L-am cunoscut pe George Simion în august 2014, la cursurile Universității de Vară Izvoru Mureșului. Atunci, tinerii de la ”Acțiunea 2012” mi-au prins pe mâna dreaptă o panglică roș-galbenă-albastră și, din acea zi, tricolorul îmi este mereu pe mână, nu doar în inimă. Astfel, pe George Simion l-am asociat mereu, în conștiința mea, cu culorile drapelului nostru. L-am ascultat vorbind și i-am admirat determinarea și însuflețirea cu care ne prezenta cauza pentru care luptă: Unirea Basarabiei cu România.
Născut la Focșani, George Nicolae Simion a urmat cursurile Facultății de Administrație și Afaceri a Universității din București, apoi masteratul la Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iași, având ca temă de cercetare „Crimele comunismului”. Sunt peste zece ani de când s-a îndrăgostit sincer și iremediabil de Basarabia. Se întâmpla atunci când câțiva tineri au urcat pe clădirea Liceului „Gheorghe Asachi” din Chișinău pentru a protesta față de schimbarea denumirii acestuia. Au avut loc incidente și presiuni din partea puterii neocomuniste, dar ei nu au cedat nicio clipă și au mers până la capăt. George Simion a mobilizat tinerii să iasă în stradă și la București, ca să-i susțină pe cei de la Chișinău. Apoi, a urmat o perioadă de înfrățire adevărată, când românii de pe ambele maluri ale Prutului s-au întâlnit, în mod deosebit, la facultăți în România. Până în 2011, a susținut Mișcarea Unionistă cu puterile lui de tânăr student, iar în aprilie al aceluiași an, a decis să formeze o platformă de asociații, unde să se regăsească toți cei care cred și luptă pentru Reunire. Platforma Unionistă „Acțiunea 2012″ a luat naștere anume datorită patosului acelor tineri, în frunte cu George Simion. Până în prezent, „Acțiunea 2012″ a organizat sute de manifestări publice de informare și sensibilizare a opiniei publice și a factorilor decizionali din România și Republica Moldova, precum și a comunității internaționale, cu privire la necesitatea realizării unității naționale.
Informațiile prezentate în paragraful mai sus sunt trecute pe coperta a patra a volumului Blocați în labirint, apărut la Editura Timpul din Chișinău în acest an, al cărui autor este tânărul George Simion. Am primit cartea în ziua dedicată Basarabiei din programul ediției din acest an a Universității de Vară Izvoru Mureșului și, nu mă sfiesc să o spun, am citit-o dintr-o suflare. O consider un demers mai mult decât necesar, mai ales acum, în pragul Centenarului Marii Uniri. Căci „2018 este despre fapte, este despre Basarabia”, după cum declara același George Simion în data de 20 august 2017, când în Parlamentul României s-a constituit „Alianţa pentru Centenar”, coaliţie având ca scop imediat organizarea şi desfăşurarea de-a lungul anului 2018 a unui şir de evenimente şi acţiuni culturale, aniversare, comemorative sau cetăţeneşti dedicate Marii Uniri, iar ca scop strategic formularea, promovarea şi realizarea idealului de reîntregire naţională.
Lucrarea se adresează, deopotrivă, românilor de pe ambele maluri ale Prutului, fiind o adevărată radiografie a vieții Republicii Moldova, a istoriei sale recente. Pentru cei care într-adevăr doresc să înțeleagă situația reală din Basarabia, această carte este un „trebuie”, deoarece reprezintă o cheie de interpretare a evenimentelor de la Chișinău în anii care au trecut de la desprinderea de Uniunea Sovietică. „Eu n-am scris o simplă carte, am scris un manual de comunicare, o adresare către frații mei din Republica Moldova. Am scris o carte scurtă, și am folosit un limbaj simplu, am vrut să fie un limbaj cât mai accesibil. Eu nu am talent la scris. Am scris această carte de nevoie, pentru că avem nevoie ca ideile din ea să ajungă mai ales la cei care deocamdată nu le împărtășesc. Observațiile mele vin direct din teren, de la fața locului și sunt corelate cu multe informații pe care le-am primit în timp”, ne spune George Simion, atunci când e întrebat despre resorturile care l-au condus la tipărirea cărții.
