Lucrarea Enciclopedia cenzurii din Romania, coordonator prof.univ.dr. Marian Petcu a apărut recent la Editura Ars Docendi, a Universității din București. (vol.I 1640 -1945, vol. II 1946 – 2018). Prima lansare va fi în 13 aprilie, la Biblioteca Centrală Universitară Mihai Eminescu din Iași, cu ocazia celui de-al XII-lea Congres Internațional de Istorie a Presei. Lansarea de la București va fi în 30 mai, ora 13.00, la Târgul de carte Bookfest/Romexpo. Pentru cititorii cotidianului „Mesagerul de Covasna” redăm Argumentul volumului semnat de coordonatorul acestuia, distinsul prof. univ. dr. Marian Petcu, cu mențiunea că în rândul celor 77 de contributori care au participat la redactarea celor douîă volume de află și Ioan Lăcătușu, de la Centrul European de Studii Covasna –Harghita
Argument
Enciclopedia Cenzurii din România reunește informații relevante, colectate din arhive civile și militare din România, Republica Moldova, Federația Rusă, Ucraina și Franța, ceea ce a presupus un efort considerabil de identificare, traducere, rezumare a urmelor Cenzurii. Cartea îi poate ajuta pe cei interesați de istoria jurnalismului, cinematografiei, literaturii, teatrului, de istoria activității editoriale, în sens mai larg, de istoria culturii, de evoluția mecanismelor represive. Numeroase alte axe de cercetare pot fi posibile, pornind de la volumul acesta –instituirea iconografiilor oficiale, cultul personalității, construcția consensului public, dominația prin simboluri, construcția unor mituri identitare, istoria mentalităților, evoluția legislației comunicării publice, controlul divertismentului social, relația presă – Putere și altele.
Una dintre marile metafore – libertatea presei /de expresie /a creației – poate fi urmărită aici pas cu pas, așa cum s-a manifestat în spațiul de limbă română, deoarece prin această carte acoperim circa 380 de ani de reprimare instituționalizată a exprimării (1640-2018). În ceea ce privește redactarea, am optat pentru concizie (extremă, uneori), motiv pentru care chiar și convențiile de citare, de datare, normele ortografice au suferit unele intervenții, pentru a nu mări excesiv numărul de pagini. Unele documente sunt, de fapt, dispoziții /ordine circulare, adică au fost expediate de autoritatea centrală, tuturor autorităților locale (prefecturilor, în special).
Cititorul va fi surprins să constate că Cenzura se poziționa deasupra universităților, a academiilor, în ceea ce privește conținutul și/sau oportunitatea publicării unor opere. De asemenea, poate fi contrariat de manifestările de tip sfidări ale logicii, de obsesia consensului, de radicalismul manifestat de autoritățile civile ori militare, în diverse momente istorice. Teama de comparații este paralizantă în comunism. Tot mecanismul cenzural veghează pentru ca nu cumva populația expusă propagandei să aibă ocazia de a compara situația de la noi, cu cea din alte țări. Cu o excepție – cazurile în care comparația ne este favorabilă. Cercetările noastre demonstrează că, în condiții de pace, Cenzura este proba ilegitimității unui regim politic. Fundalul imbecilizant asigurat de mass-media comuniste, fie că-l numim metarealitate sau propagandă ar fi unul dintre exemple.
Redacția Enciclopediei este formată din 77 contributori, dintre care 34 reprezintă instituții din București; 43, instituții din județe și din Republica Moldova. 19 contributori sunt arhiviști, din 14 instituții de specialitate. Numărul referințelor este de circa 4.500, reprezentând documente, monografii, articole, interviuri, legislație, manuscrise, rapoarte de cercetare ș.a.m.d. Desecretizările unor noi fonduri arhivistice, conduceri mai transparente în zona deținătorilor de arhive, a uniunilor de creație, o atitudine onestă a decidenților care au arhive ecleziastice, mai puțină ipocrizie și mai multă bună credință (în cazul tuturor) vor putea genera noi lucrări prin care să fie reconstituit, în detaliu, traseul unei instituții care a lăsat numeroase urme, în toate epocile – Cenzura.
Datorez mulțumiri conducerii Arhivelor Naționale ale României din perioada realizării volumului, pentru receptivitatea față de acest proiect – dr. Ioan Drăgan și dr. Alina Pavelescu nu au ezitat să se facă ecoul apelului meu. Mulțumiri, Secțiilor județene ale Arhivelor Naționale Bistrița, Buzău, Caraș-Severin, Constanța, Covasna, Dâmbovița, Ialomița, Harghita, Hunedoara, Galați, Maramureș, Neamț și Vaslui, care au contribuit la elaborarea acestui volum, prin eforturile propriilor specialiști. Reprezentanților universităților, colegilor din institute de cercetare, muzee, instituții media, uniuni de creație, cercetătorilor independenți le datorez, de asemenea, mulțumiri.
La revizia textelor au participat Dinu Ioan Nicula și Mihaela Petcu, traducerea documentelor fiind realizată de cercetătorii Maria Danilov (rusă), Ioan Lăcătușu, Adrian Onofreiu, Eusebiu Narai și Melinda Erdei Vörös (maghiară), Carmen Ionescu (franceză). Datorez mulțumiri Editurii Ars Docendi, care s-a dovedit operativă, în relația cu redacția Enciclopediei Cenzurii din România.
Marian Petcu
