În primul număr al revistei „Transilvania” din anul 1923, T.V. Păcățean publica articolul Jertfele românilor din Ardeal, Bănat, Sătmar și Maramurăș aduse în războiul mondial din anii 1914-1918. Ancheta despre care vorbește autorul a avut, până la finalizarea sa, o istorie sinuoasă datorată evoluției primei conflagrații mondiale.
Lansarea ideii în presa românească din Transilvania, în anul 1915, a avut loc în conjunctura în care exista temerea că, așa cum se desfășura războiul la momentul respectiv, rezultatul său final putea fi cel nedorit de către românii transilvăneni, existând posibilitatea rămânerii în continuare a acestora în statul maghiar. Pentru această eventualitate, se dorea strângerea tuturor argumentelor și dovezilor care să demonstreze că și de data aceasta românii și-au făcut datoria față de țara în care își duceau viața, în vederea obținerii drepturilor politice și naționale pentru un popor de peste trei milioane, alcătuitor de stat precum maghiarii. Pe de altă parte, toate datele statistice trebuiau să fie adunate la timp și cu exactitate, pentru a nu păți ca la 1848-1849, când acestea „au trebuit să fie adunate pe dibuite, fără temeiu de exactitate de fericitul Gheorghe Barițiu”
De la bun început, s-a considerat că ASTRA, cu autoritatea sa, cu organizațiile și despărțămintele sale era cea mai indicată pentru întocmirea acestei „anchete”, chestiunea fiind înscrisă în programul ședinței din 10 iulie 1915 a Comitetului Central, când s-a hotărât, ca Secțiunea istorică a Asociației să întocmească un chestionar constând din 50 de întrebări bine precizate, care urma a fi realizat cu ajutorul ambelor biserici românești prin Consistoriile lor. Totodată, s-a hotărât și realizarea unui album cu fotografiile românilor căzuți pe câmpurile de luptă, operă care a rămas la stadiul de bune intenții întrucât, publicarea unui număr de cca. 160 000 de fotografii ar fi costat, la nivelul anului 1922, în jur de 3 000 000 lei, ceea ce constituia o imposibilitate economică pentru „Asociațiune”. În Apelul către familiile membrilor «Asociaţiunii» căzuţi pe câmpul de luptă publicat în revista „Transilvania”, în numărul din 1-6 iulie 1915 se spunea:
„Crâncenul război, ai cărui martori suntem, pretinde numeroase jertfe de vieţi din sânul poporului nostru. Intre eroii căzuţi pe câmpul de onoare în luptele pentru tron şi patrie «Asociaţiunea» noastră încă numără câţiva din membrii săi cei mai vrednici. Ca semn de pietate pentru aceşti viteji, cari şi-au vărsat sângele în credinţa unui viitor mai bun al poporului nostru, şi pentru păstrarea numelui şi chipului lor pentru viitorime,comitetul central al însoţirii noastre culturale, în şedinţa sa din 10 i. c , a hotărât, să întocmească un album al eroilor din anii 1914/15, căzuţi în lupta pentru tron şi patrie, şi foşti membri ai «Asociaţiunii», care album să se păstreze într-un loc de cinste în Muzeul «Asociaţiunii». Spre scopul pregătirii acestui album, îi rugăm pe stimatele familii ale membrilor «Asociaţiunii» de orice categorie (onorari, fundatori, pe viaţă, ordinari, ajutători, sau membri ai Secţiunilor literare-ştiinţifice), căzuţi pe câmpul de luptă sau decedaţi în spitale sau acasă, ca ostaşi, în urma războiului actual, să binevoiască a trimite la adresa biroului «Asociaţiunii» câte o fotografie (dacă se poate, format cabinet) a scumpilor lor decedaţi, însemnând pe dosul ei, în mod legibil,numele decedatului, ocupaţiunea lui şi localitatea, în care trăia înainte de război, calitatea sa de membru al «Asociaţiunii», anul naşterii, data morţii, rangul său ca militar, trupa, la care a servit, distincţiile sale militare, şi, dacă se ştie, locul, în care a căzut sau a fost rănit cel decedat. Fotografiile pot fi însoţite şi de date biografice mai amănunţite, care se vor păstră în arhiva «Asociaţiunii» şi la timpul său se vor da publicităţii. Avem nădejdea, că rugarea noastră va fi ascultată şi astfel se va putea întocmi acest album, de interes atât familiar, cât şi obştesc. Sibiu, 9/22 Iulie 1915. Pentru comitetul central al «Asociaţiunii pentru literatura română şi cultura poporului român»:Andreiu Bârseanu, prezident ”.
