Articolul prezintă informații inedite despre desfășurarea ceremoniei de înmormântare a Sfântului Mitropolit Andrei Șaguna, conform dorinței testamentare a marelui ierarh, printre care și aceea ca slujba de înmormântare să fie oficiată de un singur preot (A dorit să fie înmormântat lângă biserica mare din Rășinari, unde slujise de atâtea ori, „fără pompă, fără muzică și fără predică”, prohodit de un singur preot, ieromonahul Gherman Bogdan).
Îmmormentarea
Escelentiei Sele Présântitului Părinte
Andreiu Baronu de Siagun’a,
Archiepiscopulu Ardéului sî Metropolitulu Româniloru
de religiunea gr. or. din Ungari’a sî Tranni’a.
Unu conductu funebrale din cele mai impunetórie undulá pre stradele sî piatiele principale ale Sabiiului Mercuri dupa 9 óre diminéti’a. Aspectulu acestui’a erá de ajunsu sa ne reamintésca figur’a cea impunatória a repausatului (repauzát, arh. pt. răposat, decedat), carea impunea si prin esteriorulu seu, intocm’a cá si prin inaltimea sî sublimitatea sea spirituale.
Pentru cá sa dâmu o descriere pre câtu se póte de sincera a evenementului, ce s’a desfasiuratu inaintea ochiloru nostri, trebuie sa ne intórcemu spre a espune sî cele ce au premersu conductului.
Dejá Dumineca dupa amédi trei flamure(arh. pt. steaguri) colosali negre de pre resiedinti’a metropolitana, edificiulu seminariale sî cas’a parochiala din cetate, vesteau de departe repausarea marelui Archipastoriu. Iéra in resiedintia, carea fu a dóu’a dî, luni, invescuta in negru erau espuse remasîtiele nepretiuitului defunctu pre unu catafalcu înaltu, incungiuratu de faclii aprinse sî de flori, intr’unu cosciugu de metalu, inse imbracate remasîtiele in vestmintele cele modeste ale unui monachu, conformu dispusetiuniloru testamentarie(arh. pt. dispoziţii testamentare) ale repausatului.
Mercuri dela 7 óre diminéti’a, strad’a macelariloru, in carea se afla resiedenti’a incepù a se impopulá(arh. pt. a se popula, aglomera) de acei ce ce doriau se véda cea din urma petrecere a repausatului.
La 9 óre erá o multime mare de privitori,sî de condolenti(arh. pt. condolenţi, cei care exprimă condoleanţe) de autoritâti eclesiastice, de religiunea nóstra din apropiare si din departare, dara sî de alte diverse confessiuni, de autoritâti militarie, civile sî de unu mare numeru de barbati cari representau inteliginti’a, comerciulu si industri’a.
Abiá trecù o jumatate de óra sî conductulu(arh. pt. cortegiu funerar)se pune in miscare in ordinea dispusa prin testamentu de repausatulu in modulu urmatoriu :
Inainte mergea unu clericiu imbracatu in stichariu negru purtându o cruce mere négra ;
Dupa acést’a urmara câte patru in rendu pedagogii sî clericii din institutulu nostru archidiecesanu cu profesorii loru ;
Poporulu nostru credinciosu iérasi câte patru in rendu ;
Totu asiá, adeca câte patru-cinci in rendu preotimea gr. or.;
Unu clericu imbracatu in stichariu negru, purtându crucea momentului;
Chorulu(arh. pt.cor)condusu de professorulu de cântari;
Doi clerici imbracati in stichare negre purtându lumini ;
Spiritualulu P. Germanu imbracatu in felonu negru cá preotu inmormentatoriu ;
Carulu funebrale trasu de siése cai inveseuti(arh. pt. înveşmântaţi)in negru ; inaintea carului patru protopresbiteri purtau insemnele archieresci sî decoratiunile defunctului;
Consistoriulu archidiecesanu plenariu sî apoi generalii sî alti oficieri in numeru mare sî ceialalti condolenti după categori’a loru ; in fine din propriulu motivu Reuniuea sodaliloru români cu stindardulu ei prevediutu cu floru negru.
