Ajuns la a VI-a ediție, Balul Portului Popular inițiat și organizat de Casa de Cultură și Primăria Întorsura Buzăului din dorința de a „ scoate din lada de zestre a straielor populare și a le aducem la rang de gală, așa cum le stă bine”, a adunat laolaltă sîmbătă, 15 februarie a.c., la Căminul Cultural din satul Brădet, aproape 200 de participanți de toate vârstele din Zona Buzaielor care au așteptat, cu mare bucurie, să ia parte din nou la această sărbătoare a comunității.
Tineri, prieteni, vecini, fini și nași, bunici cu copii și nepoți împreună, reprezentanți ai autorității locale și preoți parohi, cu toții au dat curs invitației lansate cu două săptămâni în urmă de Oltean Costică, directorul Casei de Cultură din Întorsura Buzăului, de-a scrie o nouă filă în cartea de onoare a tradițiilor românești de la poalele munților Ciucaș.
Prin cântec, dans și prin costume populare, întorsurenii își exprimă chiar identitatea lor de veacuri.
În scurtul său discurs de început de Bal, directorul Casei de Cultură din Întorsura Buzăului, Costică Oltean, le-a vorbit celor prezenți despre importanța păstrării tradițiilor strămoșești. „Portul și obiceiurile, cântecul și dansul popular își au rădăcini străvechi pe meleagurile întorsurene. Alături de izvoarele nescrise ale istoriei, cântecul și dansul popular au perpetuat în timp caracteristici definitorii, atât timp cât aici, la Întorsura Buzăului, avem moștenire atâtea costume populare cu care ne mândrim. Folclorul exprimă gândirea și sentimentele unui popor, trăirea lui, este, am putea spune, viața și sufletul românului. Prin cântec, dans și prin costume populare, întorsurenii își exprimă chiar identitatea lor de veacuri. Dansurile și cîntecele locului reprezintă cartea lor de vizită, tradiția vie care se păstrează și se transmite mai departe. Avem un folclor atât de frumos, de variat și de orginal încât este păcat să se stingă încet, încet. Trebuie să facem ceva, fiecare, acolo unde și cât poate, pentru a perpetua folclorul prin orice mijloc. Prețuirea valorilor culturale și respectarea identității fiecăruia reprezintă o lecție constantă de prețuire a bunurilor făurite de geniul artistic al generațiilor care-și apără tradițiile strămoșești.”
Toate lucrurile sunt făcute cu un rost, spre slava lui Dumnezeu
Prezent ca de fiecare dată în mijlocul enoriașilor pe care îi păstorește, preotul Ciprian Popica le-a vorbit participanților despre respect și iubire de oameni și de Dumnezeu.
„…Știți ce mai făceau bătrânii noștri? Știau să respecte oamenii! Ei se respectau unii pe alții. Dar știți de ce se respectau? Pentru că-L respectau pe Dumnezeu și ei întotdeauna spuneau că dacă nu-l respecți pe OM, nu îl respecți pe Dumnezeu, pentru că Dumnezeu se odihnește în fața omului. Știți că mâine (duminică-n.red.) cine merge la Biserică o să afle despre Fiul risipitor? El se întoarce. Dumnezeu îl așteaptă, Tatăl îl iubește și-i iese înainte tot timpul, plângând. Ochii Tatălui sunt obosiți de atâtea lacrimi de iubire, asteptând să se întoarcă Fiul, și El este primul care merge și-L îmbrățișează. E Fiul cel mai mare, care seamănă cu noi. (…) Era cu haina pe care o primim noi la Botez. Și știți de ce i-a dat încălțăminte? Să fie mai statornic în credință. Așa-i și portul nostru popular, cu opinci, legătură între pământ și noi, statornici și demni, cu niște ii cu cruci pe ele- unele roșii, unele negre, pentru tinerii necăsătoriți cu roșu pentru cei căsătoriți cu negru. Era o rânduială extraordinară care se păstra. Înainte, femeile erau cu basma pe cap, cele care erau căsătorite, pentru că se arătau că au fost deja smerite, și celelate care erau domnișoare veneau și ele, și erau într-un costum deosebit.
