Boboteaza

Vestită în popor  pentru temperaturile joase care o însoţesc, Boboteaza (sau Epifania)   este a doua Sărbătoare religioasă importantă a începutului de an, prăznuită atât  de creştinii ortodocşi, greco-catolici, cât şi de romano-catolici  la  aceeaşi dată fixă: anume pe 6 ianuarie, având anumite particularităţi în funcţie de rit. Pe lângă semnificaţia legată de  Botezul Mântuitorului, în această zi au loc felurite datini şi obiceiuri populare, păstrate  din generaţie în generaţie. Punctul culminant îl reprezintă oficierea Slujbei Agheasmei  Mari.
. .

Sfiniţirea apei

Sărbătoarea de astăzi le reaminteşte  creştinilor ortodocşi evenimentul încărcat de profunde semnificaţii biblice  legat de Botezul Domnului în apa Iordanului la vârsta de 30 de ani, înainte de a intra  în viaţa publică. Potrivit rânduielilor bisericeşti, în cursul dimineţii  se săvârşeşte Slujba de sfinţire a apelor, numită şi Agheasma Mare. Ea are semnificaţia simbolică a unui act de regenerare cosmică, pământul primind germenii noii creaţii, transfigurată prin sfinţirea apelor.

Şi în aşezările urbane şi rurale din judeţul Covasna ritualul se respectă din vechime, fiind un moment aşteptat cu bucurie de întreaga obşte.

Agheasma  Mare

În ziua de Bobotează are loc, după cum spuneam mai înainte,  sfinţirea apei în timpul Slujbei de Iordan. Alegerea locului  de desfăşurare  a ceremoniei este foarte important. Conform canoanelor  trebuie găsit un spaţiu generos  în aer liber, unde să existe în apropiere o apă curgătoare sau cel puţin o fântână. De la caz la caz se poate organiza  slujba atât în curtea lăcaşului de cult, dacă există amenajată acolo o fântână sau în gospodaria unui localnic lângă o sursă de apă potabilă.

După cum se ştie, apa se pune în vase mari,fiind apoi sfinţită, obţinându-se Agheasma  Mare, după care  se împarte creştinilor veniţi de regulă  în număr foarte mare. Aceştia vin cu felurite recipiente şi o duc acasă, fiind păstrată pentru a fi băută în împrejurări speciale ce ţin de ritual, dar având şi efecte de protecţie privind sănătatea familiei.

Obiceiuri de tot felul

În localităţile aflate lângă cursuri mari de apă sau în aşezările de  la ţărmul mării poate  avea loc şi un spectacol aparte,  ce dovedeşte  curajul şi rezistenţa la ger al unor bărbaţi. După oficierea Slujbei, preotul   însoţit de numeroşi enoriaşi  merge pe mal şi  aruncă cât mai departe  în valuri o cruce de dimensiuni ceva mai mari.  Dintre cei prezenţi câţiva temerari  sar în apă şi înoată rapid ca să prindă crucea şi să o aducă la mal, în aplauzele şi uralele asistenţei. Invingătorul   este felicitat şi se va bucura de  respectul comunităţii locale. În plus, va căpăta  convingerea că  tot anul  o să fie ferit de  boli.

Şi la Sf.Gheorghe s-a practicat pentru scurtă vreme o asemenea procesiune de Bobotează la marginea oraşului, undeva pe malul Oltului, dar fiind destul de periculoasă şi având loc pe un ger năpraznic, nu i s-a mai dat curs ca în alte părţi ale ţării.

În Ajunul  acestei zile sfinte  preoţii  vizitează casele credincioşilor din parohia lor („Mergând cu botezul”), spre a binecuvânta locuinţele credincioşilor prin stropire cu apă sfinţită.

Am înâtlnit pe alocuri şi denumirea de Sărbătoare a luminilor, pentru că prin contactul cu Agheasma oamenii au credinţa că devin mai buni, că vor fi ocoliţi de necazuri şi boli. În fond,  Botezul Domnului  reprezintă  rânduiala iniţierii întru creştinism şi primirii în Biserică.

Dupa Slujba de Sfinţire a apei, credincioşii îşi iau acasă  în sticle şi bidonaşe preţioasa Agheasmă. Pe drumul de întoarcere îşi dau unii altora bineţe, adresându-şi urări de  sănătatea lor şi a familiilor, pentru belsug şi prosperitatea gospodăriei.

În  Ajunul Bobotezei se ţine post

Potrivit rânduielilor bisericeşti, credincioşii trebuie să ţină post în  Ajunul Bobotezei.    Din străbuni se zice că cine reuşeşte să nu mănânce nimic în ziua ce precede Boboteaza, ţinând aşa-numitul „Post negru”, va fi sănătos şi norocos tot anul.

