Imediat ce am intrat în Palatul Marilor Maeştri ai Cavalerilor Cruciaţi, cum i se mai spune fortăreţei din capitala insulei, observ o impunătoare curte interioară în care mişună o lume pestriţă. Îmi atrage atenţia o capelă aflată lângă scara de marmură ce duce în partea superioară a uriaşei construcţii. Este un mic lăcaş de cult construit de italieni în timpul reconstrucţiei cetăţii.
Oaspete în Palatului Marilor Maeştri ai Cavalerilor Cruciaţi
…Mă iau precum oaia după cârdul 
de vizitatori, ce stau grupaţi în jurul ghizilor poligloţi. Trag cu urechea, de parcă aş fi turist „acoperit”. Urcăm apoi la primul etaj unde trecem în revistă un şir de camere grandioase. Păşim pe nişte mozaicuri romane superbe, dar puţini le observă, uitându-se numai pe sus, „după avioane”.
Vorba lui nea Tudorică Muşatescu: „Deştepţii circulă, iar proştii mişună!”
Sunt de admirat o sumedenie de lucrări preţioase, fiecare nouă încăpere părând mai atractivă. Iată piese vechi de mobilier, sculpturi, obiecte de artă medievală, arme vechi ş.a.m.d.
Am ajuns lângă un ghid francez limbut şi încerc să reţin cât mai multe detalii. Ajuns acasă, când să le aştern pe curat după vreo lună, constat că pe unele deja le-am… uitat! „Roza, roza”…
La despărţire câţiva din grup îi strâng recunoscători mâna îndrumătorului, adresându-i mulţumirea tradiţională – „Merci beaucoup”.
– Nu uitaţi să vizitaţi la ieşire şi Muzeul Cetăţii, ne mai vinde un pont.
I-am urmat sfatul şi am dat de o Expoziţie edificatoare privind istoria şi arheologia Insulei Rhodos. Se găseau piese foarte vechi, artefacte, o colecţie de ceramică, căni, oale şi ulcele.
Am şi o informaţie utilă pentru cititorii care au de gând să meargă vara aceasta acolo: Palatul Cruciaţilor este deschis din luna aprilie şi până toamna târziu, la finele lui octombrie, existând un program generos de vizită: luni: 9.00 – 16.00; de marţi până vineri: 8.00 – 22.00 (!); iar sâmbata şi duminica între 9.00 şi 16.00. În extrasezon, cetatea poate fi vizitată zilnic de la 8.30 până la ora 15.00, fiind închisă luni.
La pas…
Părăsesc grandioasa fortăreaţă şi fac o preumblare lejeră pe aşa-numita „Uliţă Sokratous”, strada principală din urbea medievală. Aflu că perimetrul vechi a fost inclus pe lista monumentelor UNESCO.
…Am dat şi aici ca în toate staţiunile turistice de tot soiul de buticuri, prăvălii ca de oltean („fără uşă, fără geam”), dughene, de unde poţi să-ţi iei tricouri „de firmă”, şlapi, eşarfe, rochiţe de vară şi pantaloni scurţi. Există, se înţelege, magazine şi mai făţoase cu suveniruri, dar şi băcănii în care găseşti bidoane cu ulei de măsline şi sucuri de portocale preparate în prezenţa ta.
Ca să nu vă faceţi „de…băcănie” acasă cu vreun produs expirat oferit la preţ de chilipir, verificaţi atent în magazine dacă totul e în ordine: termen de garanţie, producătorul, metoda de procesare, chit că totul este scris foarte mic.
Şi eu era cât pe ce să iau…ţeapă. În dugheana unde am găsit un tarif bun la uleiul de măsline extra-virgin era aglomeraţie, spaţiu mic, vânzătorul nervos. Nu am avut timp să studiez atent marfa. Abia la hotel am observat că termenul de garanţie era depăşit! Înciudat pe credulitatea mea, fără să mai stau pe gânduri deşi era noapte, aproape de ora închiderii, am dus furios recipientul de cinci kg. înapoi. L-am pus ostentativ pe tarabă. A venit imediat patronul. Mă aşteptam să facă „scandal” şi să-l refuze. Dar n-a zis nici „pâs” şi mi-a dat imediat euro înapoi.
