Se-ntâmplă ca uneori în viaţă ajutorul să vină atunci când te aştepţi mai puţin. Aşa s-a întâmplat şi în cazul lui Dănuţ Racoş, din Sfântu Gheorghe, tânărul care în urma unui accident a rămas fără un braţ şi fără un picior, la vârsta de 17 ani.
Acum câteva luni, în paginile ziarului nostru am prezentat povestea sa, care, spre surprinderea şi bucuria noastră a fost citită de către un om sensibil şi cu suflet mare – doctorul Massimo Liberatori, din Italia. Impresionat de cazul lui Dănuţ, prin intermediul lui Cristian Arnăutu, un tânăr din Ploieşti care a fost ajutat de medicul italian, acesta şi-a exprimat dorinţa de a-i oferi lui Dănuţ şansa de a primi două proteze, gratuit, cu sprijinul Fundaţiei Auci din Italia, în cadrul proiectul acesteia „România – Tineri pe picioare”, care acordă sprijin persoanelor tinere din România care au unul sau mai multe membre amputate.
Astfel se face că, în urmă cu aproximativ două săptămâni, Dănuţ a plecat în călătoria care avea să-i schimbe viaţa. Ajuns la Roma, a fost întâmpinat de nişte oameni minunaţi care, pe parcursul şederii lui în Italia l-au tratat ca pe un membru al familiei. Şi iată că, la numai trei luni de zile de la data la care am relatat despre necazul lui Dănuţ Racoş, acesta s-a întors acasă, în România, cu sufletul plin de bucuria pe care i-au adus-o nişte „străini”, de la care nici nu se aştepta să îi transforme visul în realitate.
În acest week-end, la Iaşi, la sediul Fundaţiei „Solidaritate şi Speranţă”, parteneră a proiectului „România-Tineri pe picioare” ne-am întâlnit cu Dănuţ, cu doctorul Massimo Liberatori, preotul Ilie Ursachi, ce slujeşte la o parohie din Roma, cu Cristian Arnăutu şi cu Florin Pădureanu, cei care şi-au adus aportul, mai mare sau mai mic, la schimbarea cursului vieţii tânărului covăsnean, Dănuţ Racoş.
Un ajutor necondiţionat
Medicul chirurg Massimo Liberatori
„Când văd că am făcut pe cineva fericit, eu simt fericirea cea mai mare. Acesta este scopul nostru, al membrilor Fundaţiei AUCI, nu altul. Nu avem niciun interes personal, ci singurul nostru interes aeste acela de a oferi integritate tânărului care vine şi ne cere ajutorul, şi să-l facem fericit”.
Aşadar, minunile se întâmplă, şi totodată se pare că, într-o lume în care totul se desfăşoară într-un ritm rapid, mai există oameni care lasă deoparte propriile probleme, şi se apleacă la problemele celorlalţi.
Un astfel de om este şi medicul chirurg Massimo Liberatori, care ne-a mărturisit că bucuria sa cea mai mare este atunci când, prin ceea ce face, poate reda zâmbetul pe feţele oamenilor încercaţi de soartă. Acesta ne-a spus că, din anul 2004 (anul în care a fost demarat proiectul) şi până în prezent, un număr de 93 de persoane din România au primit ajutor, fiindu-le furnizate 105 proteze. Proiectul se adresează tinerilor români, cu unul sau mai multe membre amputate şi se desfăşoară în cadrul Asociaţiei Universitare pentru Cooperare Internaţională (AUCI), asociaţie care desfăşoară proiecte în mai multe ţări.
„România – Tineri pe picioare” este unul dintre proiectele AUCI , în colaborare cu Fundaţia „Solidaritate şi Speranţă” din Iaşi. Proiectul are un caracter socio-sanitar şi îşi propune să contribuie la asigurarea unei asistenţe sanitare adecvate, pentru soluţionarea numeroaselor probleme privitoare la numărul mare de persoane tinere din România care au suferit amputarea unuia sau a mai multor membre.
Pe parcursul celor aproape două ore în care am stat de vorbă, medicul Massimo Liberatori ne-a povestit şi despre alţi pacienţi cu situaţii „ mai aparte” însă, potrivit mărturisirii sale, niciunul dintre tinerii români „nu i-a mers la inimă”, precum Dănuţ al nostru. „După părerea mea, Dănuţ, este cea mai specială persoană care a ajuns la noi. Şi asta pentru că, deşi viaţa lui nu a fost uşoară, acesta a demonstrat că poate fi o persoană foarte serioasă, corectă, atentă, şi de asta mi-a plăcut foarte mult ”, ne-a spus medicul italian.
