Adormirea Maicii Domnului sau Sântămăria Mare

 Pe data de 15 august (zi liberă oficială)  se venerează   unul dintre marile evenimente ale creştinităţii, anume  Adormirea Maicii Domnului.  Sau aşa după cum se spune în popor,  Sfânta Marie Mare ori Sântămăria.

Ultimul Praznic Împărătesc

Importanta  zi de  15 august  a fost precedată  de un Post de două săptămâni, care în ordine cronologică este al treilea din an după Postul Paştilor şi cel al Sfinţilor Petru şi Pavel.  Pe 15 august  este Ultimul Praznic Împărătesc din anul bisericesc,  credincioşii celebrând ziua în care Fecioara Maria  a închis ochii pentru totdeauna.                

Marele eveniment poartă  denumirea de  „adormire”,  pentru că tradiţia vorbeşte despre obştescul sfârşit al  Maicii Domnului ca despre o stingere lină, o trecere spre cele veşnice aidoma unei… adormiri.

Plus că în exprimarea religioasă nu se uzitează formula referitoare la moartea unui sfânt. Maica  Domnului  a supravieţuit vreme de 11 ani durerii de a-şi vedea fiul chinuit pe cruce. Cu trei zile înainte de a-şi da ultima suflare, a primit această tristă veste de la Arhanghelul Gavriil, oferindu-i-se astfel  posibilitatea să se pregătească spiritual, să-şi ia adio de la cunoştinţe, fiind gata pentru momentul reîntâlnirii cu Fiul sau. Se spune că Sf. Duh i-a anunţat pe Apostoli să meargă  la Ierusalim ca să participe la înmormântare.

Maria a fost îngropată în localitatea Ghetsimani, din actualul Israel. Ajuns la trei zile după funestul moment,  Apostolul Toma a dorit să-şi ia şi el rămas bun de la Maica Domnului, aşa că  a cerut să fie deschis mormântul. Numai că  trupul Sf. Marii dispăruse şi atunci toţi au  realizat că Sf. Născătoare a  ajuns în Ceruri.

Datini  străvechi

În dimineaţa  de Sântămărie  se merge la biserică şi se asistă la Slujbă.  Apoi femeile trec pe la cimitir şi tămâiaza mormintele celor dragi şi  împart fructe: struguri, prune şi  în unele zone chiar faguri de miere.

Dacă la Adormirea Maicii Domnului sunt pomeniţi cei morţi, de Sfânta Marie Mică, pe 8 septembrie, sunt sărbătoriţi  cei vii. În unele sate fetele nemăritate purtau  pe vremuri o floare numită  Năvalnic (sau „Limba Cerbului”), care potrivit credinţei populare avea puterea să aducă peţitori. Năvalnicul („Scolopendrium vulgare”) este o specie de ferigă cu frunze mari, lucitoare, în formă de lance, dispuse în rozete, folosită în medicina populară. Creşte la umbră, preferând  zonele colinare înalte, precum şi la munte. Frunzele se folosesc în scop terapeutic, trebiund  recoltate cu tot cu codiță, conţinând  enzime, tanin şi vitamine.
Datorită efectelor sale, infuzia din frunze de Năvalnic se recomandă în diaree, febră şi diureză scăzută. În medicina tradiţională românească, Năvalnicul se mai foloseste intern în  tratarea bolilor  de plămâni, împotriva tusei, ajutând la  degajarea căilor respiratorii.

În zilele ce urmează datei de 15 august se culeg ultimele plante medicinale şi treptat, treptat se văd primele semne ale toamnei. După ce ieşim din luna lui „Gustar” şi intrăm în „Răpciune” se cheamă că Echinocţiul de Toamnă nu mai e departe,  când ziua va fi egală cu noaptea.

Este şi un moment important al calendarului viticol. Între cele două „Sfinte Marii” se seamană grâul. În cazul în care înfloresc din nou trandafirii în jurul lui 15 august, sezonul autumnal va fi lung şi frumos.

Potrivit unor superstiţii  rurale nu  e bine ca în aceste zile să se efectueze scăldatul în apa râurilor şi dormitul  pe… prispă.

