În zilele acestui weekend vor avea loc încă două evenimente creştineşti, care vin să încheie ciclul bogat al Sărbătorilor de Iarnă. Astfel, pe 6 ianuarie are loc Botezul Domnului, numit în popor și Boboteaza, iar pe 7 ianuarie – Sfântul Ioan. Sunt praznice respectate de toţi credincioşii, fiind însoţite de bogate datini şi obiceiuri populare, plus că circa două milioane de români poartă celebrul prenume biblic, motiv de sărbătoare şi bucurie pentru posesorii lor, famiile, amicii şi cunoscuţii acestora.
Cum în fiecare săptămână ultimul număr al ziarului nostru apare în ziua de vineri, nu avem cum să tratăm separat cele două subiecte ce ţin de rubrica intitulată „Tradiţii”, astfel că vom prezenta doar un singur material, consemnând mai succint semnificaţia fiecărei teme.
Aghiasma Mare
În dimineața de Bobotează în toate bisericile ortodoxe preoţii oficiază o slujbă specială dedicată obținerii Aghiasmei Mari, apa sfințită ce are puterea Duhului Sfânt, înrăurind în chip benefic viața oamenilor și natura înconjuratoare, pentru ca ele să capete binecuvântarea Domnului. Apa reprezintă simbolul curățirii sufletești, a sfințirii vieții. Este un ritual special de obținere a Aghiasmei Mari, ce căpătă puteri miraculoase prin forţa divină, rămânând limpede şi având harul izbăvirii de boli, de necazuri. Apa sfinţită în această zi devine un simbol al Râului Iordan, în care a fost botezat Mântuitorul, constituind un element regenerator şi purificator. Pentru a întâmpina cum se cuvinte această Sărbătoare a Bobotezei, credincioşii ţin Post cu o zi înainte, unii chiar fac Post negru, luând numai dimineaţă Aghiasmă Mare, pe care o au păstrată din anul trecut.
În felul acesta ei se pregătesc fizic și spiritual pentru a cinsti cu smerenie acest Praznic sfânt, înaintea zilei de Bobotează mulți ajunând. Avem de-a face cu o zi de pregătire duhovnicească prin Post aspru, pentru a preîntâmpina curați Botezul Domnului.
Postul din ziua de 5 ianuarie este păstrat din secolele IV-VI, când catehumenii se pregăteau să primească Botezul. După ce erau botezaţi, puteau să participe pentru prima dată la Liturghia credincioşilor şi să se împărtăşească.
În fiecare casă de creştini preotul merge și stroperește cu aghiasmă pereţii încăperilor, locuinţa fiind apoi ferită de rele. De asemenea, acareturile din gospodărie, dar şi animalele, ca și livada beneficiază de acest ritual sacru. După tradiție, vom gusta de opt ori din această apă sfințită; cifra amintește de veșnicie, de Viața de veci, căci în Cartea Apocalipsei se vorbește despre ziua a opta, ce va urma după Judecata universală. Aghiasma Mare se ia pe nemâncate timp de opt zile, pentru că ea ne cheamă să căutăm viaţa şi bucuria veşnică în iubirea Preasfintei Treimi. Nu mâncăm nimic înainte de împărtășirea cu Aghiasma Mare, pentru a arăta că cele lumești, trecătoare, nu sunt mai importante decât hrana spirituală. După Sfânta Liturghie, întâi gustăm din Aghiasma Mare, apoi luăm sfânta anaforă. Aghiasma are menirea de a-i proteja de rele, de boli şi alte necazuri pe închinători. Ea are proprietatea de a se păstra curată și proaspată vreme îndelungată, fără a da semne de învechire sau alterare.
Bătrânii satelor covăsnene îşi mai amintesc că pe vremuri se făceau unele practici magice, descântece şi farmece, ne spunea Vasile Bularca, din părţile Întorsurii. În noaptea dinaintea Bobotezei credincioşii ştiu că se deschide Cerul şi Dumnezeu îndeplinește rugăciunile celor care au privegheat şi postit. Fetele de măritat aşteaptă cu nerbădare aceasta zi ca să-şi ghicească ursiţii.