Ştia el ce ştia…
Farmec aparte
OLYMPUS DIGITAL CAMERA
Mă rog, tot această atmosferă de bazar are un farmec aparte şi colorează aglomeratul peisaj citadin. Mie, cel puţin, mi-a plăcut că în Grecia vânzătorii nu sunt atât de insistenţi precum cei din ţările arabe, de care scapi cu greu. Ori nu scapi deloc până nu cumperi vreun flecuşteţ, pe al cărui preţ te tocmeşti de ţi-e lehamite să mai iei vreo amintire.
Eu am târguit…rahat. Dulce şi bun, făcut în casă. L-am descoperit intrând într-un fel de locantă, al cărei patron rupea puţin româneşte. Avusese nişte rude exilate în România, mai exact în mica staţiune Vâlcele. Acolo fuseseră deportaţi unii dintre opozanţii regimului totalitar de atunci din Grecia. Oamenii fuseseră primiţi cu braţale deschise de autorităţile române, după ce junta militară intitulată „Dictatura Coloneilor” (ce condusese Grecia între anii 1967-1974) îi alungase pe cei mai radicali simpatizanţi ai ideilor de stânga.
Amintiri despre grecii exilaţi…
…Ooo, dar de ce trataţie minunată am avut parte la aflarea veştii că sunt român! Îl asigurasem pe patron că am mai fost pe insulă, fiind încântat de ospitalitatea gazdelor. Dl. Kostas m-a servit personal cu bunăţi de-ale casei. Inclusiv cu „ouzo” preparat de el. Am băut şi mâncat cu măsură. N-am vrut să abuzez, fiind (destul de bine) crescut. Doar la final am poftit vârtos la dulciuri.
– Uite, dacă ţi-a plăcut atât de mult rahatul acesta – marcă locală – poţi să-l faci sigur acasă. Iată ingredientele şi cantităţile: 450 g de zahăr, 250 ml de apă, două linguri făină de …mălai, o linguriţă pudră de tartru, o jumătate de linguriţă de aromă de trandafir şi zahăr pudră. Se pun într-o cratiţă la fiert toate ingredientele (mai puţin zahărul pudră) timp de trei minute şi se amestecă. Pe o tăviţă pentru cuburi de gheaţă unsă cu un strat fin de ulei, se toarnă amestecul. Rămâne la răcit, apoi se răstoarnă pe un suport ca să cadă bucăţele, peste care se presară la final zahărul fin. Cine are gusturi mai speciale poate aduga migdale sau fistic.
Patronul mi-a arătat diferite sortimente de rahat etalate frumos pe rafturi, având arome şi nunaţe diverse, puse în cutii elegante, de dimensiuni mici, medii, mari, trase în ţiplă, dar vânzându-se şi vrac.
Obiective dintre cele mai diverse
Dar nu doar de plăcerile …stomacului m-am preocupat. Ci şi de cele ale sufletului. Ca atare am zăbovit asupra unor splendide vestigii arheologice, monumente culturale, edificii religioase, urme palpabile ale trecutului glorios al Insulei Rhodos. Am admirat astfel Turnul Orologiului, Moscheele lui Suleyman, Ibrahim şi Redjab, Sinagoga Kahal Shalom, Piaţeta Martyron Evreon în mijlocul căreia se află o admirabilă Fântână cu căluţi de mare – atracţia tuturor vizitatorilor- lângă care m-am tras în chip şi eu. De asemenea, există şi alte obiective turistice, cum ar fi Baia turcească, principala stradă comercială, animata Piaţă Ippokratus şi atâtea altele.
În exteriorul zonei vechi a capitalei se cere explorat spaţiul dintre Nea Agora şi port, cu clădiri patinate de vreme, unde mi-a atras atenţia Moscheea lui Murad şi un cimitir otoman. Am ajuns şi pe Colina Smith sau cum o alintă localnicii, „Acropola”. Se înţelege, e mult mai modestă comparativ cu impozanta surată din Atena.
Să nu uit nici de Parcul Arheologic conţinând Teatrul Elenistic contruit în sec. al III-lea Î.Hr. unde aveau loc odinioară competiţii atletice.
„Hic Rhodos, hic salta!”
