurătoare,/ să plâng chinul tău nespus.// Mamă, dă-mi izvor de lacrimi,/ ca să plâng aceste patimi,/ răni şi moarte-a lui Iisus.// Rănile-I să mă rănească,/ sângele-I să mă-ncălzească,// Crucea Lui să o sărut.//
Iar când moartea stă la pândă,/ Maică, scapă-mă de-osândă,/ nu lăsa să fiu pierdut.// Doamne-n ceasul agoniei,/ dă-mi prin rugile Mariei/ laurii Victoriei.//Iar când trupu-mi va fi rece,/ fă ca sufletu-mi să plece/ spre cereasca Glorie.//
Amin”.
Horia C. Deliu
