Prima zi a primăverii este de neconceput fără tradiţionalele mărţişoare şi bucheţele de ghiocei. Mergând pe firul frumoaselor datini româneşti, să evocăm în acest context – aşa cum am promis în ziarul de vineri – personajul legendar care a generat multe obiceiuri specifice perioadei: Baba Dochia cu cojoacele sale generatoare de …zile schimbătoare.
Un personaj legendar
Toţi au auzi de ea. Puţină lume însă (mai cu seamă tineretul) cunoaşte legenda personajului mitic numit Baba Dochia, o legendă transmisă din generaţie în generaţie, bazată pe o închipuire mistică. Scriitorul Ioan Paler, din Vâlcele, care ne-a mai desluşit şi cu alte prilejuri multe dintre tainele folclorului, spune că sunt mai multe versiuni ale acestei povestirii cu caracter fantastic, ele diferind de la o zonă la alta.
Una din variante ar proveni încă de pe vremea dacilor, bătrâna fiind reprezentată drept o Zeitate agrară, ce vestea sosirea primăverii. Se vorbeşte, de asemenea, despre mitul Dochiei ca provenind din Calendarul bizantin, care pe 1 martie celebrează Sfânta Martiră Evdokia.
În judeţul Covasna am întâlnit în multe aşezări rurale româneşti, unde păstoritul se află la loc de cinste, diferite povestiri despre isprăvile Babei Dochia, existând anumite variaţiuni pe aceeaşi temă.
Povestea cojoacelor buclucaşe
De pildă, la Voineşti unii bătrâni istorisesc, fără să-i descoşi prea mult şi dacă ai vreme să-i asculţi, despre aventura urcuşului la munte a răutăcioasei băciţe Dochia în intervalul 1-9 martie, numit în popor Babele. În acest răstimp se împlineşte destinul tragic al ursuzei femei, căreia nimic nu îi era pe plac şi nimni nu-i intra în voie.
În prima zi din martie ea suie povârnişul unui munte înalt, împreună cu turma sa de oi, crezând că deja a venit primăvara, fiindcă vrea se înfrumuseţase brusc după o iarnă lungă. Îşi luase cu ea din obişnuinţă nu mai puţin de nouă cojoace, temâmdu-se de frig. Urcând cu greu s-a încălzit şi a început să-şi lepede în fiecare zi câte un cojoc.
Ajunsă cu chiu cu vai aproape de vârf, s-a trezit în cea de-a noua zi doar cu un suman pe ea, când dintr-o dată a revenit frigul şi a început să ningă abundent. Peste noapte s-a lăsat un ger năpraznic şi Baba Dochia a îngheţat împreună cu oile, tranformându-se metaforic în stane de piatră.
Relicve au rămas până în prezent, în Munţii Ceahlău existând o aglomerare de stânci ce se aseamnă cu respectivul personaj şi mioarele sale împietrite…
O altă legendă
Există şi o altă istorioară în care se relatează despre răutatea Babei Dochia faţă de nora ei, soţia lui Dragobete, tânăra fiind pusă la tot felul de cazne, la fel ca în mitologia greacă. De exemplu, biata noră era trimisă la izvor să spele lâna neagră până se va face …albă, altminteri nu are ce căuta acasă! Văzând chinul şi lacrimile deznădăjduite ale tinerei femei, Cel de Sus a pedepsit-o pilduitor pe soacra haină, trimiţând-o într-un început de primăvară cu turma sa de mioare pe munte, unde a îngheţat, devenind o stâncă.
De fapt, conflictul este o parabolă şi se referă la confruntarea dintre iarna si primăvara, dintre anul nou şi cel vechi, frig şi căldură.
Alegerea „babelor”…
Unul dintre obiceiurile populare foarte îndrăgite, păstrate până în ziua de azi şi despre care ne-a relatat o păstrătoare a tradiţiei, doamna Maria Bobeş, din Întorsura Buzăului, vizează alegerea în acest interval a unei aşa-zise „babe”. Adică o zi anume între 1-9 martie.
. .
Tradiţia spune că după cum va fi vremea în ziua aleasă, aşa va fi şi norocul persoanei respective în acel an. De asemenea, mulţi oameni de la ţară obişnuiesc să prognozeze vremea pentru cele patru anotimpuri în funcţie de capriciile meteo ale acestor „babe”.
„De fapt, mai mult ne amuzăm alegându-e o dată anume, decât să credem efectiv în superstiţie, ne preciza d-na Bobeş, deşi am obsevat că de multe ori previziunile se cam adeveresc. Fireşte, nu omit să apelez nici la testul celor 12 foi de ceapă sărate puse pe pervaz , la Cumpăna dintre ani, care indică cum va fi vremea în fiecare lună a anului ce abia a început. Aşa am deprins obiceiul de la mama, aşa am făcut şi eu”…
Mulţi săteni, dar şi oameni de la oraş deprinşi cu tradiţiile îşi vor alege începând de azi până de Sfinţii Mucenici, pe 9 martie, câte o zi anume, drept „babă” a lor. După cum se va prezenta atmosfera în ziua cu pricina (senină ori neguroasă) va fi şi stare de spirt în lunile următoare a persoanei respective.
…şi a „moşilor”
Cum spuneam mai înainte, după aproape o decadă din cea de-a treia lună a anului se încheie un prim ciclu al datinilor, perioadă în care zile frumoase pot alterna cu cele mohorâte. Începând de luni, 9 martie, se intră în aşa-numitele „Zile ale Moşilor”, care sunt, de regulă, ceva mai calde. Tot atunci are loc pomenirea morţilor şi se cinstesc şi cei 40 de Mucenici – o Sărbătoare religioasă importantă, despre care vom relatata pe larg la momentul oportun.
Până una alta însă, toată săptămână aceasta ne vom gândi la capricioasele „Zile ale Babei Dochia” şi la faptul că ne aflăm în plin Post al Paştelui, astfel încât se impun anumite rigori alimentare şi spirituale, pentru ca rânduielile străbune să fie respectate cum se cuvine.
Obiceiuri populare
Există o serie de obiceiuri populare legate de prima parte a lui Mărţişor. Să precizăm că pe vremuri, în multe localităţi din judeţul Covasna se practicau diferite ritualuri de alungare a iernii. De pildă, în satele Floroaia şi Sărămaş din Ţara Buzaielor am întâlnit datina lovirii pământului cu maiul ca să apară …căldura, să plece zilele friguroase, rostindu-se în acest scop anumite descântece .
Unii săteni obişnuiau, ca semn al hărnicei, să-şi etaleze în bătătură plugul, care mai întâi trebuia verificat şi trecut prin foc de către fierarul localităţii. Era momentul ce indica sosirea timpului pentru primele munci ale câmpului, a altor activităţi specifice din gospodărie.
Tâlcul povestirii
…V-am relatat, stimaţi cititori, câteva eresuri legate de Baba Dochia, acest personaj mitic ce a rămas de poveste din pricina răutăţii sale, fiind transformată graţie Justiţiei Divine în stană de piatră împreună cu turma sa.
N-ar fi rău să medităm din când în când la tâlcul povestirii.
Horia C. Deliu
