„A fost odată un tânăr de 17 ani care îndrăgostit fiind îi scria cu dor iubitei:
<<Ce-ți doresc eu ție, dulce Românie/ Țara mea de glorii. țara mea de dor>>”…
Așa a început spectacolul CER – Cântare Eroilor Români. Ca o poveste. Nu cu Feți Frumoși și Ilene Cosânzene, ci cu tinere fecioare și mândri feciori îmbrăcați în frumoase costume populare specifice zonelor din care își trag rădăcinile. Au venit pe „Calea Neamului” să ne povestească în vers și cântec despre faptele eroilor, despre sângele lor care se arată din când în când la apusul soarelui. Despre colinele pe care în taină duhurile lor veghează și rar se arată în chip de miei albiți de așteptările rostogolite-n iarbă. Despre această Țară-rană, pe care o venerezi și tu, și eu, și tu ca pe-o icoană. Tu cel împovărat de dorul străbun, care rostindu-i numele sfânt, mai simți în piept cum inima îți saltă.
Organizat de Asociația Calea Neamului din Brașov, prin reprezentantul ei dr. Mihai Tîrnoveanu, care a avut și inițiativa, spectacolul a reușit să aducă sub aceeași flamură tricoloră români din Gheorgheni – Harghita, Brașov, Dobârlău – Covasna, Sfântu Gheorghe, Târgu Secuiesc, Mărtănuș, București, Brașov. Astfel, sâmbătă, 9 martie 2019, la Căminul Bisericii Ortodoxe din localitatea Brețcu, județul Covasna, de sărbătoarea Sfinţilor 40 de Mucenici, zi în care femeile duc la biserică mucenici, iar după slujbă, le dau de pomană, 40 de tineri din Gheorgheni – Harghita și Dobârlău – Covasna au ales să împartă cu noi o lacrimă pentru limba română și una pentru eroi. Cuprinși de aceleași trăiri, celor 40 de elevi li s-au alăturat și un grup de la Școala Gimnazială „Comenius” din Brețcu, coordonați de învățătoarea Doina Moroianu care ne-au oferit un program de muzică și poezie, de excepție. Program pentru care s-au pregătit temeinic, deși a fost scurt timpul. Unii dintre ei fiind participanți la olimpiadă în chiar dimineața zilei de specatacol, iar alții nevoiți să acorde atenție și simulării la Evaluarea Națională.
Prezent la eveniment și extrem de emoționat în fața sălii arhipline, păstorul sufletesc al parohiei, preotul Ioan Velimiroviciu, a adresat un cuvânt de bun venit: „Iubiți oaspeți, bine ați venit la noi. Îi mulțumim bunului Dumnezeu pentru că, iată, pe această cale ne putem aduce aminte de cei care s-au jertfit ca noi să fim una în această zi de cinstire, de prăznuire a celor 40 de mucenici, să ne putem bucura unii de alții, ardeleni, moldoveni, ori cei din vechea Țară românească, să ne amintim de strămoși și să le aducem un prinos de cinstire, un prinos de prăznuire pentru ceea ce au făcut ei pentru acest neam. Mă uitam pe ecran și vedeam scris „văzDuhul strămoșilor”. Acest duh al lor, să-l rugăm pe bunul Dumnezeu să ne însoțească tot timpul și să ne facă vrednici a-l primi, așa cum se cuvine. Iar înToarcerea timpului să ne aducem mereu aminte de cei care au fost înaintea noastră. Dacă noi vom face asta, vor face-o și cei care vor veni după noi. Bunul Dumnezeu să ne dăruiască pace și liniște în țară și în lume, iar celor care ne vor umple sufletele de bucurie în ziua de astăzi, să le dăruiască sănătate și putere să facă lucrul acesta în cât mai multe localități din această curbură a Carpaților. ”
Dar să continuăm povestea zilei, atât de inedit prezentată de invitatul special, părintele Costin Butnar din Brașov. Cel care a moderat evenimentul, dar care ne-a oferit și un moment de excepție, împletind muzica și poezia, cu dorul de țară, dorul de mamă, întru cinstirea eroilor și a neamului românesc, cu versurile memorabile ale marilor noștri poeți Mihai Eminescu și Grigore Vieru. Doi poeți cu care, după mărturisirea sfinției sale, pleacă mereu la drum. Ca și cum și-ar lua cu sine două aripi ocrotitoare. Pentru că în aceste vremuri trădătoare, doar rugăciunile și versurile scrijelite până la sânge au puterea să ne mai întărească pe calea grea a neamului.