Nota bene este că referințele solicitate au constituit baza realizării tablourilor nominale pentru fiecare comună cu românii participanți la război. Chestionarul a fost prezentat în noiembrie 1915 Comitetului Central al „Asociațiunii”, dar punerea în operă a durat încă cinci ani întrucât secțiunile științifice-literare ale Astrei, care aveau ultimul cuvânt în această chestiune, nu s-au putut întruni în ședință plenară, din cauză că mulți membri erau mobilizați, refugiați, internați sau arestați. Abia la 2 august 1920 s-a reluat în dezbatere serioasă chestiunea când s-a propus ca Secția Istorică să desemneze un membru din componența sa cu strângerea acestor informații de mare interes pentru istoria contemporană.
Cum situația de la momentul respectiv era cu totul alta față de cea din 1915, scopul urmărit a fost și el reconsiderat conform noilor realități. Datele statistice trebuiau strânse, de data aceasta, din alte motive și interese mai înalte, patriotice și naționale, „trebuiau culese pentru istorie”. Nici conscripția imaginată la 1915 nu mai corespundea cu spiritul vremurilor respective pentru că în anii 1916 și 1917 românii au înregistrat și altfel de jertfe care trebuiau avute în vedere: refugiu, întemnițări, arestări etc.
Prin urmare, tabloul nominal care urma să-I consemneze pe românii transilvăneni participanți la Primul Război Mondial a fost refăcut și supus aprobării Secției istorice, în ședința din 18 iunie 1921, urmând a fi concretizat prin eforturile organelor administrative românești, care au întârziat lucrarea cu aproape doi ani, acestea fiind împovărate cu alte probleme a căror rezolvare nu putea fi amânată.
Într-o adresă către secretarul Astrei, Teodor V. Păcățean scria că: „Până la terminul fixat (februarie 1922-n.a.) n-a intrat însă la Directoratul General de Interne din Cluj din nici un județ și din nici un oraș tablourile nominale cerute. Mi s-a dat explicarea următoare în privința acestei întârzieri: secretarii comunali și cercuali au fost ocupați în lunile Decembrie și Ianuarie cu facerea declarațiilor cerute de legile cele noi de impozite, iar în Februarie anul curent întreaga administrație a fost ocupată cu facerea pregătirilor necesare pentru alegerile parlamentare cari au avut loc la începutul lui Martie anul curent” (SJAN-Sibiu, Fond ASTRA, I.C.E., doc. 745/1922, f. 214)
Din partea „Asociațiunii”, cu executarea lucrării a fost încredințat Teodor V. Păcățean care a întocmit un model de tablou pentru localitatea Cuștelnic din județul Târnava Mică, trimis, apoi, tuturor secretarilor de comune.
Inițiatorul demersului recomanda ca răspunsurile la întrebările formulate (despre numărul populației românești a comunei, despre numărul celor care au fost decorați, despre cuantumul contribuțiilor benevole pentru armată și despre cel al pagubelor de război suportate de către comună, despre cel al mobilizaților pe front sau pe loc, despre cel al arestaților, refugiaților, morților pe câmpul de luptă, în închisori și pribegie, despre cel al invalizilor, răniților, dispăruților, al văduvelor și copiilor rămași orfani) să fie semnate concomitent de către reprezentanții elitei local-administrative (primarul, secretarul și notarul cercual), ai celei cultural-eclesiastice (învățătorul și preotul ) și de către un reprezentant al comunității (plugarul, în mediul sătesc). Din motive economice ușor de înțeles, listele nominale pe localități cu românii care au participat la Primul Război Mondial în armata Austro-ungară nu au fost niciodată publicate.
Întregul material documentar rezultat în urma anchetei se păstrează în cadrul Fondului ASTRA de la SJAN-Sibiu. Dosarul fiecărui județ cuprinde o situație generală a comunelor alcătuitoare dar și listele nominale ale participanților la război, sub o formă sau alta, pentru fiecare comună. La sfârșitul celor din urmă se cerea factorilor competenți să întocmească și câte un raport care să cuprindă: răspunsuri privind pagubele de război înregistrate de comună; dacă a fost sau nu revoluție în localitate, în noiembrie 1918; dacă s-au înființat Gărzi naționale românești și care au fost conducătorii lor; câți locuitori din comună au participat la Adunarea Națională de la Alba Iulia. Asemenea rapoarte, care sunt destul de lacunare, s-au trimis fie separat, fie pe ultima pagină a tabelelor nominale.
