Calitatea timpului petrecut alături de o persoană este mai importantă decât dimensiunea lui. Realizăm asta după ce intervine iremediabilul „a fost” și regretul că nu ne-am exprimat la timp prețuirea și recunoștința. Mânat de dorința de a semăna binele, dintr-un nesecat preaplin sufletesc, nu pentru a epata, un astfel de om lasă urme adânci, schimbă destine, formează caractere, inițiază, oferă oportunități, perspective, șansa de a deveni mai bun odată cu el. Sunt oameni rari, înzestrați de Dumnezeu cu capacități intelectuale și sufletești deosebite de la care mereu avem ceva de învățat, doar să vrem!

 O astfel de personalitate a fost colonelul (r) Ion Țăranu (31 iulie 1952 – 14 martie 2021),

care anul trecut a pierdut lupta cu viața pe un pat de spital, chiar în timp ce la Sfântu Gheorghe, în cadrul celei de-a III-a ediții a Zilei Solidarității românilor de pretutindeni cu românii din Covasna, Harghita și Mureș, citeam un Laudațio, prilej cu care i s-a conferit Premiul „Pr.Ilie Moldovan”  în semn  de „prețuire și recunoștință pentru sprijinirea Bisericii Ortodoxe, a școlilor în limba română și a instituțiilor de cultură românești din  județele Covasna, Harghita și Mureș în cadrul proiectului „ Români  pentru români”  ediția a III  a, Sfântu Gheorghe, 14 martie, 2021.”

Dispariția fulgerătoare și neașteptată a provocat multă tristețe și sute de comentarii pe pagina de socializare facebook, în care, prietenii, colegii, subalternii, oamenii care l-au cunoscut, (sau nu!) și-au exprimat regretul și în același timp aprecierile pentru cel care a fost… Ion Țăranu – „un OM printre oameni” , cum așa simplu dar profund, îl descria cineva.

Născut în iulie 1952 în Vrancea, cu rădăcini în satul Mărtănuș din Covasna, a avut un parcurs frumos și ambițios vegheat de astre binevoitoare până când a fost numit șef de stat major la Batalionul 29 Jandarmi Sfântu Gheorghe (iulie 1994). Funcție care i-a permis să facă demersuri pentru a crea „o jandarmerie profesionistă” în județul Covasna, iar mai târziu, cu toate piedicile acelor vremuri, să obțină un teren, cu ajutorul prietenului său, deputatul de Covasna (PUNR), domnul Aurel Dragomir, loc pe care, la finele anului 1996, s-a pus piatra de temelie a sediului Inspectoratului de Jandarmi Județean Covasna din Sfântu Gheorghe.

Despre demersurile domniei sale care au dus câțiva ani mai târziu la înființarea I.J.J. Covasna  am decis să cer o informație oficială chiar de la această instituție. Mulțumesc pe această cale pentru sprijin și promptitudine distinsului domn colonel Adrian Nichifor –  inspector șef al I.J.J. Covasna, și, pentru cooperare, purtătorului de cuvânt Ionel Mănăilescu, care mi-a facilitat obținerea acestor emoționante semne de omagiu și neuitare, după un an de zile.

Astfel, prin amabilitatea și generozitatea unor  „colegi de arme”, am avut surpriza copleșitoare de a obține nu doar crâmpeie de emoții, ci și o evocare de maximă importanță pentru istoricul Inspectoratului Județean de Jandarmerie Covasna și pentru comunitatea românească din acest spațiu geografic. Să ai în județ „una dintre cele mai frumoase și mai moderne unități militare din România”, nu este un lucru facil, iar recunoștința trebuie să capete chipul veșniciei.

Despre felul de a fi al colonelului și contribuția domniei sale la binele comunității românești din Covasna, cel mai bine pot vorbi cei care l-au cunoscut. Așa încât, voi lăsa rândurile pe care le-am primit spre publicare să vorbească despre recunoștință, prețuire, admirație, despre frumoasa lecție de prietenie, profesionalism, patriotism și iubire de neam pe care cu atâta generozitate le-a oferit.

Seria mărturiilor începe cu cea care mi s-a părut cea mai concludentă dintre ele, în ceea ce privește activitatea și personalitatea colonelului Ion Țăranu, povestită cu emoție, exactitate și măiestrie de plutonier  adjutant șef Osepciuc Deliu-Horațiu, (I.J.J. Covasna), urmată de alte mărturii la fel de emoționate semnate de  personalități ale județului despre care veți afla citind.