Nemidilocitu dupa cosciugu se mai aflà, afara de cei provediuti in dispusetiunea testamentaria, ilustritatea Sea Présântitulu Episcopu alu Caransebesiului Ioanu P o p a s u sî verulu repausatului dlu Georgiu Grabovschi comerciante sî proprietariu do case in Pest’a, precum sî membrii consistorieloru din eparchiele sufragane (sufragán, Episcop sau episcopie subordonați unei mitropolii) si ai consistoriului metropolitanu.
In ordinea acést’a se miscà conductulu cá o mare de ómeni pre strad’a macelariloru in josu câtra piati’a cea mare. Cantârile corului celui bine intocmitu sî condusu, sî clopotele dela bisericele tuturoru confessiuniloru, marea jalea prin glasulu loru doiosu. In piati’a cea mare sosesce unu nou conductu, care se pune in fruntea acestui’a. Erá celu alu braviloru brasioveni, carii cu unu stindardu maretiu tocmai veneau dela gar’a drumului de feru, unde sosira mai in acelasi tempu, cându se puse conductulu dela resiedintia in miscare, pre unu trenu separatu, vre-o suta la numeru.
Astfeliu intregitu conductulu trecù prin strad’a Cisnadiei pâna câtra magasinele imperatesci dincolo de casarm’a cea mare spre Resînari.
Aci asteptá unu banderiu(bandiéră, arh. pt. Steag al unei armate, al unei unități militare; drapel, stindard, pavilion)de vre-o 300 calareti din Resînari cu flamure negre spre a primi conducerea carului funebrale până la loculu destinatiunei in Resînari.
Conductulu de pâna aci se disolvà. Dara numerosi condolenti se urcara in trasurile cele numeróse ce asteptau in piati’a Casarmei celei mari, sî urmara carului funebrale cu remasîtiele repausatului mai departe.
Sa observâmu ca stradele pre unde trecea conductulu erau pline de nenumerati privitori sî din ferestrile edificieloru inca priveau nenumerati ochi asupr’a lui.
Pentru cá sa dâmu cetitoriloru o idea despre grandeti’a acestei festivitâti de jale lasâmu sa urmedie(arh. pt. urmeze)o descriere ce o face unu barbatu, carele nu póte cadé in prepusulu(arh. pt. presupus), ca maresce in adinsu séu esageréza lucrurile, in dîuariulu(arh. pt ziar)localu de aici „Hr. Ztg.”, care dîce :
„Siagun’a au fostu o putere mare organisatória,care s’au manifestatu pânala ultim’a respirare. Nisuinti’a lui ce tindea spre scopuri mari, au fostu a aduce organisare sî sistemu in stârile caotice.
„Spre acestu scopu pricepea, cá prea putieni sa-si aléga midilócele sî tempulu. In combinarea prevederei agerimei de minte sî energiei, cu carea purcedea in tóte intreprinderile sele, jace secretulu succeseloru (arh. pt succes) sele. Dupaorganisnrea metropoliei au creatu institutele cele mai filantropice, fundatiuni pentru clerulu sî poporulu gr. or, au intemeiatutipografi’a archidiecesana sî s’au ingrigitu pentru literatura, ultimulu seu opu e „Ștudiulu pastorale pentru preotii bisericei gr. or”
„La putieni ómeni s’au manifestatu staruinti’a de feru, a face cá dorinti’a loru sa tréca sî preste mormentu asiá de poternicu cá la Siagun’a.
„Acésta putere organisatória se estinde dela cele mai mari lucruri pâna la celu mai micu detailu.
„Inmormentarea carea de-sî au luatu dimensiuni fórte mari, s’au petrecutu ieri la 9 óre inainte de amiédi in ordine esemplara in intielesulu testamentului.
