În prima parte a acestei luni am asistat la câteva evenimente ce țin de tradițiile specifice începutului sezonului regenerării naturii: unele au fost extrem de agreabile fiind încărcate de emoții, precum „Mărţişorul” și „Ziua Femeii”, altele sunt legate de folclor, cum ar fi „Babele”, „Moșii”, chiar și o firavă „Zăpadă a mieilor” în zonele montane. Toate ne-au făcut să ne bucurăm că am pășit într-un nou anotimp. Numai oamenii de știință ne-au atenționat că primăvară adevărată încă nu a sosit!?
Două praguri calendaristice succesive
Dacă privim din punct de vedere calendaristic, da, se poate spune că primul prag l-am trecut pe 1 martie, când am intrat în noul sezon. Analizând lucrurile prin prisma afirmațiilor astronomilor, abia după Echinocțiul de Primăvară (care cade anul acesta pe 20 martie), există certitudinea că în mod… oficial trecem și de cel de al doilea hop ce confirmă sosirea mult-așteptatului anotimp al florilor, implicit încălzirea vremii.
Precizări de specialitate
Odată cu acest moment zilele vor fi tot mai lungi, iar nopțile se scurtează proporțional. Putem spune ca astăzi aproape de miezul nopții, mai exact la 23.58 ora României, vine… primăvara și din punct de vedere astronomic.
Echinocțiul (numit și Echinox) este momentul când ziua și noaptea sunt egale în orice loc de pe Pământ, datorită faptului că Soarele în mișcarea sa aparentă pe boltă se află exact pe Ecuatorul ceresc. Punctele de intersecție ale eclipticii (traiectoria mișcării aparente a Soarelui) cu Ecuatorul ceresc se numesc puncte echinocțiale.
Echinocțiul are loc de două ori pe an. Prima dată este momentul când Soarele traversează Ecuatorul ceresc trecând din emisfera cerească Sudică în cea Nordică, în jurul datelor de 20/21 martie, reprezentând Echinocțiul de Primăvară în Emisfera nordică și Echinocțiul de Toamnă în cea Sudică. Acest punct de intersecție a eclipticii cu Ecuatorul ceresc se numește Punctul vernal. El este folosit pentru definirea coordonatelor astronomice ecuatoriale.
În această zi Soarele trece exact la zenit pe Ecuatorul terestru.
A doua diviziune a anului
Îndrăgita primăvară reprezintă a doua diviziune calendaristică a anului, care se întinde până la Solstițiul de Vară, fiind anotimpul cel mai așteptat, chit că ultima iarnă nu ne-a pus mari probleme. Perioada în care ne aflăm marchează revenirea naturii la viață, durata zilei aflându-se în continuă creştere. Ca atare câmpurile înverzesc, căldura se întețește, peisajul se modifică spectaculos, iar precipitațiile vin și trec rapid. Foarte curând, mai precis pe data de 25 martie, vom cinsti „Buna Vestire” – o Mare Sărbătoare creștină, numită în Calendarul popular „Ziua Cucului”. I se spune așa pentru că atunci se va auzi prima dată în acest sezon cunoscutul cântec bisilabic al micuței și solitarei păsări cenușii, confirmând într-un mod original sosirea primăverii.
Păsările migratoare încep să se întoarcă din țările calde, iar o credință străveche pe care am întîlnit-o în mediul rural spune că aceste înaripate ale Cerului ar reprezenta întrupări ale duhurilor strămoșilor noștri ce umblă nevăzute prin lume. Migrarea este considerată unul din cele mai complexe bioritmuri din lumea animală.
Vestitorii primăverii
În luna martie revin din depărtări, din țările unde au iernat, vestitorii primăverii – păsările călătoare care ne bucură auzul și sufletul. Printre primele sosesc barza, mierla, cinteza, graurul, ce se hrănesc cu seminte, gândăcei, resturi de plante. Urmează măcăleandrul, stârcul, apoi speciile cântătoare perecum privighetoarea, sturzul, pupăza.
Dintre toate rândunica este cea mai cunoscută pasăre călătoare. De regulă, ea este privită ca întâiul vestitor al anotimpului florilor, revenind „acasă” în Europa din regiunile sudice ale Africi. Până toamna când pornesc din nou spre Sud, rândunelele cresc două generații de pui. Asemeni rudei sale apropiate (lăstunul de casă), rândunica este capabilă să zboare pe distanțe mari datorită corpului aerodinamic, suplu, având aripile înguste și arcuite. Păsările mai grele, cum ar fi berzele, trebuie să depună un efort mai mare pentru acest zbor. Tocmai din acest motiv, se străduiesc ca în timpul migrației să parcurgă distanțe cât mai mari prin planare.
Un fenomen complex
Migrația de revenire este una rapidă. Se deosebește de cea din toamnă, când micile vietăți cu aripi nu prea se grăbesc, deoarece caută mâncare până în ultima clipă pentru a prinde puteri ca să rezite zborului pe distanțe mari. Specialiștii precizează că activitatea migrațională este controlată de un ceas intern al a păsărilor, ce le dirijează cu același ritm an de an. Ajunse în țările calde migratoarele găsesc hrană din belșug, care lipsește în arealele din latitudinea septentrională pe timpul iernii.
Oare de ce nu rămân definitiv acolo, la Tropice, și fac atâta amar de drum înapoi spre Nord? Răspunsul ar fi că pe timpul verii în acele zone ziua durează 12 ore, pe când în latitudinile de aici perioada diurnă se lungește până la 14-16 ore. Astfel, păsările au mai mult timp să construiască cuiburile și să strângă hrană pentru puii lor, hrană ce trebuie să asigure o creștere de …15 ori (?) a masei firavului corp, într-un interval de numai trei săptămâni! Așadar, verile în zonele nordice le oferă condiții mai bune pentru cuibărit, înmulțire și întremare a puilor, protecție față de inamicii naturali, dar și evitarea suprapopulării. Drept urmare respectivul episod biologic se numește „Migrare de reproducere”.