Despre vitejia eroilor, despre îndemnul lor la unitate, iubire și dreptate, despre fiica Basarabia, despre mamele care și-au plâns feciorii, ne-au amintit versurile cântecelor și ale poeziilor interpretate de micii artiști prezenți la spectacolul Cântare Eroilor Români care deseori au stârnit furtunoase aplauze. Pentru că este emoționant să auzi din gura acestor fecioare și feciori, unii dintre ei nu mai înalți decât un pui de brad, cu câtă tărie transmit mesajul poemului „Îndemn la unitate” al poetului basarabean Aurelian Silvestru. Poem cântat cu glas sfâșietor de grupul de elevi din Brețcu, și peste care nu pot să trec fără să-l redau. „E trist să ai o Ţară dezbinată, /E trist să fii în casa ta străin, /Şi fratele să-ţi stea rănit la poartă, / Ca un Hristos căzut între păgâni. //Nu, nu mai suportăm / Jugul ce ni-l pun / Cei lipsiţi de neam! / Hai să ne ridicăm / Şi să-nfăptuim / Unirea! // Suntem urmaşii Daciei creştine, /Uniţi în libertate pentru veci. / Se vor topi puhoaiele străine / Ca gheaţa din Siberiile reci.”
La fel cum pentru mesajul de suflet și îndemnul de a nu uita că ești român oriunde ai fi pe acest pământ, atât de necesare în aceste vremuri tulburi, nu pot să continui povestea fără să redau versurile cântecului „Se-aude glas peste Carpati ” scrise de Emilia Dorobanțu, solistă a Ansamblului Artistic al Armatei. (Sursa: Brigada 30 Gardă „Mihai Viteazul” )
„Se-aude glas peste Carpaţi / Să fim azi toţi românii fraţi, / Prea mult am fost năpăstuiţi / De-acuma hai să fim uniţi, // Că vrut-a Dumnezeu cel sfânt / Să stăpânim acest pământ, /Deci tu române, nu uita / De neamul tău, de ţara ta. // Şi atunci când eşti departe de sat şi neamul tău, / Să spui cu demnitate român voi fi mereu. // În lupte grele neîncetat / Strămoşii sânge au vărsat, / Ca peste veci să dăinuiască / A noastră viţă românească, // Şi la altarele străbune / Întreaga obşte să se-adune, / Şi badea Ion să-şi are glia / Şi Ana lui să poarte iia. // Şi atunci când eşti departe de sat şi neamul tău, / Să spui cu demnitate român voi fi mereu. // În lumea mare de-i pleca / Române bun, tu nu uita,/ O ţară mică dar frumoasă / Te aşteaptă să te întorci acasă, // Şi de cândva ţi-o fi mai greu / Priveşte sus spre Dumnezeu, /Curajul, cinstea şi credinţa / Îţi vor aduce biruinţă. // Şi atunci când eşti departe de sat şi neamul tău, /Să spui cu demnitate român voi fi mereu.”