„Siagun’a s’au ingrigitu cá elementele cele multe eterogene ce se voru aflá la inmormentarea sea sa se completeze armonice spre unu ce intregu sistematica cá totu atât’a dovéd’a despre ordinea esemplara ce l’a characterisatu totu-déun’a sî in tóto lucrurile lui.
„Conductutu funebralu s’a pornitu amesuratu programei statorite prin testamentulu publicata in nr. nostru de ieri. Simplu dara imposantu precum tóte faptele sî creatiunile lui Siagun’a — i-a fostu sî conductulu funebralu. Durere numai ca creatorulu acestei ultime opere n’a fostu martore. N’a fostu — câci atunci aru fi observatu manifestarea unei iubiri si veneratiuni adenei ce nu se póte suplini prin nice o programa sî prin nice o dispositiune.
„Servitorii sî preotii deosebiteloru biserici, de-si divergéza in dogmele loru de credintia, asistara la conductulu funebralu alu lui Siagun’a toti sî din tóte partile. Sunetele sfasiatóre de anima ale campaneloru deosebiteloru confessiuni anunciau actulu durerosu ce se petrecea. Alipirea fiésca iubirea sî veneratiunea profunda câtra Siagun’a a intrunitu o multime de preoti gr. or. din tóte partile Transilvaniei sî Ungariei la Sabiiu spre a dá Archipastoriului pre iubitu ullim’a onóre. Sî cu adeveratu multi dintre jalnicii — pentru a câroru crescere sî inaintare s’a îngrijitu marele Archi-pastoriu urmau conductului cu anima sfasiata, ca acel’ a cârui’a i datorescu cu atâtea multiamite pentru bunatâtile cele multe sî mari cele reversá cu tóta iubirea parintiésca sî din tóta prisosinti’a — a încetatu a mai fi. — Iubirea sî veneratiunea au indemnatu pre episcopulu din Caran sebesi Popasu sî pre fii cei credinciosi sî bravi ai biserici gr. or. din Brasiovu a alergá cu unu trenu separatu la Sabiiu.
„Brasiovenii se acompaniara(acompaniá, fr. Accompagner, Merg împreună cu cineva, conduc, însoțesc. Escortez)la 9 óre in piati’a cea mare la conductu. Tóte autoritatile militare, civile sî bisericesci, diferitele scóle sî institute sî totu ce se tiene de lumea oficiósa sî onoratiora au fostu representata cá corporatiune la conductu.”
Ajungendu conductula la marginile hotarului Resinariloru fu intempinatu de tinerimea scolara de aci de invetiatori, de preotime sî de membrii comunei precum sî de pré numerosu poporu, care in ordine frumósa inaintá spre Resinari, — sî aci sub sunetulu clopoteloru dela tóte bisericile, pre sub trei arcuri de triumfu facute de bradi verdi sî decorate cu flamuri negre spre biseric’a cea mare, unde se asiedià cosciugulu pre una calafalcu negru.
In aceeasi di sér’a se făcù priveghiere in biseric’a cea mare din Resinari; iéra a dóu’a dî Joi la 9 óre, conformu despusetiuniloru testamentorie sa celebràSt’a liturgia sî apoi serviciulu funebralu, dupa a cârui finire se asiediara remasitiele repausatului in cript’a anume pregatita in apropriarea memoratei biserice.
La aceste servitie inca asistara multi condolenti din cei ce venira cu conductulu din dîu’a premergatória precum sî de acei ce venira numai in acésta di. Intre acesti’a vediuramu pre Escel. Sea comandantele generalu Ld M. C. baronu de Ringelsheim sî Generalulu cav. de Reicheizer precum sî alti oficeri inalti dela aperatorii tierei, autoritâți civile sî bravii noștri brasioveni.