Volumul Blocați în labirint începe cu mărturisirea autorului din Introducere: „Stăteam blocat pe malul Prutului, la vama Republicii Moldova. (…) M-am simțit blocat într-un labirint, a cărui imagine de ansamblu nu o percepeam. Drepturile mele avea cine să mi le apere, dar, în fiecare zi, o mulțime de oameni ca și mine, doar născuți pe cealaltă parte a Prutului, sunt supuși unor nedreptăți de tot felul, iar lor nu le sare nimeni în ajutor. Nu duceam arme și nici planuri de răsturnare a puterii nu am făcut vreodată. Dacă și de forța cuvântului se tem, atunci sunt slabi. Iar labirintul, creat de ei, are totuși o soluție.”
Vorbind despre drama unor oameni a căror identitate a fost furată, diagnosticând labirintul în care se află, cartea este structurată pe cinci capitole, la care se adaugă o anexă, ce cuprinde o colecție de stereotipuri, clișee și prejudecăți, despre care autorul spune: „sunt multe, foarte multe minciuni propagate în Republica Moldova despre români. Le-am adunat la finalul cărții într-o anexă tocmai pentru a destrăma aceste iluzii create de „stăpânitorii” Republicii Moldova. Stăpâni doar până într-o zi, când nu va mai fi hotar peste Prut.”
În primul capitol, Vânzătorii de iluzii, George Simion trece în revistă metodele prin care moldovenii de peste Prut sunt ținuți captivi în „statul lor”, al păpușarilor văzuți și nevăzuți. Dar cine sunt ei? O elită care dirijează capitalul și beneficiază de pe urma existenței statului Republica Moldova, ”boierii zilei”, oligarhii, cei care și-au împărțit frățește moștenirea fostului imperiu sovietic și puterea pe ambele maluri ale Nistrului, ”niște vânzători de iluzii care i-au tot alimentat în ultimii 26 de ani cu minciuni. E dur spus mafioți, dar asta sunt. Ei au tot interesul să mențină Republica Moldova acolo unde este ea acum, să creioneze o imagine negativă unioniștilor, prezentându-i ca pe niște oameni care doresc răul Republicii Moldova și care vor să o distrugă. Aceasta este una dintre iluziile create de acești vânzători de țară, de neam, de minciuni.”
Analizând la rece „iluzia miliardarului, mimarea opoziției, sperietoarea cu planurile românilor care se pregătesc să anexeze republica, faptul că un stat poate rezista pe harta lumii fără să fie în vreo alianță (sindromul elvețian), iubirea față de călăi (sindromul Stockholm), iluzia integrării europene”, lucrarea de față ne dezvăluie o urzeală de clanuri corupte, care mimează puterea și opoziția, au reglări de conturi de mafioți între ei, dar sunt uniți de „păstrarea granițelor, cea mai mare bogăție pe care o are statul lor”. Personajele-cheie de la masa puterii sunt indicate, cu nume și prenume, iar autorul demontează pas cu pas, cu argumente solide, toate iluziile întreținute de aceștia.
