În România, apar astăzi multe publicații, tipărite și on-line, de toate coloraturile. Există numeroase edituri; mulţi îşi arogă titlul de editor şi conducător de reviste, fără a avea niciun fel de pregătire şi vechime în domeniu. În căutarea valorii, este greu să rezişti într-o lume preocupată mult prea puţin de cultură. Cu toate acestea, reviste apar. Cele vechi continuă să apară. Cele mai noi îşi caută un drum propriu, spre un anume grup ţintă bine determinat.
Publicaţiile despărțămintelor ASTREI ocupă un loc special în presa culturală românească actuală. Unele apar în importante centre culturale, influențate firesc de atmosfera culturală existentă. Altele, doritoare de a se afirma, apelează la colaboratori de prestigiu, chiar dacă apar în localităţi mai mici, fără mari pretenţii culturale. Conducătorii despărţămintelor ASTRA care au înfiinţat reviste dau dovadă de o deosebită pasiune în susţinerea publicației, atât în ceea ce privește conținutul, în realizarea unui cuprins adecvat preocupărilor culturale astriste, cât și financiar. Se străduiesc să asigure o condiție grafică la înalte cote, dar de multe ori uită de unele probleme importante, cum ar fi corectura revistei ori structurarea materialelor după un anumit criteriu valoric.
În continuare ne vom referi la revistele astriste pe care le avem în colecția noastră: „Revista română” (Iași), „Astra blăjeană”, „Astra clujeană”, „Astra năsăudeană”, „ASTRA SABESIENSIS” (Sebeș Alba), „Astra reghineană”, „Astra dejeană”, „Astra Buzăul Ardelean”, „Astra Târnavelor”.
De la început, ne face plăcere să menționăm prezentarea grafică de excepţie a revistelor apărute sub egida ASTREI, numărul mare de pagini (între 60 – 100, la câteva chiar mai multe pagini, dar cu mai puține numere pe an), tipărite, cu o singură excepție, în format A4. De asemenea remarcăm la fiecare preocuparea pentru un sumar bogat și divers, redat în cadrul unor rubrici. În general aceste reviste respectă în apariția lor o anumită periodicitate.
Revistă astristă cu cea mai îndelungată tradiție este „Revista română”, editată de Asociaţiunea ASTRA, Despărţământul „Mihail Kogălniceanu”, Iaşi, director Areta Moşu, Vicepreşedinte al Asociaţiunii ASTRA şi Preşedinte al Despărţământului „Mihail Kogălniceanu” din Iași. Ultimul număr apărut are ca date bibliografice anul XXIII, nr. 2 (88), cu indicaţia suplimentară „vară 2017”; apariţia pe anotimpuri este o noutate editorială, faţă de tradiţionala „apariţie trimestrială”.
Considerăm că „Revista română” este o publicație reprezentativă a ASTREI din perioada contemporană. Continuatoare a revistei fondate, la 1861 (chiar în anul înființării Asociațiunii ASTRA), de A.I. Odobescu, actuala publicație a Astrei ieșene se află în anul XXIII de apariție, cu 88 de numere. Impresionant! Pe lângă conținutul bogat, adăugăm prezentarea grafică de excepție, cu ilustrații color semnificative în legătură cu întrega tematică. Toate dovedesc truda desfășurată cu dragoste de către redactori profesioniști – doi tineri, Iulian Pruteanu-Isăcescu, redactor-şef, şi Mircea-Cristian Ghenghea, secretar general de redacţie. Colegiul de redacţie este alcătuit din personalităţi ale ştiinţei şi culturii din Iaşi, Chişinău, Bălţi, Cernăuţi, Odesa, Herţa, Uzdin, Panciova – nu colaboratorii numărului respectiv ori nume fără legătură cu revista şi cu ASTRA, ceea ce este foarte important.
Conținutul tuturor numerelor din „Revista română” arată, prin întregul lor, că activitarea Despărțământului Astra din Iași poate fi echivalată cu activitatea unui Parlament cultural al românilor din țară și din afara granițelor, fiind asimilată în mediul astrist cu o revistă de cultură despre și pentru românii de pretutindeni. Categorica noastră afirmație se bazează pe faptul că în sumarul publicației ieșene se regăsesc multiplele evenimente cultural-artistice și științifice organizate de astriștii ieșeni pentru românii din țară și din afara teritoriului actual al României – despărțăminte și cercuri Astra din Republica Moldova, din Ucraina –zona Cernăuți–Herța, dar și din sud, zona Ismail-Odesa – și la românii din Serbia, din Bulgaria, din Ungaria etc.