Îndrăgostit de România
Întrebat de ce proiectul se adresează românilor, doctorul Liberatori ne-a răspuns: „Pentru că, după părerea mea, românii care sunt în Italia sau care sunt în străinătate, sunt ca un iceberg. Majoritatea dintre ei, sunt persoane bune, frumoase şi muncitoare, care nu cer nimic. În schimb, noi, străinii, le cerem lor foarte mult, însă, eu cred că noi nu suntem prea corecţi cu ei. Iar ei îşi văd de treabă, şi pentru asta m-am îndrăgostit de români şi de România, şi m-am gândit că pot să fac ceva pentru ei. Pentru că sunt mulţi în Italia, care au nevoie de ceva, şi fără ajutor din partea cuiva, nu pot face nimic”. Iar în afară de ajutorul acordat tinerilor care au nevoie de proteze, AUCI, prin personal calificat, acordă sprijin medical gratuit şi în alte specializări. Deseori, românilor din Italia le este greu să ajungă în spital sau să beneficieze de anumite servicii medicale. Mai ales pentru cei care nu au documente, nu au asigurare medicală, nu au loc de muncă stabil şi nu au acte, le este greu să beneficieze de aceste servicii medicale. Aşadar, dorind să-i ajute, doctorul şi-a făcut o mică echipă de medici, acolo, la Roma, care l-au înţeles şi îl sprijină întotdeauna în demersurile sale de a schimba viaţa românilor. „Am vorbit cu nişte colegi, cu o doamnă ginecolog, un oftalmolog, un ortoped, care şi-au arătat disponibilitatea de a colabora împreună atunci când cineva ne cere un ajutor”, ne-a explicat signor Liberatori.
Preotul Ilie Ursachi, alături de românii din Italia
Preotul Ilie Ursachi
„Păstrez şi acum o impresie deosebită de la prima întâlnire: eu, proaspăt ajuns în Italia, am cunoscut un medic italian, o persoană străină pentru mine, care, de la prima întâlnire nu-mi cere nimic, ci îmi oferă ceva. Îmi oferă o colaborare, fără nicio obligaţie”.
Preotul paroh Ilie Ursachi, care slujeşte la o parohie din Roma, s-a dedicat şi el oamenilor cu care soarta nu a fost prea blândă. Cu sprijinul său, o mulţime de români au putut fi ajutaţi. Medicul italian a precizat: „Părintele ne ajută foarte mult. În primul rând şi el caută sponsorizare, face colectă şi ne aduce bani şi, apoi, este o figură foarte importantă, din punct de vedere spiritual, de prietenie, de sprijin moral. Şi asta datorită faptului că a implicat în proiect şi alţi tineri care merg la biserică la el”.
Prietenia şi colaborarea dintre medic şi părintele Ursachi „s-au legat” în urmă cu aproape 4-5 ani, prin intermediul unui băiat rămas fără o mână. Acesta a ajuns să-l cunoască pe doctorul Massimo, care a reuşit să-l ajute să-şi procure proteză pentru braţ, fără bani. „Acel băiat, Vasile îmi amintesc că îl cheamă, a venit la noi la Parohie, noi fiind cu parohia foarte la început, nici un an de zile (în Roma, în partea de est). Şi, venind la parohie, ne-a povestit de doctorul Massimo, căruia îi vorbise despre faptul că vine la biserica românească din Roma. Iar medicul a dorit să cunoască un preot ortodox al unei comunităţi româneşti din Italia, şi-aşa, la iniţiativa doctorului Liberatori, ne-am întâlnit. Pentru mine a fost o surpriză deosebită, când doctorul mi-a spus că are disponibilitatea să-i ajute pe românii care au nevoie, orice fel de nevoie medicală”, ne-a mărturisit părintele Ilie Ursachi.
„Bunul Samarinean”
Iar ajutorul acordat de doctorului Massimo nu se opreşte aici. Acesta face multe alte lucruri pentru românii din Italia. Vestea despre „minunăţiile” făcute de acest om s-a dus mai departe, şi, odată ce numărul său de telefon a ajuns de la un om la altul, foarte mulţi sunt cei care doresc să să fie ajutaţi. „Pierdusem oarecum situaţia de sub control. Veneau la mine să-mi ceară numărul. Am dat numărul, şi-apoi oamenii l-au dat de la unul la altul. Şi atunci, ideea doctorului a fost să fie un fel de asistenţă medicală organizată în parohie. Şi a venit şi vine în parohie, sistematic, pentru a acorda asistenţă medicală gratuită – un fel de ambulatoriu unde vin români din parohie, şi nu numai, oricine are nevoie. Aşa au fost ajutaţi, numai anul trecut, în jur de 200 de români, care au trecut pe la el pentru această asistenţă medicală gratuită. Sigur, în funcţie de situaţie şi necesitate, au fost ajutaţi – cu medicaţie, consultări de specialitate în spital, intervenţii, internări şi chiar intervenţii chirurgicale”, ne-a povestit părintele Ursachi.