Pe vremuri  în Ajunul Bobotezei  bătrânii povesteau că se făceau tot felul de farmece, descântece şi alte practici magice. Dimineaţa, înainte de aprinderea focului, unii strângeau cenuşa din sobă  spre a fi păstrată  până  în…primăvară, când se presăra pe straturile cu legume pentru a le face rodnice şi a le proteja de dăunători.  De asemenea,  datina sugera  că se punea puţin fân sub  faţa de masă şi  doi-trei bulgăraşi de sare  la colţuri, care apoi se adăugau în hrana animalelor ca să fie ferite de boli şi de duhurile rele.

În noaptea dinaintea Bobotezei se deschid Cerurile şi Dumnezeu îndeplineşte rugăciunile celor care au privegheat şi au postit. Mai ales fetele şi flăcăii de însurat aşteaptă cu nerbădare aceasta zi, ca să-şi ghicească ursiţii.

Se mai zice că este cea mai rece zi a anului, de unde vine şi expresia „Gerul Bobotezei” şi că în această noapte viitorul fiecăruia poate fi citit în…oglindă!?

Prorociri ale timpului şi belşugului

Cu ani în urmă am întlnit în câteva sate din judeţul Covasna un obicei foarte frumos, copiii mergând cu colindul, marcând ultimele Sărbători de Iarnă. Tot acum, se fac  prorociri ale timpului şi belşugului din Noul An. Unii gospodari  din Ariuşd  întâmpinau odinioară Epifania practicând un obicei străvechi. Anume un  ritual agrar foarte vechi, care consta în stropitul livezilor şi înconjuratul gospodăriilor pentru ca  anul care tocmai a început  să aducă recolte bogate.

În credinţa străveche a ţăranului sălăşuia ideea  că dacă în dimineaţa de 6 ianuarie pomii au ramurile încărcate  de chiciură, aceştia vor avea un rod bun. În această zi cu totul specială  certurile în casă erau interzise, nu se dădea nimic ca împrumut la vecini, nici măcar… jaratec din focul vetrei! Înainte de culcare se luau cărbuni din foc şi primeau  numele  membrilor familiei. Se credea că primul care va muri, va fi cel al cărui carbune se va stinge mai repede.

Alte datini  ancestrale

De la d-na  profesoară  Livia Hagiu, de la Şcoala generală din Zagon, cea mai mare coumnă din judeţul Covasna, am aflat multe  asemenea obiceiuri străvechi ale românilor din zonă. Unul spune că în ziua de Bobotează este bine  ca membrii familiei să se aşeze la masă pe la amiază. Mai întâi se bea puţină Aghiasmă şi se mânânca o bucăţică de anafură, apoi se servesc bucatele pregătite  ca la Crăciun: răcituri, sarmale ş.a.

Ce mai aflăm din tradiţia populară? Că  începând cu Ajunul Crăciunului şi până la Bobotează  păsările  ar trebui hrănite dintr-un vas cu doage,  iar găinile să fie îngrădite şi să nu scurme pentru că împrăştie norocul. Când se dă de mâncare la  păsările din ogradă, nu trebuie strigate, căci altfel le mănâncă… uliul. Numai după ce preotul a sfinţit  Aghiasma,  pot fi chemate, căci atunci toate dihăniile au fugit pe pustiu.

Dacă de Bobotează este crivăţ, vor fi la toamnă roade îmbelşugate. Se zice că fetele mari se străduiesc să calce în urma preotului când  iese cu procesiunea pentru a sfinţi apa, crezând că astfel se vor marită mai degrabă. Înainte vreme se credea că lupii  atacă oamenii numai până la Bobotează, după această  zi fiarele temându-se să mai fie agresive.

Apa sfinţită ne ocroteşte de toate relele, fiind  eficace pentru tratarea sperieturilor, stimulând  somnul  liniştit, fără  tresăriri şi spaime.

Tinerele dornice de măritiş  îşi prindeau  pe inelar un fir roşu de mătase, punând sub pernă  busuioc, având convingerea că îşi vor vedea în vis alesul. O altă superstiţie nostimă spune că  fetele care cad pe gheaţă în ziua de Bobotează,  pot fi sigure ca se vor mărită în acel an.

În popor se consideră că de Bobotează toate apele sunt sfinţite, aşa că femeile nu  au voie  să spele rufe timp de opt zile. Prin unele locuri gospodarii afumă grajdurile şi acareturile ori fac focul pe câmp pentru alungarea duhurilor rele.

000

…Sunt o mulţime de obiceiuri frumoase, datini minunate ce alcătuiesc zestrea spirituală a poporului nostru, trensmisă din generaţie în generaţie.

Horia C. Deliu