Durata și distanța parcursă cu ocazia migrării sunt diferite. Din aproximativ 400 de specii de păsări ce trăiesc în România, nu mai puțin de 350 sunt migratoare, însă sunt şi păsări care migrează din Siberia şi zonele nordice ale Europei pentru a ierna în România. Din acest motiv, se pot observa anumite specii de păsări doar pe perioada iernii în România. Din această categorie fac parte cinteza de iarnă, cocoşarul, becaţinele, botgrosul, flueirarii, raţele, diferite păsări răpitoare. Există şi păsări care în drumul lor se opresc în România (în Delta Dunării) pentru a se odihni şi pentru a se hrăni: raţa sălbatică, gâsca de vară, prepeliţa, sturzii, porumbelul gulerat, ciocârlia sau graurii.
Orientarea păsărilor migratoare
Fenomenul migraţiei păsărilor prezintă o importanţă deosebită, deoarece acţionează ca indicatori ai ecosistemului, biodiversităţii şi schimbărilor climatice. Majoritatea păsărilor vin și pleacă în stoluri, exemplarele mai în vârstă, mai experimentate zburând în față, arătându-le drumul celor tinere. Așa se face că datele primare referitoare la ruta ce trebuie acoperită se transmit din generație în generație. Cârdul se ghidează înstinctiv după Soare și ca atare trebuie să-și modifice permanent ceasul intern în funcție de poziția acestuia, pentru a stabili cu exactitate direcția de urmat.
Păsările care zboară noaptea folosesc în același fel stelele, drept urmare bolta cerească le servește drept hartă. În afară de aceasta, migratoarele utilizează câmpul magnetic al Pământului în stabilirea direcției optime, beneficiind de un fel de „busolă” internă. La deplasarea următoare își vor aduce aminte multe detalii, izbutind să se întoarcă exact în același loc. Își iau și anumite puncte de reper de pe uscat, cu ajutorul cărora creionează un traseu sigur de deplasare. Ultimele cercetări ale unor ornitologi spun că anumite înaripate se orientează după detectarea unor mirosuri specifice ale teritoriilor pe care le străbat, a zgomotelor, în final combinându-se toate aceste informații.
Datini populare, eresuri, superstiții privitoare la cel mai frunmos anotimp
Sunt felurite datini, eresuri, superstiții legate de frumoasa și enigmatica primăvară, semn că în Pantheonul Spiritual al Neamului nostru tradițiile și obiceiurile legate de acest superb anotimp se păstrează la loc de cinste.
Etnografii și folcloriștii cu care am discutat în ultimii ani afirmau că în popor există prejudecata potrivit căreia dacă cumva mai ninge înainte de Paşti, este un semn bun pentru următoarea recoltă. Bătrânii satelor cred că primăvara, prin natura ei, trebuie să fie …capricioasă, așa că după „Zăpada mieilor” ar putea veni și „Omătul cucilor”, ba chiar și „Ninsoarea berzelor”, care uneori a căzut la început de… mai !?!
Din 20 martie durata zilei va fi în continuă creştere până pe data de 21 iunie, când va avea loc Solstiţiul de Vară, fiind atunci cea mai lungă zi şi cea mai scurtă noapte a anului.
Conform tradiţiei populare acum, de Echinocțiu, începe noul An agrar. De asemenea, copiii și tinerii de prin sate bat dis-de-dimineața ritualic pământul cu ciomegele, spre a alunga aerul rece: „Du-te frig, vino căldură/ Să se facă vremea bună/ Și la noi prin bătătură“(…)
În unele sate se aprind focuri pe dealuri spre a ajuta la depăşirea momentului trecerii de la iarnă la primăvară, de la zile scurte și nopțile lungi la opusul fenomenului, înclinând balanța dinspre întuneric și frig, către lumină și căldură. Se marchează astfel, în chip ritualic, cunoscutul moment astronomic la care ne referim. Cu acest prilej oamenii gliei sărbătoresc „Pornirea plugului”, marcând începerea lucrările în câmp, un moment simbolic cinstit în toate culturile lumii, indiferent de religie.
În luna martie se dă startul tuturor lucrările de primăvară la câmp şi în gospodării, semn că natura a reînviat: se curăţă livezile şi grădinile, treptat se scot stupii de la iernat. Cei care au pomi de soi în grădină şi i-au acoperit peste iarnă, încep a-i descoperi. Atenţie, însă, în nopţile friguroase, când aceşti pomi mai sensibili trebuie din nou reacoperiţi.
În lumea satelor încă se mai ţine cont de superstiţii. Se zice că cine mănâncă urzici – prima buruiană…comestibilă din martie – va fi sănătos tot anul.
În această lună, în funcţie de caracteristicile meteo ale perioadei, se declanşează însămânţarea culturilor de primăvară. Astfel, dacă solul şi timpul permit, se pot însămânţa culturile din prima epocă: grâul şi orzoaica de primăvară, mazăre, lucerna, trifoi, borceag, când temperatura în sol ajunge la 3-6 grade.
Cei care respectă tradițiile populare știu că în această zi nu se lenevește, iar dacă nu muncești la câmp, măcar să ieși la plimbare în aer liber. Astăzi fetele superstițioase dornice de măritiș scriu într-o scrisorică numele iubitului, după care îngroapă răvașul lângă o floare în grădină. Dacă înflorește repede, înseamnă că dorința i se va îndeplini curând…
000
Să-i urăm, așadar,… „în mod oficial” noului sezon un călduros „Bun venit!”
Horia C.Deliu