Privind când la copiii însuflețiți de puterea cuvântului, când la invitații copleșiți de mesajul versurilor, pe care nu o dată i-am văzut lăcrimând de emoție, am realizat câtă nevoie este de aceste manifestări. Românii noștri, copleșiți de grijile zilnice, de tragediile istoriei zbuciumate a locului, au uitat să se mai bucure că sunt români. Au renunțat să-și manifeste fățiș dragostea de țară, deși prin fiecare răsuflare, cu fiecare pas pe care-l fac, aici pe „Dealul românilor”- cum este denumită zona unde comunitatea românească din Brețcu își trage seva de sute de ani, duc mai departe românismul, cu o demnitate care nu e la îndemâna oricui. Zestre lăsată de moșii și strămoșii care au înroșit acest pământ și pentru a cărui eliberare, vorba dr. Mihai Tîrnoveanu, „au luptat și bunicii mei din Moldova și ai d-voastră”.
De această jertfă ne-au amintit și grupul folk „Copiii Munților ”de la Gheorgheni, coordonat de părintele Elisei Vătămanu prin „Imnul Ardealului” scris de Emilian Onciu: „Nu-i român cel ce nu simte / Ca pe propriul crez moral / Cele trei cuvinte sfinte: Mamă, tată și Ardeal”. Grup înființat nu cu mult timp în urmă, pe care am avut ocazia să-l cunosc mai bine la prima ediție a Galelor Naționale de Muzică Folk – „Spirit Românesc”, organizată în cadrul manifestărilor prilejuite de sărbătorirea Centenarului Marii, anul trecut în Harghita.
Cu aceeași tărie și hotărâre și-au mărturisit dragostea de țară și de eroi, și grupul de la Dobârlău care abia a împlinit un an de existență, coordonat de artistul cântecului vechi popular, Alexandru Gecse. Grup cu care am avut o experiență inedită anul trecut de 1 Decembrie în drum spre Odorheiul Secuiesc, când invitată fiind de Alina Chiriac-Ivașcu de la Radio Moldova să adresez câteva cuvinte românilor din Republica Moldova, am încheiat cu o frumoasă cântare interpretată de acești minunați copii, care deși n-au fost pregătiți dinainte, s-au descurcat minunat.
Surprinzătoare a fost demonstrația de virtuozitate a domnului Alexandru Gecse care a interpretat câteva cântece la diferite instrumente muzicale pe care le purta la brâu într-o trăistuță. Tot el ne-a dăruit și o legendă, înainte de a interpreta la cavalul românesc, despre care artistul crede că acesta „cântă cu foc ” deoarece, potrivit legendei focului, acesta a fost purtătorul cărbunilor prin care Sfântul Petru a reușit să recupereze focul furat de diavol.
Un moment demn de Cenaclul Flacăra ne-a oferit un localnic, domnul Băjan, dacă am reținut bine, care a impresionat nu doar prin vocea extraordinară, ci și prin felul în care a știut să facă chitara să plângă. Mare păcat că o astfel de voce stă în umbra unui suspin îngropat aici, la poalele pădurii. Acești oameni ar trebui scoși la suprafață, investit în ei să ne reprezinte în afara județului.
Am avut și o surpriză, îndelung aplaudată, oferită de două româncuțe, Maia și Mia, care pe întreg spectacolulul au stat în față urmărind cu viu interes, vibrând la fiecare vers, la fiecare cântec, de parcă-n ele se aciuase două privighetori neliniștite. Când părintele Butnar a început să interpreteze melodia „Cât trăim pe acest pământ”, pe versuri de Nicolae Dabija, cele două au început să murmure, iar părintele nu s-a abținut să nu le cheme alături. Și în timp ce dumnealui le acompania la chitară, ele au cântat tot poemul, stârnind un val de emoție în rândul spectatorilor. A fost pentru prima dată de când particip la acțiunile Asociației „Calea Neamului”, când i-am văzut ochii dr. Tîrnoveanu scăldați în lacrimi. Asta și datorită faptului că le vedea pe aceste micuțe gemene îmbrăcate în costum popular, pentru prima dată, așa cum și pe părinții lor, familia Mihai și Simona Cazacu. O familie de români venită tocmai de la București cu daruri pentru copiii care au evoluat: pachete cu dulciuri, steaguri tricolore și cărți de rugăciune sfințite într-o biserică din București, CD-uri cu muzică patriotică, mucenici plămădiți chiar de mâinile doamnei și cărți purtând autograful istoricului Vasile Lupașc – „Marea carte a Unirii – Începuturi.”