Dănuţ Racoş cu Cristian Arnăutu, cel care a semnalat mai departe cazul prezentat de "Mesagerul de Covasna"
În plus, se pare că românii din Italia au adus vestea şi în România. „Unii dintre ei aveau cunoştinţe sau rude în România, care nu au putut să-şi rezolve problema medicală în ţară, şi i-au cerut ajutorul doctorului. Astfel, au venit români din România, cu diferite probleme, unele chiar din cele mai grave. Prin cunoştinţele doctorului, prin implicarea şi dăruirea lui foarte mare au putut fi ajutaţi, majoritatea dintre ei, chiar cu operaţii grele şi intervenţii foarte complicate. În parohie am numit proiectul acesta «Bunul Samarinean» pentru că, într-adevăr, pentru noi doctorul a fost un bun samarinean, care n-a fost indiferent şi s-a aplecat la nevoile celorlalţi. Am numit proiectul aşa, gândindu-mă la el, pentru ceea ce face, dar şi la toţi ceilalţi, medici sau alte persoane, care îl înţeleg pe doctorul Liberatori şi, înţelegându-l pe el, ne înţeleg pe noi. Mai mult, la un moment dat, am extins proiectul acesta, «Bunul samarinean», într-un adevărat program medical în parohie, când au venit un medic oculist, unul ginecolog, în câteva rânduri, întâlnindu-se cu cei care voiau să-şi rezolve anumite probleme sau chiar să şi cunoască aspecte legate de acest domeniu. Noi suntem recunoscători lui şi tuturor medicilor care ne sunt aproape”, ne-a mai spus părintele.
Acesta a adăugat că doreşte ca proiectul «Bunul Samarinean» să se extindă şi să se desfăşoare şi în alte trei parohii din Roma, fiind implicaţi şi alţi medici. „Va fi o prezenţă lunară a unor medici italieni care-şi oferă serviciile, gratuit”, ne-a spus preotul Ilie Ursachi.
Nevoie de sprijin
În spatele Proiectului „România – Tineri pe picioare” se află o întreagă echipă, şi un adevărat mecanism, deoarece acest ajutor implică mai multe acţiuni colaterale. Părintele Ilie Ursachi ne-a spus că nu e de ajuns ca aceşti tineri să ajungă în Italia, la spital. „Sunt aceste acţiuni colaterale inevitabile: de a-i duce pe pacienţi la spital, de a-i caza. Ei nu se pot deplasa foarte uşor, nu cunosc limba şi trebuie să stea cineva permanent lângă ei, care să-i ducă la centrul de protezare, la centrul de recuperare. Sunt chiar şi ieşiri pentru ei în oraş, să vadă şi Roma, şi să se întoarcă şi cu o amintire de felul acesta în România”, ne-a explicat părintele.
Florin Pădureanu este unul dintre voluntarii al acestui proiect. De loc din Comăneşti, acesta locuieşte împreună cu familia sa, de peste 17 ani în Italia. Şi pentru că este sănătos, acesta a dorit să îşi semenii aflaţi la necaz. Însă, pentru ca şi alţi tineri ca Dănuţ Racoş să poată fi ajutaţi, este nevoie de timp, de bani şi de mai mulţi oameni sensibili şi cu suflet mare. Doar anul trecut pentru protezele furnizate s-au cheltuit aproape de 200. 000 de euro.
„Până acum, toţi cei 93 de români veniţi din România în Italia, să îşi facă protezele respective, au fost ajutaţi de italieni, cu bani proveniţi de la ei, prin diferite instituţii, biserică, persoane fizice, cu bani din Italia. Şi ar fi bine dacă am putea să ne ajutăm şi noi românii, între noi (…) Având în vedere sumele mari pentru o proteză, pentru un caz, colectele de acest gen reprezintă sume infime pentru necesităţile care există. Noi acum pregătim, prin episcopie, o colectă la nivelul mai multor parohii, cel puţin în Roma şi împrejurimi, în care va fi prezentat proiectul şi se va face o colectă pentru acesta, care va reuşi probabil să ajute la rezolvarea unui caz, măcar parţial”, ne-a mărturisit părintele Ursachi.
O nouă viaţă
În urma călătoriei în Italia, Dănuţ Racoş „s-a născut din nou”. El s-a întors acasă pe două picioare, cu două mâini, şi, lucru foarte important, alături de „o mare familie” pe care a câştigat-o, în scurt timp.
„Ţin să mulţumesc tuturor celor care m-au ajutat şi care au fost aproape de mine – Alinei şi doamnei Maria de la Mesagerul de Covasna, care au relatat cazul meu şi au fost alături de mine, până la plecarea în Italia, dar şi acum, la întoarcerea mea, lui Cristian Arnăutu, doctorului Massimo Liberatori, părintelui Ilie Ursachi, lui Florin şi tuturor celor care m-au sprijinit. Aceşti oameni minunaţi, pe care i-am întâlnit în Italia, au fost alături de mine ca şi cum ar fi fost familia mea, m-au ajutat foarte mult şi, practic, mi-au dăruit o viaţă nouă, un trup nou. E păcat că statul român nu ne ajută, nu ia măsuri să ne ajute pe cei cu care viaţa nu a fost prea darnică. Eu am simţit-o, de prea multe ori, cu vârf şi îndesat pe pielea mea. Iar acum, pentru că Dumnezeu şi-a întors faţa către mine, îmi voi arăta recunoştinţa pentru darul nesperat pe care l-am primit, încercând să mă implic şi eu în activitatea Asociaţiei, şi să ofer sprijin altor persoane care au nevoie de el”, a spus, cu ochii în lacrimi (de bucurie), Dănuţ Racoş.
Ana Alina Costache, Maria Graur