 Armata îngerilor a câștigat un colonel

 Am avut onoarea să-l cunosc pe domnul colonel Țăranu Ion în anul 1994, odată cu numirea acestuia în funcția de șef de stat major la Batalionul 29 Jandarmi Sfântu Gheorghe (15 iulie 1994). La acel moment batalionul de jandarmi își avea sediul la cazarma veche, pe strada Oltului. Actualmente acele clădiri aparțin de I.S.U.J. Covasna.

Eram tânăr sergent major (23 de ani), și la rândul meu am venit la unitatea din Sfântu Gheorghe, transferat de la Brigada 28 Jandarmi Brașov, la data de 01.04.1994. Eram subofițer de stat major. Îmi aduc aminte că atunci când am aflat despre faptul că urmează să vină un nou șef de stat major, un colonel de la minister, am avut emoții într-un fel, fiind foarte tânăr îmi închipuiam că acest ofițer care vine de la aparatul central (Ministerul de Interne), cu siguranță este o persoană dură și cu multă autoritate. (…)

În scurt timp, atât noi cei care formam Statul Major, cât și ceilalți ofițeri cu funcții de conducere dar și de execuție, maiștri militari și subofițeri din celelalte compartimente din unitate, respectiv din subunități,  am putut observa ce fel de om era domnul colonel – un om dedicat profesiei, un militar de carieră, un profesionist adevărat, un om cu viziune și cu principii sănătoase, educat, modest, un om generos, sensibil, familist, credincios, un om înțelegător, răbdător, de o blândețe nemaiîntâlnită, un om aproape de subordonați, preocupat de problemele lor, un om demn și cu onoare ce inspira respect, și nu în ultimul rând un mare patriot, un iubitor de valori, de țară și de neam.

În perioada iulie 1994 – iulie 1996, colonelul Țăranu Ion a făcut parte din conducerea unității, îndeplinind funcția de conducere (șef stat major). A făcut o echipă extraordinară cu locotenent-colonelul Șerb Aurel – comandantul unității și maiorul Stancu Ion, locțiitorul comandantului. Atât în perioada în care a lucrat la Batalionul 29 Jandarmi Sfântu Gheorghe, cât și ulterior în funcțiile pe care care le-a îndeplinit în cadrul aparatului central (Ministerul de Interne), dar și în calitate de rezervist, a făcut numai bine în jurul său.

Este evident că venirea domnului colonel la Sfântu Gheorghe a avut un scop precis. Pe lângă faptul că era legat sufletește de județul Covasna, de localitatea Mărtănuș, avea în fapt o misiune de îndeplinit. Un vis personal. Aceea de a crea o jandarmerie profesionistă și respectată în comunitatea covăsneană, iar pentru acest lucru era nevoie de o „casă nouă”, un sediu modern adaptat cerințelor acelor vremuri și nevoilor operative, un sediu în care toți jandarmii să se pregătească la un loc. La acel moment, din cauza lipsei de spațiu, militarii în termen care se încorporau la Sfântu Gheorghe erau dislocați la sediul Brigăzii de Jandarmi din Brașov, pentru perioada de instrucție (pentru aproximativ 4 luni), iar cadrele militare își desfășurău activitatea într-o cazarmă veche, cu spații mici improprii. De asemenea marea majoritate a cadrelor militare erau din Brașov și făceau naveta cu autobuzul unității. (…)

A dorit să schimbe ceva, a dorit un sediu nou pentru Jandarmeria Covăsneană și s-a luptat ca acest fapt să se realizeze. Deși i s-au pus multe piedici de către autoritățile locale, de către UDMR, a reușit cu mult tact, prin relațiile pe care le avea sau le construise aici pe plan local dar și nivel central, la București, respectiv cu ajutorul prietenului său, deputatul de Covasna (PUNR), domnul Dragomir Aurel, să facă demersurile necesare pentru obținerea unui teren necesar, a avizelor, a documentației și a fondurilor necesare construirii celei mai frumoase și mai moderne unități militare din România. Timp de 2 ani au fost multe drumuri făcute la București, multe telefoane și mult stres, supărări, însă lucrurile se mișcau.