„Daruri trimise de români care vă iubesc, vă sunt alături cu sufletul și care știu un lucru important: ”că a fi român la tine în țară nu este întotdeauna ușor.” Acești români sunt din Botoșani, Bacău, Ilfov, București și din scumpa noastră Basarabia.”- a adăugat Mihai Cazacu, extrem de emoționat când dr. Tîrnoveanu l-a chemat în față să împartă darurile copiilor adunați în jurul lor, l-a îmbrățișat frățește și i-a dăruit steagul cu care a fost până atunci la acțiuni. Întâlnire despre care a consemat cu emoție și pe pagina sa de facebook: „Frați si surori, în țara aceasta binecuvântată de Dumnezeu, Există Oameni. Aveți Nădejde, oricât de greu v-ar fi. Există oameni care parcă ar fi dintr-o altă lume, din înToarcerea Timpului. Nu-i vedeți nici la televizor, nici în lumea stridentă care vă înconjoară. (…) La fiecare acțiune de-a noastră am avut o Aripă de Înger care ne-a ridicat din deznădejde și ne-a făcut să izbândim; atunci când după puțina noastră credință ne gândeam că nu o mai scoatem la capăt, atunci Dumnezeu ne trimitea un om, care alături de alți români, ne dovedea, din nou și din nou, că nu suntem singuri. De această dată omul trimis a fost Mihai… ”
După toată desfășurarea artistică petrecută pe parcursul celor aproape patru ore în care am râs, am plâns, ne-am mângâiat rănile și ne-am îmbrățișat sufletele pe tăcute, desprind o concluzie care alină puțin. Cât timp avem copii care-și doresc să intre într-o biserică fără să-i indemne nimeni, să îmbrace straiul popular cu bucurie, să fluture steagul tricolor- și-o fac cu mândrie, învață versuri și-apoi își doresc să le cânte, ori se emoționează până la lacrimi la un cântec patriotic, țara noastră are viitor. Cinste părinților, învățătorilor și îndrumătorilor care nu-i lasă să apuce calea bătută de cei mulți.
Cât timp aveam oameni ca dr. Mihai Tîrnoveanu și toți cei care-l susțin mergând pe această cale în duhul iubirii – 25% pentru ei, 75% pentru alții, țara asta nu-i pierdută.
În scurtele intervenții ale domniei sale, dr. Tîrnoveanu ne-a vorbit despre acțiunile Asociației Calea Neamulul subliniind în mod deosebit, Marșul pentru Limba Română din iulie 2018 de la București, când sute de români veniți din țară s-au alăturat celor din Covasna pentru a-i sprijini în demersul lor de a se împotrivi Codului administrativ care ar fi făcut posibilă obligativitatea limbii maghiare ca o a doua limbă în stat. În tot acest timp, de pe un proiector se puteau vedea imagini din timpul marșului de la București, dar și din timpul procesiunii care a avut loc la Doboșeni și Vârghiș, eveniment la care au participat mulți covăsneni. Acolo unde nu mai locuiește nici un român să treacă pragul bisericii cu o lumânare. Și doar în noaptea Învierii de Sfintele Paști, preotul de care aparține parohia, după cum ne-a mărturisit în acea zi, se duce împreună cu familia să ducă lumină sfinților care au stat cândva în icoane pe pereții bisericii ridicată cu trudă de eroii despre care astăzi nimeni nu-și mai amintește. Și doar zidurile suspină în umbra lunii din când în când, nevăzute, neauzite…