Și ne întoarcem astăzi și vedem că ne-am întâlnit la a VI- a ediție a Balului Portului Popular. (..) M-am bucurat și am venit încă o dată, deși aveam 3 copii sărbătoriți în casă, alături de copii din toată parohia adunați acolo, și am venit să vă văd îmbrăcați în costum național. Am reușit să port și eu o piesă. (…)Dacă veți vedea toate încrustările acestea de motivele populare pe ii, să știți că au fost preluate după aia de Brâncuși, și când lumea s-a minunat ce a făcut Brâncuși, acesta a spus: <<M-am inspirat din genialitatea țăranului român care și-a încrustat stâlpii de la pridvorul casei.>> Dacă vă uitați la biserica nouă la Catedrală, veți vedea că e cu brâu în jurul ei; ăsta nu a fost făcut degeaba, reprezintă Brâul Maicii Domnului. Toate lucrurile sunt făcute cu un rost, spre slava lui Dumnezeu.”
-
- Costică Oltean
O dată pe an să ne adunăm în straie populare pentru a manifesta spiritul care ne stăpânește, spiritul nostru românesc.
Despre ROST și despre greutățile ce încearcă neamul românesc a ținut să le vorbească întorsurenilor săi primarul Leca Băncilă, care a spus, printre altele:
„Mă bucur că în acest an suntem mai mulți decât în anul anterior, e un semn că rodește această inițiativă ca o dată pe an să ne adunăm în straie populare pentru a manifesta spiritul care ne stăpânește, spiritul nostru românesc. Părintele a pomenit conceptul de ROST. Rost înseamnă scopul pentru care faci ceva, de ce-l faci. De ce facem noi aceste întâlniri? Balul portului popular este numai un prilej, dar este unul care ne dă posibilitatea să fim împreună, să ne bucurăm, dar dincolo de acest lucru e ceva mai profund, mai serios, pe care avem obligația să-l cultivăm. Momentul este atât de greu, pentru toată lumea, dar pentru neamul nostru este deosebit de greu. Am sentimentul că nici pe vremea turcilor nu a fost atât de greu. Veți înțelege de ce. Astăzi, 5 milioane dintre noi au plecat. Deci neamul se risipește. De ce? Aproape că nu mai are importanță, consecințele contează: că națiunea îmbătrânește, că tinerii sunt obligați să-și construiască existența în altă parte, cu alte mijloace. N-are cum să ne fie bine când suntem tot mai puțini, tot mai săraci și vorba lui Platon <<N-are cum să-i fie bine individului când Statul se clatină și se prăbușește>>. N-avem soluție la aceste mari probleme care sunt, la prima vedere, economice, dar sunt mai profunde. Și aș aduce în fața Dvs una extrem de gravă: NEÎNCREDEREA.Nimic nu mai merită atenția și respectul nostru: neîncrederea în autorități, neîncrederea în stat, neîncrederea în instituții, neîncrederea în profesori, neîncrederea în părinte. Fiecare încearcă să își construiască un univers al lui, fără să știe că de fapt își construiește propriile limite, propria-i pieire. Cam asta este perspectiva pe care nația românească o are astăzi, căci lumea care se construiește este o lume împotriva noastră. (…) Ce putem face împotriva acestui curs al istoriei, când nu mai suntem stăpâni acasă, când nu mai hotărâm noi nici măcar cât să cheltuim? (…) Ceea ce facem noi aici, astăzi, ține de educație. Să știm ce ne așteaptă, că dacă știm, avem puterea să știm să și răspundem altcumva decât cu indiferență, pentru că se poartă foarte mult nepăsarea și binele acesta care se reduce la a mânca bine, a avea o mașină, dar a fi neputincios, neînțeles pentru marile probleme. De aceea, rostul