În paralel s-a preocupat să atragă mai mult personal în această zonă sensibilă a țării. Astfel că prin relațiile pe care le avea a reușit să convingă ministerul de necesitatea repartizării de fonduri pentru achiziția de apartamente de serviciu, pentru ca ofițeri și subofițeri care făceau naveta de la Brașov, ori cei care erau repartizați din alte zone ale țării și stăteau în chirie să se poată stabili împreună cu familiile lor în municipiul Sfântu Gheorghe, dar și în orașele Baraolt și Târgu Secuiesc (unde aveam subunități dislocate). Majoritatea apartamentelor de serviciu ale unității au fost achiziționate datorită demersurilor domnului colonel Țăranu. Este exclusiv meritul său. Practic a schimbat destinele multor ofițeri și subofițeri.

A fost și cazul meu, a știut să mă convingă să mă stabilesc în Sfântu Gheorghe deși, fiind brașovean, voiam să mă întorc în orașul natal să lucrez la Jandarmeria Brașov (de unde plecasem în anul 1994!). (…)

Dorea să aibă un colectiv închegat, un colectiv unit, dar și cu oameni dedicați. A fost mereu preocupat de problemele subordonaților. Mereu te întreba de familie, ce îți fac copii, ce îți fac părinții. Îți dădea sfaturi, te îndruma în viață, iar dacă aveai o problemă, indiferent care era aia, căuta soluții să o rezolve.

Și-a format relații puternice în comunitatea covăsneană, cu multe instituții  publice, cu privați, cu oameni de seamă din diverse domenii de activitate, cu elitele din județ. Părea că cunoaște pe toată lumea. În acest fel a reușit să ajute unele cadre militare în obținerea unor locuri de muncă pentru soții, cunoscând faptul că cel puțin în acele vremuri era dificil de găsit în contextul în care nu cunoșteai limba maghiară. (…) În timp ce se zbătea să-și realizeze visul privind noul sediu, colonelul Țaranu a continuat să facă bine în jurul lui, să schimbe mentalități, să formeze oameni, să ajute cum poate comunitatea din care facea parte.

În anul 1995, văzând condițiile de muncă, a adus în unitate, de la minister, primul calculator, era un PC 286, avea pe el instalat un windows 95, și ne spunea ca asta va fi viitorul, iar mașinile de scris vor dispărea în curând, că va trebui să invătam să lucrăm cu noua tehnologie.

Era preocupat și de istorie, de tradiții, de cultură. A adus de la Bucuresti un registru special, mare, îmi aduc aminte că era un format mai mare decât A3, avea cam 400 de file, pentru a fi folosit ca și Registru Istoric, în care a fost reconstituită toată istoria Batalionului 29 Jandarmi Sfântu Gheorghe, de la înființarea sa în anul 1991 (1 noiembrie).

De asemenea a avut ideea înființării unei biblioteci, astfel încât atât cadrele militare cât și militarii în termen să aibă acces la cărți, să citească. A obținut fonduri.

A avut o contribuție inclusiv în ceea ce privește acordarea Drapelului de Luptă al Unității, astfel că Batalionul 29 Jandarmi Sfântu Gheorghe a fost printre primele unități de jandarmi din țara care a primit, la propunerea ministrului de interne, acest drapel tricolor, prin Decretul 69/04.05.1995. Ceremonialul militar și religios a avut loc la data de 25.05.1995, la Grupul Statuar „Mihai Viteazul” din municipiul Sfântu Gheorghe, eveniment care a reprezentat un moment plin de semnificație, mândrie și încărcatură emoțională atât pentru jandarmi, cât și pentru comunitatea românească din județ. Astfel, colonelul Țăranu Ion, în calitate de șef de stat major, a avut ocazia să organizeze acest ceremonial împreună cu comandantul și locțiitorul acestuia. De asemenea a avut onoarea și bucuria să fie prezent la unul dintre cele mai importante și emoționante momente din viața Jandarmeriei Covasna.