Referitor la numărul soldaților români din Transilvania participanți la Primul Război Mondial și mai ales la victimele înregistrate în rândul acestora nu există un consens general în literatura de specialitate. Cât despre partea a doua a acestei afirmații, singura sursă credibilă rămâne statistica lui Teodor V. Păcățean ținând seama că multe dintre registrele companiilor, cu cei prezenți și dispăruți, de regulă purtate de către furieri, au dispărut odată cu aceștia în timpul luptelor.
Din datele statistice adunate din 22 de comitate (județe) cu 40 de comune urbane și 4183 comune rurale, rezultă că românii din Transilvania erau în număr de 2 979 614 suflete. Dintre aceștia, au luat parte la război, sub diferite forme: la partea activă, ca soldați pe front: 449 796; la partea sedentară, pentru servicii auxiliare sau mobilizați pe loc: 34 578; arestați și internați:1734; refugiați: 3 436; total: 489 544 (adică 16% din populația românească).
Soarta lor în timpul războiului a fost următoarea: morți pe câmpul de luptă: 41 739; morți în închisori, în refugiu, în spitale sau acasă, în urma bolilor: 11 725; invalizi de război: 25 406; răniți, bolnavi: 37 898; deplin sănătoși: 343 387; dispăruți până la data întocmirii statisticii: 29 839. În urma celor morți și dispăruți au rămas 38 630 văduve de război cu 79 226 orfani de război.
Participarea după clase sociale a fost: intelectuali, 6 547 (1,33%); comercianți, meseriași:14 668 (2,99%); agricultori, 468 329 (95,66%)-(T.V. Păcățean, loc. cit., p. 51.)
Pe lângă eroismul celor aflați pe front, populația românească a contribuit benevol pentru armată (haine, alimente etc.) cu o sumă de 11 884 169 lei, iar pagubele materiale suferite au fost de 285 598 471 lei.
Pentru fostul județ Mureș-Turda, statistica generală înregistrează 204 comune în care viețuiau și români, într-o proporție mai mică sau mai mare. Însumate și acele localități care au intrat în componența actualului județ la ultima reorganizare administrativă a țării, cea din 1968 (care aparținuseră, în perioada interbelică, fostelor județe Târnava Mică, Târnava Mare, Turda-Arieș, Odorhei și Trei Scaune) și renunțând la cele trecute la alte județe se ajunge la cifra de 245.
Conform acestei statistici, din rândul celor 127 593 de români, 20 689 au luat parte la război sub o formă sau alta (mobilizați pe front, mobilizați pe loc, arestați și internați, refugiați), adică 16,2 %, procent aproape identic cu media pe provincie. Dintre aceștia, s-au înregistrat 1 864 decese pe câmpul de luptă (9% din rândul participanților) care au lăsat în urma lor 1595 de văduve cu 3565 de orfani. Contribuțiile benevole pentru armată au fost de 459396 lei (aprox. 892 000 R), iar pagubele de război de 2667300 lei (aprox. 5 200 000 R).
Referitor la apartenența socială a participanților români din actualul județ Mureș la Primul Război Mondial: 225 au fost intelectuali (1,08%), 419 meseriași (1,98 %) și 20 029 agricultori, adică 96,8% .Numărul mic al intelectualilor explică și numărul mic al ofițerilor inferiori români din armata Austro-ungară (sublocotenenți, locotenenți, căpitani), știut fiind faptul că fără studii liceale cel mai mare grad care se putea obține era cel de sergent .
Dosarul fostului județ Trei Scaune cuprinde o statistică generală pentru 64 de localități din 107 și 118 file cu situația nominală a românilor care au luat parte la război, sub o formă sau alta, iar al fostului județ Odorhei o statistică pentru 58 de localități din cele 140 și 36 de tablouri nominale. Sunt înregistrate doar comunele rurale în care trăiau și români, unele informații fiind însă incomplete. Astfel, nu se poate explica cum din unele dintre acestea, în care românii erau mai numeroși decât în celelalte și care, totuși, au fost prezenți la război, nu a participat nimeni, fie pe front, fie la partea sedentară (ex. Comunele Lutoasa, Malnaș, Săsăuș, Tamașfalău ș.a.). Explicația poate fi aceea că autorul nu a primit la timp informațiile, așa cum chiar el lasă să se înțeleagă că autoritățile administrative nou instalate după Unire aveau pe agendă probleme mai complicate de rezolvat: „La censurarea tablourilor nominale luate în primire – afirma T.V. Păcățean – am făcut constatarea că tablourile din 4 județe (Odorhei, Treiscaune, Târnava Mare și Cojocna) sunt defectuoase întru atâta că lipsesc tablourile din mai multe commune” (SJAN Sibiu, Fond Astra, I.C.E., doc. 745/1922, f. 216).