acestei întâlniri este acela de a ne bucura că suntem români și, de ce nu, de a deschide niște ferestre către ce definește ființa acestui neam aflat la mare cumpănă. Portul popular este o dimensiune. Astăzi îl purtăm cu drag, dar să ne gândim că este un răspuns la o necesitate profundă (…) Nu putem merge ca turma de oi înainte, având grijă să urmăm calea care ni se arată. Trebuie să fim noi! Și nu putem fi noi dacă nu avem responsabilitatea față de trecut și, de ce nu, față de viitorul nostru. Este un fel de a ne recupera rădăcinie noastre, tradiția ține de rădăcini, și portul și toate instituțiile care au adus neamul nostru până aici. Avem nevoie de rădăcini din cel puțin două motive majore: Primul-ne risipim fără rădăcini, vântul pustietății ne duce încât să găsim unde ne este bine, ne este locul. FALS, nimic mai fals! O rădăcină ne plantează și ne ține legați de acest pâmânt. Și al doilea motiv: prin rădicină luăm contactul cu pământul, cu ceea ce înseamnă pământul, acel spațiu în care s-au adunat moșii și strămoșii și ne-au lăsat seva din care să construim viitorul neamului.”
„Felicitări Vouă, păstrători de tradiții, garanții Neamului Românesc!”
Odată finalizată „partea oficială” a evenimentului, muzica și voia bună au pus stăpânire pe sala Căminului Cultural din Brădet-Întorsura Buzăului. Pe la mese, unii dintre participanți au ciocnit câte un pahar de vișinată sau de vin ca de bună revedere și, vorbind despre una sau despre alta, au mâncat din bunătățile aduse de acasă. Tinerilor nu prea le-a ars de bucate ci s-au încins în hore demonstrând, fiecare în parte, că jocul din străbuni nu le este străin și-l pot juca,cu foc în inimă, fără să simtă oboseala. Costumele populare unul mai frumos decât altul, etalate cu mândrie de toți cei care le-au îmbrăcat, alături de bucuria întâlnirii dar mai ales de cea a jocului românesc tradițional, au alcătuit „un tablou minunat” care a încântat sufletul tuturor participanților precum și a celor peste 150.000 de persoane din toată țara care, prin intermediul paginii de facebook a Mesagerul de Covasna, unde au fost postate câteva filmulețe de la Balul Portului Popular de la Întorsura Buzăului, au avut posibitatea să-l admire și să-i aprecieze frumusețea.
Ar fi de ajuns să înșiruim doar câteva dintre comentariile de pe pagina de socializare a Mesagerul de Covasna, pentru a ne da seama că aducerea în lumină a tradițiilor noastre românești bucură suflete și dă speranță că aceste valori incomensurabile vor fi duse mai departe, spre dăinuirea neamului românesc. „Un exemplu pentru toată țara de urmat, cum era odinioară”; „Mai avem în țară zone în care tradiția este la ea acasă.”; „ Bravo! Sincere felicitări pentru păstrarea tradițiilor! Vă admir!”; „Tot respectul pentru oamenii de la Sita Buzăului, Întorsura Buzăului. Bravo, arătați ca un ansamblu mare!”; Felicitări!!! Respect pentru portul popular românesc!”; „Felicitări Vouă, păstrători de tradiții, garanții Neamului Românesc!”-au scris cei ce urmăresc pagina Mesagerul de Covasna.
Nouă nu ne rămâne decât să îi felicităm pe organizatori, Casa de Cutură și Primăria orașului Întorsura Buzăului, precum și pe toți participanții care, împreună, au înțeles că păstrarea și transmiterea/preluarea către/de tânăra generație a tradițiilor strămoșești, este o datorie sfântă a fiecăruia dintre noi.
Maria Crețu-Graur