Îmi amintesc că la această festivitate la care comandantul batalionului, locotenent-colonelul Șerb Aurel, a primit Drapelul de Luptă Tricolor din mâinile generalului-locotenent Dănescu George-Ioan, secretar de stat și prim locțiitor al ministrului de interne, au fost sute de invitați (cadre de conducere din M.I., M.Ap.N., S.R.I., din Comandamentul Național al Jandarmeriei, din Mari Unități și Unități de Jandarmi din țară, din Poliție, din Pompieri, reprezentați ai administrației publice locale, rezervisti, veterani de război, preoți, ziaristi, șefi de instituții publice, Ansamblul Ciocârlia al M.I.), și s-a desfășurat în prezența ministrului de interne de atunci (Doru Ioan Tăracilă), dar și a unui public numeros. Imnul național „Deșteaptă-te române” s-a auzit în centrul municipiului Sfântu Gheorghe, în acordurile fanfarei militare, din pieptul a sute de jandarmi, iar la încheierea festivității, Garda de Onoare a defilat în aplauzele spectatorilor, în acordurile marșului oștășesc. Apoi a urmat un spectacol susținut de Ansamblul Ciocârlia al M.I., iar seara manifestarea s-a încheiat cu „retragerea cu torțe a tinerilor ostași jandarmi”, aceștia cântând în acordurile fanfarei militare „Treceţi batalioane române Carpaţii!”

Desigur, pe lângă satisfacții, domnul colonel Țăranu Ion a avut parte și de persoane din sistem (eșalonul superior) care au încercat să-i pună piedici ori nu l-au sprijinit, nu l-au înțeles, probabil erau nemulțumiți de modul în care rezolva problemele direct prin minister, nu erau de acord cu anumite decizii ale sale. L-a afectat mult acest lucru astfel că a luat decizia de a se înapoia la minister.

A  plecat după 2 ani, pe data 31 iulie 1996, fix de ziua domniei sale. Am fost triști cu toții, am sperat că nu este adevărat, dar… Și-a luat rămas bun de la noi, cei din Statul Major, de la Comandă, de la toți ceilalţi. A promis că ne va ajuta în continuare, de acolo din București. (…)

După plecarea sa, domnul colonel s-a ținut de cuvânt și a continuat să se implice în realizarea proiectului său de suflet, să ajute Jandarmeria Covasna în multe probleme ale unității, dar și cadrele miltare care i-au solicitat sprijin.

La 1 noiembrie 1996, visul său a început să prindă contur când a fost pusă piatra de temeile,  pentru ce astăzi este sediul Inspectoratului de Jandarmi Județean Covasna. Au urmat ani în care s-a zbătut să obțină fondurile pentru ca lucrările să fie achitate, să continue și în final să se finalizeze.

Așa cum am mai spus, colonelul Tăranu a rămas în inimile tuturor celor care l-am cunoscut. A fost apreciat, iubit și respectat de noi cei care i-am fost subordonați, iar ce este cel mai important este faptul că i s-au recunoscut meritele întotdeauna deși niciodată nu s-a lăudat cu realizările sale, fiind de o modestie rar întâlnită.

A fost invitat să participe la toate evenimentele/ceremonialurile militare importante ale unității, la care a dat curs invitației de cele mai multe ori.

Personal am tot sperat că, măcar spre finalul carierei sale militare se va întoarce la Sfântu Gheorghe ca și comandant, pentru că aici îi era locul, aici în mijlocul nostru al jandarmilor, în mijlocul comunității covăsnene, dar nu a făcut-o.(…)

Armata îngerilor a câstigat un colonel. Din păcate noi, jandarmii covăsneni, am pierdut un leadership,un om cu suflet mare de care ne va fi veșnic dor!! Regrete eterne!

(Plutonier adjutant șef Osepciuc Deliu-Horațiu, I.J.J, Covasna, 10 martie 2022)

Colonelul (r) Ion Țăranu – un om

care acorda ajutor dezinteresat tuturor celor care i-l solicitau

 S-a născut în anul 1952, la 31 iulie, în localitatea Paltin, județul Vrancea. A copilărit în localitatea Zărnești unde a urmat cursurile școlii generale și liceul, apoi a urmat cursurile Școlii de ofițeri din Sibiu.

Am avut onoarea să-l cunosc personal în contextul mandatului meu de deputat al județului Covasna 1992-1996, pe când dumnealui avea funcția de Șef de Stat al I.J.J.Covasna.