Cel de-al doilea capitol, Războiul limbilor, vorbește despre discreditarea intelectualilor, războiul de la Nistru, genocidul împotriva minorităților sau despre cum „li se împleticește limba” mai-marilor zilei de la Chișinău atunci când caută argumente anti-Unire. „I-am lăsat în carte pe moldoveni să fie moldoveni. Pentru că sunt moldoveni. Bineînțeles că moldovean înseamnă român. Dar această antagonizare dintre moldoveni și români a fost inventată de către Stalin și este după mai departe de către „stăpânii” Republicii Moldova, care au tot interesul să creeze, să formeze, să mențină această iluzie a națiunii civice moldovenești. Nu contează cum ne numim, unii pot fi moldoveni, alții vlahi, alții pot fi români. Noi suntem aceiași. Am pierdut ore și zile în șir la Chișinău vorbind despre limbă, dacă e moldovenească sau română. Cu oamenii care vorbeau la fel ca mine, cu care mă înțelegeam. Am căzut în această capcană stupidă, să ne certăm cu privire la denumirea limbii, când alții duceau tratative la Moscova, la Bruxelles, făceau scheme economice, jefuiau bănci și puneau monopolul pe putere.”, ne spune autorul.
Ultimele trei capitole, România e și a voastră, Pericolul statului SRL pentru România și În loc de final prezintă, lucid și cu sinceritate, argumente pentru Unire.
După ce am parcurs rândurile cărții Blocați în labirint, care mi-au lămurit multe lucruri pe care nu le știam sau doar le bănuiam, mi-am dat seama că labirintul de care ne vorbește autorul are o ieșire. Și este una singură: Unirea.
Despre mesajul transmis de această apariție editorială, îi dau cuvântul lui George Simion:
„Eu am descoperit Republica Moldova în urmă cu 10 ani și am făcut o serie de observații. Prima oară când te duci, descoperi Basarabia noastră, descoperi niște oameni. Apoi, te duci a doua, a treia, a zecea oară și începi să realizezi ce se întâmplă cu un al doilea stat, în care oamenii sunt ca tine. Acolo sunt români ca tine, sunt moldoveni ca tine. Că și eu sunt moldovean. Și începi să vorbești, să vezi ce se întâmplă, de fapt, cu oamenii de acolo, din cel mai sărac stat din Europa. Îți dai seama că nu mai e suficient să vorbești doar într-un cerc de două, zece, o sută de persoane, ci e nevoie să circule ideile într-un ritm mai alert, pentru că 2018 bate la ușă. (…) Sorgintea puterii «stăpânilor» Republicii Moldova se trage din granițe. Dacă ei își mențin granițele, ei pot numi miniștri, prim miniștri, pot pune oameni la vămi, pot pune taxe, pot controla sistemul bancar și sunt stăpâni peste 3 milioane și jumătate de suflete față de care noi, cei de aici, din țară, avem o datorie morală. Și de asta noi suntem unioniști și de asta o să luptăm până când granița de la Prut, la care pierdem zile și săptămâni din cauza birocrației care separă români de români, nu va mai exista. (…) Ce-am făcut eu, practic, în acest volum, este să etalez toate aceste iluzii care sunt vândute oamenilor. Orice, numai ca frații noștri să nu vadă soluția, care e una singură: dacă dispare granița de la Prut, dispare și puterea acestor oligarhi, dispar aceste 100 de clanuri stăpânitoare care stăpânesc teritoriul dintre Prut și Nistru. Sunt circa 100 de familii care dețin puterea în Republica Moldova și țin prizonieri 3 milioane și jumătate de oameni. (…) Noi am trecut de stadiul de unioniști idealiști, romantici. Suntem idealiști, dar pragmatici. E dovedit prin fapte concrete că lucrurile se pot realiza. Preocupările noastre nu sunt de secol XIX, așa cum încearcă unii să susțină. Preocupările noastre, ceea ce ne mână în luptă este adevărul, dreptatea istorică. Chiar acum, în secolul XXI, lucrurile acestea nu sunt desuete și nu sunt perimate. Preocupările noastre sunt cât se poate de legitime și, așa cum generațiile anterioare de unioniști au reușit să-i unească pe cei de aceeași limbă, așa vom reuși și noi în cauza noastră.”
Felicitări, George Simion! Așteptăm cu nerăbdare următoarea ta carte, în care să ne relatezi cum s-a realizat ieșirea din labirint! Contează pe sprijinul și solidaritatea noastră!
Prof. Florentina Teacă