Mare sărbătoare a verii

 Sântămăria Mare reprezintă cea mai mare sărbătoare a verii şi dincolo de aspectul său pur clerical, oamenii o percepeau odinioară  – mai cu seamă în mediul rural  – ca un prag ce desparte lunile călduroase de cele reci.

De aceea se şi spunea că după ce trece Sfânta Mărie, încet, încet bărbaţii renunţau la …pălărie! Aşa era obiceiul pe vremurile străbunicilor, dar de când s-a schimbat aspectul climatologic şi am ajuns cu vremea ca la…tropice,  nici zicalele nu se mai potrivesc. Astfel că sezonul pălăriilor se prelungeşte bine spre…„Brumărel”.

Şi acum la ţară, dar şi în mediul urban, în funcţie de sorgintea familiei, mai cu seamă femeile  ţin Post, vin la biserică şi se roagă pentru sănătatea lor şi a familiei, pentru reuşita  în căsătorie a copiilor,  naştere uşoară  (unde e cazul), dar şi pentru vindecări.

Pelerinaje  la mănăstiri

Este, de asemenea,  tradiţia  să se  meargă în pelerinaj la mănăstirile ce poartă hramul Sfintei Marii, ducând daruri, mâncare şi băutură. Totodată, se fac danii pentru călugări şi sunt milostiviţi cei săraci. În unele zone, mai ales la munte, exista  cândva  obiceiul  ca în fiecare zi din Post, la ceasurile serii, unii oameni, mai cu seamă tineri, să se adune la biserică şi să înveţe cântece dedicate Maicii Domnului, supranumită în popor  „Cea mai înaltă sfinţenie omenească cunoscută şi cinstită de Biserică”.   

Despre asemenea datini ne-a vorbit chiar o sărbătorită, d-na Maria Negrea, o pacientă venită  la începutul lunii august la odihnă şi tratament în staţiunea balneară Covasna.

Domnia sa ne-a  spus că de Sântămărie  este  datina  de  a culege flori de câmp şi a le pune la Icoana Preacuratei, considerându-se că ulterior sunt bune de leac.

Între cele două mari evenimente,  Sfânta Marie Mare (15 august) şi Sfânta Marie Mică (8 septembrie) este o perioadă cunoscută în popor drept Între Sântămarii, când agricultorii trebuie să  semene grâul.

În ultimii ani  mii de credincioşi merg in pelerinaj la Mănastirea Nicula, din judetul Cluj. În biserica veche de acolo  se află o icoana despre care se spune că ar fi lăcrimat în mod miraculos la sfârşitul secolului al XVII-lea.

În plus, de Sfânta Maria marinarii sărbătoresc  Ziua ocrotitoarei lor, anume Ziua Marinei.

Se  reia sezonul nunţilor

După 15 august  se  reia sezonul nunţilor, care ţine până la intrarea în Postul Crăciunului. În această zi pe vremuri se organizau tradiţionalele târguri şi iarmaroace  ale sfârşitului de vară, de care cei mai în etate îşi amintesc cu plăcere.

În ziua de Sf. Marie nu se face joc. Abia a doua zi feciorii îşi organizează jocul în sat.

Ciobanii desfac staulele, iar turmele încep pe rând să coboare  lângă sat, după cum e vremea. Fiecare gospodar îşi identifică oile. Acum hotarul comunal este liber, iar mioarele pot paşte pe miriști, pe locurile cosite. Se caută dacă porumbul are „dinţi de lapte”, spre a se fierbe sau frige pe jar, fiind o mâncare specifică sărbătorii.

Stuparii cercetează producţia albinelor şi recoltează primii faguri cu miere, pe care îi imparte cu familia. De asemenea, se fac daruri cu miere ca să guste şi cei care nu au stupi.

   Felicitări sărbătoriţilor !
În familiile unde există un membru sau mai mai mulţi cu prenumele Maria ori derivate precum Mărioara, Mariana, Mioara, Marilena, dar şi Marian şi Marin li se transmit toate cele bune sărbătoriţilor. Numele  de botez amintite sunt foarte populare în România, estimându-se că ar fi peste două milioane şi jumătate de persoane care le poartă şi le cinstesc.

Le urăm  cu toată dragostea  acelora ce au fost hărăziţi cu acest distins apelativ sănătate şi bucurie, împlinirea tuturor năzuinţelor!

Horia C. Deliu