Deoarece activitatea de jandarmi se desfașura în condiții improprii, domnia sa a fost împuternicit de către Ministerul de Interne să se ocupe pentru obținerea unui spațiu adecvat și construirea unui sediu corespunzator pentru buna desfășurare a activității jandarmilor.

Fiind un militar hotărât, determinat, obișnuit din cariera sa militară să facă tot ce e posibil pentru ducerea la bun sfârșit a oricarei misiuni care i-a fost încredințată, m-a contactat pentru a-l sprijini cu tot ceea ce puteam și eu. În acest scop, deși eu nu aveam atribuții în comisia de apărare a Camerei Deputatilor (făceam parte din Comisia Drepturile omului, minorități și culte), am fost încântat să-i  ofer tot sprijinul de care dumnealui avea nevoie pentru obținerea terenului și a tuturor avizelor necesare pentru realizarea acestei investiții de o asemenea anvergură.

Acest fapt a însemnat un efort deosebit atât din partea domniei sale cât și din partea mea pentru a convinge autoritățile locale despre necesitatea construirii unui astfel de obiectiv. Spun aceasta pentru că, la vremea respectivă, au existat multe opreliști din partea unor autorități locale, în speță din partea reprezentanților Consiliului local sub influența Primarului de la acea vreme.

Cum însă un militar nu se dă învins oricum și de oricine, dl. col Țăranu, în ciuda tuturor opreliștilor, a dus o vehementă muncă de convingere cu toți oponenții, și a obținut toate avizele necesare pentru ducerea la bun sfârșit a misiunii primite, astfel că la finele anului 1996 s-a pus piatra de temelie a sediului Inspectoratului de Jandarmi Județean Covasna din Sfântu Gheorghe.

În această perioadă am avut șansa să mă împrietenesc cu un om de o factura deosebită, un om cu o înaltă ținută morală, onest, un familist convins, un suflet bun, un soț devotat și un tată extrem de grijuliu. Spun toate astea pentru că domiciliul său stabil fiind în București, îmi vorbea cu multă dragoste și căldură despre familia sa care i-a dus lipsa destul de mult pe perioada anilor când se ocupa de îndeplinirea misiunii construcției cazărmii de jandarmi din Sfântu Gheorghe. Am legat o prietenie strânsă și de familie, prietenie care a continuat până când s-a sfârșit din viată.

Era un om care acorda ajutor dezinteresat tuturor celor care i-l solicitau. În acest context amintesc și faptul că având legături sufletești cu meleagurile covăsnene, mai exact în localitatea Mărtănuș unde avea casa tatăl său, a făcut tot posibilul să ajute comunitatea românească din zonă în vederea obținerii fondurilor pentru reabilitarea bisericii ortodoxe din satul Mărtănuș, comunitate care îl respectă și-l consideră un fiu al satului.

Din pacate însă nu a trăit să-și vadă acest vis împlinit. De asemenea și-a dorit să doneze casa tatălui său comunității românești din Mărtănuș cu scopul amenajării unui muzeu etnografic specific zonei, dar nici acest vis nu i s-a împlinit, părăsind prea devreme această lume.

Am convingerea că sunt mulți cei care i-au purtat un respect deosebit (colegi de armă, prieteni sau simple cunoștințe), l-au iubit și au regretat pierderea unui om deosebit. Acum, la un an de la trecerea în neființă, să aducem un pios omagiu celui care a fost Col (r) Țăranu Ion. Dumnezeu să-l odihnească în pace!

Cu regrete din partea prietenului, Dragomir Aurel (06 Martie 2022)

Colonel Țăranu Ioan – în primul rând era OM, pe urmă ofițer, pe urmă șef

Primul meu șef în calitate de ofițer. Lucram în jandarmerie de peste 3 ani când l-am cunoscut. Venise de la București. Atunci mă întrebam ce caută într-o unitate din Covasna. Oare cum va fi ca șef de stat major, cum va fi ca om?

Și, atunci a început cea mai frumoasă perioada a vieții mele ca ofițer (păcat că a fost prea scurtă). Acest OM mi-a schimbat întreaga perspectivă referitoare la viața de jandarm. Am lucrat extraordinar de bine cu dânsul. În primul rând era OM, pe urmă ofițer, pe urmă șef. M-a învățat să fiu ofițer, să fiu jandarm. Am descoperit de ce venise în Sfântu Gheorghe. Am descoperit ce anume îl lega de județul Covasna. A avut un vis: Jandarmeria Covasna să aibă un sediu. Ofițerii, subofițerii și militarii în termen să aibă condiții umane în care să se pregatească, în care să învețe, în care să trăiască. A dus o luptă infernală cu autoritățile locale și centrale pentru a se construi ceea ce acum este sediul Inspectoratului Județean de Jandarmi Covasna.

