Cu ocazia Zilei Culturii Naționale și a aniversării a 167 de ani de la nașterea poetului Mihai Eminescu, sâmbătă, 14 ianuarie 2017, ora 12, la Centrul Ecleziastic de Documentare „Mitropolit Nicolae Colan” va avea loc manifestarea „Armonii eminesciene” – întâlnire cu Cenaclul „Buna Vestire” din Miercurea-Ciuc, condus de poetul Ionel Simota.
La eveniment vor participa poeți din județele Brașov, Harghita și Covasna precum și profesori și elevi de la Colegiul Național „Mihai Viteazul” din Sf. Gheorghe.
„Eminescu altfel” – Ziua Culturii Naționale marcată la Covasna
Începând cu anul 2010, în România, data nașterii marelui poet Mihai Eminescu, este marcată în calendar ca Ziua Culturii Naționale.
Cu acest prilej, Asociația Cultural-Creștină „Justinian Teculescu”, în colaborare cu Școala Gimnazială „Avram Iancu”, Liceul „Korosi Csoma Sandor” și Casa de Cultură Orășenească organizează anul acesta un eveniment „altfel”.
„Ne-am gândit să facem în cadrul zilei Culturii Naționale un „Eminescu altfel”. Vor fi alocuțiuni, recitări de poezie, nu vreau să desconspir, va fi o mică surpriză.”, a precizat vicepreședintele Asociației Cultural-Creștine, Mihai Tozlovanu.
Evenimentul va avea loc duminică, 15 ianuarie (a.c.), începând cu ora 16:00, la „Sala Unirea” din Voinești-Covasna.
„Eminescu altfel” este un program cultural prioritar al Primăriei și Consiliului local al orașului Covasna.
Eminescu n-a existat.
A existat numai o țară frumoasă
La o margine de mare
Unde valurile fac noduri albe.
Ca o barbă nepieptănată de crai.
Și niște ape ca niște copaci curgători
În care luna își avea cuibăr rotit.
Și, mai ales, au existat niște oameni simpli
Pe care-i chema : Mircea cel Bătrân,
Ștefan cel Mare,
Sau mai simplu : ciobani și plugari,
Cărora le plăcea să spună
Seara în jurul focului poezii –
„Miorița” și „Luceafărul” și „Scrisoarea a III-a”.
Dar fiindcă auzeau mereu
Lătrând la stâna lor câinii,
Plecau să se bată cu tătarii
Și cu avarii și cu hunii și cu leșii
Și cu turcii.
În timpul care le rămânea liber
Între două primejdii,
Acești oameni făceau din fluierele lor
Jgheaburi
Pentru lacrimile pietrelor înduioșate,
De curgeau doinele la vale
Pe toți munții Moldovei și ai Munteniei
Și ai Țării Bârsei și ai Țăriii Vrancei
Și ai altor țări românești.
Au mai existat și niște codri adînci
Și un tânăr care vorbea cu ei,
Întrebîndu-i ce se tot leagănă fără vânt ?
Acest tânăr cu ochi mari,
Cât istoria noastră,
Trecea bătut de gânduri
Din cartea cirilică în cartea vieții,
Tot numărând plopii luminii, ai dreptății,
ai iubirii,
Care îi ieșeau mereu fără soț.
Au mai existat și niște tei,
Și cei doi îndrăgostiți
Care știau să le troienească toată floarea
Într-un sărut.
Și niște păsări ori niște nouri
Care tot colindau pe deasupra lor
Ca lungi și mișcătoare șesuri.
Și pentru că toate acestea
Trebuiau să poarte un nume,
Un singur nume,
Li s-a spus
Eminescu.
(Marin Sorescu- „Trebuiau să poarte un nume”)
Ioana Ardeleanu