Din documentele existente pentru fostul județ Trei Scaune, rezultă că dintr-un număr de 32 306 români, 4 127 s-au aflat în tranșee, 280 mobilizați pe loc, 134 au fost arestați sau internați, 280 au fost refugiați. Pe front au murit 727, în pribegie 101. În urma celor dispăruți au rămas 287 de văduve cu 941 de orfani. Contribuțiile pentru război au fost în valoare de 241175 lei, iar pagubele înregistrate de populația civilă au atins cifra de 3410000 lei (la valoarea monedei din epoca respectivă).
Din fostul județ Odorhei, în care locuiau 4 657 români, au participat pe front 515, pe loc au fost mobilizați 122, 3 au fost arestați și internați, 8 refugiați. Au murit pe front 54, iar în închisori și pribegie 35. În urma celor dispăruți au rămas 45 de văduve cu 81 de orfani. Valoarea contribuțiilor de război a fost de 15 810 lei, iar a pagubele înregistrate de 208 039 lei.
Referitor la documentele amintite, este necesară încă o dată precizarea că acestea sunt incomplete, pentru multe județe neexistând situația generală sau toate listele nominale ale participanților la război. Este posibil ca o parte dintre acestea să se fi pierdut și ca urmare al drumului complicat și ciudat pe care trebuia să-l urmeze corespondența. După desființarea Consiliului Dirigent, la 4 aprilie 1920, atribuțiile sale au fost preluate de către ministerele de resort din București și puse în practică, la nivelul provinciilor unite prin Directoratele Generale înființate, în cazul nostru, la Cluj, care și ele au suferit, în decursul scurtului timp cât au funcționat, transformări structurale. O bună perioadă de timp, documentele erau trimise Directoratului din Cluj, de acolo Ministerului de Interne din București, pentru ca apoi, în final, să ajungă la „Asociațiune”.
Rapoartele, care, prin cea de a patra întrebare, puteau oferi și informații valoroase privind participarea locuitorilor din comune alături de trimișii oficiali, cu Credențional, la marele eveniment au fost și ele considerate de către mulți funcționari ca secundare în raport cu completarea tabelelor nominale.
Relativ la contribuțiile populației românești din aceste județe, toate sunt trecute sub denumirea de benevole, răspunsurile încercând să prezinte gradul de implicare a celor rămași acasă, al efortului voluntar al întregii comunități românești pentru susținerea unui război al cărui sfârșit glorios nu le promitea vreun mare avantaj politic, dar, sperau ei, într-o recunoaștere a drepturilor naționale în situația rămânerii pe mai departe în structurile politico-teritoriale ale Monarhiei. De altfel, trebuie subliniat faptul că, la începutul războiului, reacțiile românilor la ordinele de mobilizare și la susținerea materială a Armatei Austro-ungare, au fost surprinzătoare chiar și pentru guvernul maghiar, atitudinea față de „drăguțul de împărat” de la care românii mai așteptau încă o iluzorie rezolvare a situației lor naționale în cadrul Monarhiei, fiind determinată, în primul rând, de comportamentul echivoc al liderilor de la București dar și al unor conducători politici și religioși ardeleni față de solicitările Împăratului și ale guvernului de la Budapesta. Atitudinea românilor se va schimba radical după momentul intrării României în război alături de Antantă, în 1916, și după radicalizarea atitudinii autorităților maghiare față de intelectualii români, îndeosebi față de preoți. În județul Mureș, spre exemplu,15 slujitori ai altarelor au fost întemnițați și alți nouă deportați.
La întrebarea privind pagubele de război, majoritatea respondenților a înțeles că aceasta se referă doar la cele suportate de comuna politică, de daunele înregistrate doar de către autorități și sediile acestora.
La cea de a patra întrebare a raportului, care solicita răspuns privind prezența la Alba Iulia a locuitorilor din comune alături de trimișii oficiali, majoritatea respondenților au formulat răspunsuri de cele mai multe ori evazive mărginindu-se a se exprima doar statistic.
Chiar dacă astfel de statistici au mai fost întocmite la solicitarea Ministerului de Interne, pe parcursul perioadei interbelice, demersul astrist, prin chestionarul lui Teodor V. Păcățean, are meritul de a fi plasat cronologic cel mai aproape de evenimentul sondat, oferind astfel o radiografie complexă și credibilă a acestuia.
Cercetător științific I, dr. Virgil Pană
Muzeul Județean Mureș