Ținea la oameni. Nu ne privea ca pe niste subordonați, și atât. Nu, dimpotrivă! Noi, cei care atunci eram tineri ofițeri/ subofițeri, la început de drum, eram pentru el viitorul Jandarmeriei Covăsnene. Și ce-a făcut pentru noi? A reușit să aducă fonduri și să se achiziționeze apartamente de serviciu pentru a ne stabili în Sfântu Gheorghe, în Baraolt, în Târgu Secuiesc. Voia nu numai să lucrăm în aceste subunități, ci și să locuim în aceste orașe. Să locuim împreună cu familiile noastre, cu copii noștri. Era preocupat de viața personală a noastră. Aveai probleme cu înscrierea copiilor la școală? Mergeai la el! Aveai probleme cu găsirea unui loc de muncă pentru soție? Mergeai la el! Nu ți se aproba un post telefonic la domiciliu? Mergeai la el!

Deși a ajutat și a învățat foarte mulți oameni, erau și atunci persoane care poate nu îl înțelegeau sau nu erau de acord cu deciziile pe care le lua, cu modul cum privea unele aspecte din jandarmerie. Dar, aici s-a văzut caracterul acestui om: nu îi băga în seamă! Și ce era foarte important, nu intra în polemici cu aceștia.

Misiunea lui în Jandarmeria Covasna, în județul Covasna, era mult mai importantă. Modestia acestui om m-a impresionat întotdeauna. Erau lucruri, fapte evidente, realizate exclusiv de el. Niciodată nu-și asuma public vreo realizare. Îi lăsa pe alții să iasă în față. El avea realizări. Pleca duminica seara la București, luni, cel târziu marți erau lucruri care se mișcau, se vedeau: se aprobau fonduri pentru a se achita din lucrările la sediul Jandarmeriei covăsnene, sau/și pentru achiziționarea unui apartament de serviciu. Numai dacă nu voiai nu vedeai ce făcea acest om pentru comunitatea din care făcea parte.

Am un singur regret. Prea puțin am lucrat cu dânsul. Păcat că nu s-a mai întors să lucreze în Jandarmeria Covasna. De acolo, din București, a continuat să ne ajute pe noi, pe oamenii din Sf. Gheorghe, și în același timp Jandarmeria Covasneană. Colonelul Ion Țăranu – un OM!

(Colonel Maxim Augustin Dorin – I.J.J. Covasna, Martie 2022)

Domnul colonel – deschizătorul de drumuri pentru cazarma în care își desfășoară activitățile curente.

Colonelul Ion Țăranu – un om demn, cu principii sănătoase de viață, de la care toți cei care l-am cunoscut am avut câte ceva de învățat.

Pentru mine, personal, rămâne în amintire omul care m-a făcut să văd orizonturi noi. Profesional, colonelul Ion Țăranu rămâne ofițerul și șeful care mi-a dat încredere în forțele proprii și m-a făcut să gândesc și să analizez corect situațiile dificile în fața cărora am fost pus.

Pentru colectivul I.J.J. Covasna, din care cu onoare am făcut parte o perioadă însemnată din cariera mea, domnul colonel rămâne deschizătorul de drumuri pentru cazarma în care își desfășoară activitățile curente.

La ceas de comemorare a acestui om deosebit îmi exprim încrederea că de acolo de sus, din oastea îngerilor militari, veghează asupra tuturor celor pe care i-a format și inspirat și se bucură de realizările fiecăruia dintre noi.

(Colonel Cristian Elly Paliștan – inspectorul șef al I.J.J. „Nicolae Titulescu”, Brașov, Martie 2022)

*Mulțumiri cu recunoștință și prețuire tuturor celor care m-au sprijinit și au contribuit cu materiale valoroase la acest articol.

Mihaela Aionesei, Târgu Secuiesc

Vrei să fii notificat când apare un articol nou? Abonează-te prin e-mail