Ca un trăsnet suna vocea dr.Tîrnoveanu. „Spuneți că sunteți puțini? Gândiți-vă că în biserica de la Vârghiș cresc ierburi și nimeni nu mai aprinde în ea o lumânare. Și ca ea sunt multe….” Ca pentru a ne încuraja, pentru a ne face să înțelegem importanța celor care trăim în această zonă a țării, a continuat :„Copiii de la Gheorgheni și Doboșeni
ne-au cântat despre marii noștri înaintași, despre martirii neamului, despre haiduci, despre cei care au suferit în închisorile comuniste, despre eroii pe care-i găsim, alteori, din păcate nu-i găsim în cărțile de istorie. Eu vreau să spun două vorbe despre alți eroi. Despre eroii zilelor noastre. Eroii zilelor noastre sunteți voi, românii din Covasna și Hargita, precum și românii care vi se alătură vouă. De ce spun asta? Pentru că fiecare steag înălțat aici în inima țării, fiecare rugăciune ridicată aici în biserica ortodoxă, fiecare costum popular care este îmbrăcat de un copil, este o baricadă, un tranșeu în lupta pentru identitatea românească. Într-un loc ca acesta în care agresiunea străinilor este foarte mare, voi sunteți eroii zilelor noastre. Datorită vouă, România există întreagă. Fără voi, atât cât sunteți…suntem. Nu contează numărul! (…) Trei oameni dacă suntem cu steagul tricolor, cu rugăciunea ortodoxă în suflet și în gând și îmbrăcați cu costumul național, acei trei oameni țin România întreagă.”
Aceste vorbe ne tulbură, mă tulbură. Mă duce cu gândul la Sfânta Treime care este temelia ortodoxiei. Datorită Tatălui, Fiului și Sfântului Duh ortodoxia a răzbătut de-a lungul vremii. Pe umerii acestei Treimi s-au clădit sfintele locașuri în care noi ne închinăm. Făcând o paralelă, înțeleg mesajul simplu, dar cu mare impact asupra celor din aceste județe, dacă el e înțeles pe deplin. Un mesaj ca un îndemn de a rămâne demni prin luptă, căci contează cum parcurgi drumul, nu neapărat destinația lui. Contează aşa cum spunea Părintele Arsenie Boca, dacă pe drumul vieţii noastre ştim: ,,ce suntem, cine ni-s părinții, de unde venim, ce-i cu noi pe aici și, într-o lume cu viclene primejdii, cum să ne purtăm, cine ne cheamă Acasă și cine ne întinde momelele. Că de la cârma minții atârnă încotro pornim și unde să ajungem.’’
În sâmbăta celor 40 de mucenici s-a scris povestea celor 40 de copii cărora li s-au alăturat încă 20 de ucenici întru cinstirea Neamului Românesc. Mâine, poimâine, poate se vor alătura alții și alții. Să avem nădejde! Să ne urmăm calea cu Credință și Iubire, încredințați fiind că menirea noastră aici este să scriem povestea demnității Neamului Românesc. Și fiindcă suntem în Postul Paștelui, să ne rugăm Bunului Dumnezeu să ne însoţească mereu pe drumul cel drept al mântuirii, oricât de greu ar fi el. Să ne binecuvinteze Dumnezeu cu iubirea Sa şi să ne trimită grabnic ajutor. Pentru ca în călătoria noastră pământeană să nu ne rătăcim, orbiţi de mândria noastră, orbiţi de bezna în care vor să ne arunce unii, orbiţi de egoismul şi necredinţa lor. Să putem atinge scopul vieţii noastre prin dobândirea Duhului Sfânt, prin puterea Iubirii și a Dreptății.
*Mulțumim pe această cale românilor din Brețcu care ne-au primit cu căldură și la propriu și la figurat, părintelui Ioan Velimiroviciu, și în mod special familiilor care s-au ocupat direct de organizare: Badiu Gelu și Iliana, Tătaru Livia și Gigi, Neculae Sorin și Emilia.
Mihaela Aionesei – Târgu Secuiesc