Cu lacrimile ce inundau fetiele tuturoru, dupa ce se depusera cununide flori pre cosciugu sî pre mormentu sî dupace aruncara câte o mâna de tierena(arh. pt. ţărână)pre cosciugu se departara cu totii dela loculu, care a primitu in sinulu seu remasitiele cele mai scumpe ale bărbatului cu nume nemuritoriu, pentru meritele cele ce abiá se voru puté cu fidelitate descrie.
La mormentu s’au impartitu de câtra spiritualulu P. Germanu intre seraci 200 fl. lasati de repausatulu spre scopulu acest’a.
Condolentii brasioveni cari venisera sî aici cu stindardulu loru, cá se dea ultimulu loru tribulu do recunoscintia metropolitului sî archiepiscopului nostru sî alu densiloru, indata după inmormentare se dusera la précuviósi’a sea P. Archimandritu Vicariu archieppescu Nicolau P o p e ’a pentru cá sa-si esprime durerea loru sî a comitentiloru loru. Fiindu ca erá de fatia sî Presenti’a Sea P. Episcopu alu Caransebesiului Ioanu P o p a s u, miscatu de o alipire atâtu de mare câtru defunctulu mare demnitoriu bisericescu se adresà mai intâiu Présanti’a Sea cu cuvinte parintesci sî de recunoscintia pentru o purtare asiá frumósa sî demna do densii. Dupa acest’a multiami P. Archimandritu sî Vicariu archiepiscopescu in numele Consistoriului archidiecesanu pentru condolenti’a carea a fostu o nóua dovéda despre purtarea cea brava a româniloru din Brasiovu dovedita cu multe alte ocasiuni sî carea acum se confirma de nou.
Comun’a Rasinari, cá sa tacemu de ospitalitatea cea esemplara a P. Sav’a Popoviciu, a altoru preoti sî mireni (mireán, Credincios care nu aparține clerului; laic )particulari, a datu o mésa comuna la carea a luatu parte toţi condolentii. La acést’a mésa in terminii cei mai corespundiatori a multiamitu P. Archimandritu N. Pope’a Vicariulu Archiepiscopescu condolentiloru pentru amorea ce a dovedit’o sî cu ocasiunea acést’a repausatului) cam in urmatórele :
„Astadi avurâmu marea nenorocire a dá pamentului pretiósele romasîtie ale prédemnului, préscumpului sî preiubitului nostru parinte sufletescuAndreiu Bar. de Siagun’a. Póte ca amu fi avutu inca sî alte datorintie de implinitu fatia cu reposatulu, póte ca amu fi trebuitu sa-i amintimu decursulu vietiei, sa-i aretâmu faptele cele mari sî meritele ; dara acestea nu se poteau face, fâra abatere dela dispusetiunile testamentarie.
„Dealtmintrea, cine a fostu metrop. Siagun’a ? o scimu cu totii ; ni o aréta trecutulu, sî ni o va aretá viiloriulu póte sî mai bine. Pentru aceea me simtiu deobligatu a esprime in numele Consistoriului archid. caldurós’a multiamire, tuturoru prea stim, domni, cari binevoira din departare sî de aprópe a participá la petrecerea cea din urma a reposatului in Domnulu. ’Ti multiamescu sî tie onorab. comuna din Resînari, carea avusi onórea, singure, dintre nenumeratele comune din provinci’a nóstra metropolitana, a cuprinde pre marele archiereu in sinulu Teu. Aduti aminte, ca prin acést’a ai primitu un’a din petrile cele mai scumpe, margaritariulu celu mai mare spre pastrare. Pastrédia-lu deci sî ingrijesce de elu, cá de lumin’a ochiloru.”
(„Telegraful Român”, Redactoru respundietoriu : Nicolau Cristea.
Editur’a sî tipariulu tipografiei archidiecesane. Nr. 51, 24 Iuniu /6 Iuliu, 1873)
***
Articolul face parte din seria „ Românii din fostele comitate secuiești Ciuc, Odorhei și Treiscaune în presa de limbă română din Transilvania, înainte de 1918”.
Ciprian Hugianu, Carmen Giorgiana Baraboi