Vom exemplifica cele mărturisite mai sus, referindu-ne doar la cel mai recent număr apărut şi deținut de noi. Ilustraţiile de pe cele două coperţi omagiază o scriitoare de mulţi uitată. O fotografie şi o pagină autografă ne-o prezintă pe Otilia Cazimir, de la moartea căreia se împlinesc 50 de ani. Scriitoarea Otilia Cazimir este prezentată în rubrica „Arhiva”, în care Indira Spătaru se referă la opera sa şi la preţuirea de care s-a bucurat în epocă.
Titlurile rubricilor revistei ne sugerează conţinutul: „Agenda ASTREI”, „Basarabia. Punct şi de la capăt”, „Evocare”, „Arena cuvintelor”, „Poezie”, „Proză”, „Coordonate româneşti”, „Raftul cu cărţi”, „Telegraful astrist”. Ca eveniment astrist marcant prezentat în acest număr este Festivalul folcloric „Se-ntâlneşte dor cu dor” (ediţia a III), desfăşurat „la cele mai înalte cote” în Basarabia, la Mereni, în 3-8 mai 2017.
Atenţia cititorilor cu dor de meleagurile româneşti de dincolo de Prut este în mod sigur atrasă de profundele şi documentatele materiale scrise de Mircea-Cristian Ghenghea („A.D. Xenopol despre centenarul rusesc al „răpirii Basarabiei”, la care este anexat textul extraordinar „Răpirea Basarabiei” de A.D. Xenopol), de Dinu Poştarencu („Funcţionarea limbii române în sistemul administrativ al Basarabiei (V)”), de Maria Danilov („Poeţi basarabeni din generaţia Unirii: Ion Buzdugan la 140 de ani de la Naştere”) ori de Lia Botnari („Elementul ludic în romanul Copil la ruşi de Leo Butnaru”).
Din cadrul rubricii „Coordonate româneşti” ne-au atras atenţia prezentările jurnalistului şi poetului Vadim Bacinschi din Odesa cu titlurile „O întâlnire cu reprezentanţii etnicilor români din regiunea Odesa” şi „Gustul amar al Festivalului de poezie Pavel Boţu, la Universitatea din Ismail”, dar şi articolul „Promovarea limbii române şi a patrimoniului cultural în Banatul sârbesc” semnat de Octavian Suciu şi Lucian Suciu.
Rubrica „Raftul cu cărţi” prezintă cinci volume, între care remarcăm recenzia lui G. Iutiş la volumul îngrijit de Florentina Teacă, „Episcopul Justinian Teculescu, apărător al spiritualităţii româneşti. Istorie şi actualitate”, apărut în 2016, la Editura Eurocarpatica din Sf. Gheorghe.
Foarte interesantă prin datele clar exprimate este recenzia lui Tudor Nedelcea la cartea lui Vasile Bahnaru intitulată „Calvarul limbii române în timpul dominaţiei sovietice. Studiu şi documente de arhivă”, apărută la Chişinău, Editura Elan Poligraf, în 2015. Considerăm necesar a menţiona câteva idei: „Calvarul limbii române începe în 1812, după prima anexare a Basarabiei la Imperiul Ţarist, când limba română a fost, pur şi simplu, eliminată din învăţământ, biserică, administraţie, iar din 1818, prin Regulamentul organizării administrative a Basarabiei, limba moldovenească a fost declarată limbă oficială. După anularea autonomiei Basarabiei în 1828, limba rusă a înlocuit în totalitate limba română. În Basarabia, între 1812-1918, nu a existat nicio instituţie de învăţământ cu predare în limba română.” Cât adevăr şi câtă tristeţe! Vasile Bahnaru realizează o istorie a limbii române în Basarabia, de fapt, cum bine ne arată titlul, calvarul limbii române. O carte actuală şi tocmai de aceea este o carte necesară generaţiei de astăzi.
Numărul la care am făcut referire ca şi toate numerele anterioare ne dovedesc că „Revista română” este o publicaţie de valoare, reprezentativă a ASTREI rediviva.
Luminiţa CORNEA