Din străbuni se mai zice că cine reuşeşte să ţină Post negru înainte de Bobotează, va fi sănătos şi norocos tot anul. În dimineaţa de 6 ianuarie cei ce credeau în spirite bune şi rele adunau cenuşa din sobă şi o păstrau până în…aprilie, când era presărată peste straturile cu legume pentru a le face rodnice şi a le proteja de dăunători.
Un alt obicei străvechi menit să alunge duhurile viza aşezarea unor mici bulgări de sare în colţurile odăilor, după care a doua zi se presărau în hrana dobitoacelor din bătătură ca acestea să fie ferite de boli şi să prăsească.
. Venerarea Proorocului Ioan Botezătorul sau Sântion
A doua zi, pe 7 ianuarie, este o nouă mare Sărbătoare – Sf. Ioan. Creştinii venerează cu pioşenie pe cel ce a fost Botezătorul Domnului, fiind considerat după Fecioara Maria, Cel mai mare dintre sfinţi. În calendarul ortodox există încă două date legate de numele său: pe 24 iunie se cinsteşte Naşterea sa, iar pe 29 august se pomeneşte Tăierea Capului Sf. Ioan.
Naşterea Proorocului Ioan s-a petrecut doar cu şase luni înaintea venirii pe lume a Domnului nostru Iisus Hristos. Se spune că fericitul eveniment i-a fost vestit înaltului prelat Zaharia (tatăl viitoruluui Sf. Ioan) chiar de către Îngerul Gavriil, în timp ce slujea la templu. Pentru că nu a dat crezare celor spuse, preotul Zaharia va fi pedepsit, rămânând mut până la punerea numelui fiului său.
Rolul Sf. Ioan Botezătorul nu a fost numai acela de a pregăti norodul pentru venirea lui Hristos, ci şi de a-l prezenta lumii pe Iisus ca fiind Mesia şi Fiul lui Dumnezeu.
Cum scriam la început, Sărbătorile de Iarnă se încheie pe data de 7 ianuarie, cu praznicul de Sfântul Ion, sau Sântion, cum se mai spune în popor. Este cel mai răspândit prenume de pe Terra, cu variantele internaţionale cunoscute. La români cel mai des se întâlneşte apelativul de Ion sau Ioan, având semnificaţia: „Cel de care Dumnezeu are milă”.
Sunt aproape două milioane de concetăţeni ce-şi vor serba peste două zile onomastica, majoritatea (1,4 milioane) find bărbaţi. Există numeroase derivate ale numelui Biblia, precum Ionuţ, Nelu, Ionel, Jean etc.
Să un omitem nici variante feminine precum Ioana, Oana, Ionela, Nela, Janina, Jana etc şi să le adresăm felicitări şi urări de bine în Noul An.
De Sf. Ioan potrivit tradiţiei, nu doar posesorii acestui străvechi prenume trebuie să se bucure, ci şi apropiaţii lor. Cine nu se veseleşte în această zi, poate fi deocheat şi rămâne posac tot anul, ziceau odinioară babele.
În trecut era obiceiul, prin zona de munte, ca bărbaţii care se numeau Ion ori Ioan să-şi pună de ziua lor un brăduţ la poartă şi să poftească rude, cunoscuţi, vecini, chiar şi necunoscuţi ce treceau prin faţa casei la un pahar de vin şi la bucate alese, ca să fie toată lumea mulţumită. Astfel, cu siguranţă că gospodăria rămânea îmbelşugată, gazdele sănătoase, iar oile din turmă se înmulţeau.
Sf. Ioan Botezătorul, ca naş al lui Iisus, este considerat de două mii de ani drept patron al pruncilor, ocrotindu-i pe cei mici de nenorociri şi ferindu-i să nu moară nebotezaţi. Pe vremuri se organiza, întru cinstirea noilor veniţi pe lume, un ritual numit „Plocon pentru moaşă”. Tinerele mame mergau în această zi cu un colac mare şi felurite daruri la femeia care le ajutaseră să aducă pe lume pruncii. Femeile rupeau câte o bucată din împletitura preparată special pentru asemenea împrejurare, şi după forma coltucului încercau să ghicească dacă vor mai avea urmaşi.
Le dorim tot binele din lume sărbătoriţilor – unii dintre ei prieteni apropiați ai publicației noastre – dorindu-le multă sănătate, noroc, alături de cei dragi şi tradiţionalul „La Mulţi Ani!”
Horia C. Deliu