Preumblându-mă prin aceste locuri încântătoare mi-am amintit de o cugetare a marelui fabulist Esop. Se referă la fanafroni și sună aşa: „Hic Rhodos, hic salta!”, adică „Aici este Rhodos, aici să sari!” Pare ilogică, însă trebuie explicată.
Se referea la un personaj din Antichitate care se lăuda cu tot felul de enormităţi, printre care efectuarea unei sărituri de… 40 de paşi făcută pe insulă!!!
Cum nimeni nu-l credea, mitomanul a ţinut să-i asigure că are martori ai isprăvii sale nemaiuzite. Atunci cineva i-a dat vestita replică, în sensul că nu sunt necesari alţi observatori: „Aici se află Rhodosul, deci sari şi ne arată!”
Cu alte cuvinte, faptele constituie cea mai bună dovadă a adevărului, nu sunt necesare justificări şi …martori.
Destinaţie optimă de vacanţă
Foto 4. Acropole din Rhodos
Insula Trandafirilor se află de ani buni în topul preferințelor turiştilor români. Iar de când în Turcia (o altă destinaţie iubită) se petrec atâtea atentate, lumea a început să o ocolească, iar Grecia a înregistrat o creştere spectaculoasă a numărului de vizitatori. Fără să facă nimic special.
Cursele charter care leagă România de Rodos sunt vara pline până la refuz. Mai nou pe lângă plecările şi sosirile de pe Aeroportul Otopeni, au apărut ofertele companiilor „low-cost” ce oferă zboruri directe şi din alte localităţi mari, precum Timişoara, Iaşi, Cluj-Napoca. Astfel, în jur de zece mii de români poposesc cu entuziasm şi valută în fiecare sezon estival aici.
Având o populație de aproximativ 117.000 de locuitori, Rhodosul primeşte anual peste un milion și jumătate de turişti. Anul trecut s-a înregistrat un record de cca. două milioane de oaspeţi.
Potrivit statisticilor oficiale, cei mai mulți turişti au fost nemți, ruşi, britanici, olandezi, nordici. Românii ocupă abia locul… 19, în urma polonezilor, cehilor şi slovacilor. Tot e bine, fiindcă în spatele nostru se situează ungurii şi slovenii.
Le-am luat-o odată înainte ăstora şi noi…
Test
…Într-o dimineaţă m-a oprit pe stradă un student la sociologie, care aproape m-a implorat să-i răspund la un chestionar. Tânărul se afla în practică şi trebuia să facă un test pentru facultate.
Ne-am tras deci la umbriţă şi m-a „mitraliat” cu un snop de întrebări legate de starea turismului în lume, la modul general, şi a celui din Rhodos, în special. A rămas plăcut impresionat că şi-a găsit un interlocutor atât de… simpatic şi avizat.
L-am întrebat şi eu la un moment dată dacă a vizitat ţara noastră? S-a scuzat:
– O, nu. Vacanţele scumpe nu-s de nasul meu.
– Undeee, în România ?!? Mă faci să râd…
– De ce vă miraţi? Uitaţi-vă la preţuri, mai ales în plin sezon. Pentru mine sunt accesibile voiajele scurte în Turcia şi Bulgaria.
Penultima întrebarea era una clasică:
– Ce aţi lua cu dv. pe o insula pustie?
– „O barcă”!
Foto 3. Expoziţia de ceramică
– Perfect!, m-a aprobat studentul.
– Ţi-a plăcut? Apoi l-am întrebat („of record”) cam ce spuseseră alţii? Unul zisese un roman gros, alt respondent s-a gândit la conserve, iar un obsedat de plăceri trupeşti la o… păpuşă gonflabilă. Eu am răspuns simplu şi inteligent.
– Acum la final să vă văd. În cadrul unui experiment, un grup de 50 de persoane format în mod egal din femei şi bărbaţi a primit un text, cu rugămintea de a pune o virgulă acolo unde considerau că trebuie: „Dacă bărbatul ar cunoaşte valoarea pe care o are femeia ar merge în patru labe”.
Reprezentantele sexului frumos au pus virgula după cuvântul „femeia”, iar masculii după „are.”
Dv. unde o plasaţi? (Va urma ultimul episod).
Horia C. Deliu
