În aprilie 2016 s-au împlinit 20 de ani de la înfiinţarea Centrului Ecleziastic de Documentare „Mitropolit Nicolae Colan”, instituţie de cultură aflată în subordinea Episcopiei Ortodoxe a Covasnei şi Harghitei şi care găzduieşte cu generozitate şi Liga Cultural-Creştină „Andrei Şaguna”, Centrul European de Studii Covasna-Harghita, Editura Eurocarpatica şi Forumul Civic al Românilor din Covasna, Harghita şi Mureş.
Pentru a marca acest eveniment, cu binecuvântarea PS Andrei, Episcopul Covasnei şi Harghitei, urmează să fie tipărită publicaţia Almanahul „Grai Românesc”/ 2016. Un capitol din viitoarea revistă va cuprinde mărturii, mesaje, cuvinte de salut ale principalilor colaboratori, parteneri, sponsori, beneficiari, reprezentanţi ai instituţiilor de cultură şi de învăţământ, ai administraţiei publice şi ai mass-media.
Până la apariţia Almanahului „Grai Românesc”/ 2016 publicăm în paginile cotidianului „Mesagerul de Covasna”, principalele mesaje purtând semnătura unor distinşi reprezentanţi ai mediului academic şi ai vieţii publice româneşti, cu toţii colaboratori statornici ai acestei oaze de ortodoxie şi românitate din Arcul Intracarpatic, documente ce constituie mărturii peste timp, a unei rodnice colaborări întru dăinuirea culturii româneşti, în acest binecuvântat spaţiu din inima României.
Pr. dr. Sebastian Pârvu, Dr. Ioan Lăcătuşu
CENTRUL ECLEZIASTIC DE DOCUMENTARE
,,MITROPOLIT NICOLAE COLAN” – LA CEAS ANIVERSAR
Mari şi îndreptăţite speranţe au nutrit românii la sfârşitul anului 1989 şi începutul lui 1990, când au crezut că a sosit ceasul mântuirii Ţării şi Neamului lor. La scurtă vreme după acele evenimente la fel de mari au fost dezamăgirile trăite, fiind evidente intenţiile manifestate, atât în plan interior, cât şi exterior, ca pe diverse căi să se obţină dezmembrarea ţării şi ştergerea identităţii naţionale. În acest scop s-a recurs la metode ascunse sub mantia unei false democraţii, între care un rol aparte l-a jucat ,,demitizarea” istoriei, ce s-a dovedit a fi în realitate mitizarea tezelor ce ne-au fost impuse pe vremea de tristă amintire a regimului stalinist.
De-a lungul istoriei, în toate vremurile de restrişte, românii au găsit puterea, înţelepciunea şi, nu în ultimul rând, oamenii capabili să adune energiile menite să apere fiinţa naţională. Aşa s-au petrecut lucrurile într-una din cele mai încercate regiuni, situată în inima ţării, acolo unde secole de-a rândul românii au fost supuşi unui crunt proces de deznaţionalizare, ca de altfel şi secuii, socotiţi, astăzi, unguri.
Prea Bunul şi Milostivul Dumnezeu nu i-a părăsit pe români în timpul evenimentelor din martie 1990, de la Târgu Mureş, şi nici în anii ce au urmat, când intenţiile de autonomizare şi dezmembrare a ţării s-au intensificat în judeţele Harghita şi Covasna.
Mai întâi, la sfârşitul anului 1993, din iniţiativa Ligii Cultural-Creştine ,,Andrei Şaguna” a luat fiinţă Muzeul Spiritualităţii Româneşti, inaugurat în Catedrala Ortodoxă din Sfântu Gheorghe de mult prea Înţeleptul şi Învăţatul Mitropolit ANTONIE PLĂMĂDEALĂ. La scurtă vreme, mai exact la 6 februarie 1996, un alt mare român, Înaltpreasfinţitul IOAN SELEJAN, pogorât pe acele meleaguri prin vrerea lui Dumnezeu, a propus Adunării Eparhiale a Episcopiei Ortodoxe a Covasnei şi Harghitei înfiinţarea Centrului Eclezistic de Documentare ,,Mitropolit Nicolae Colan”. În anul de graţie 1996, la 2 aprilie, a avut loc inaugurarea Centrului cu participarea şi contribuţia Secţiei Carpaţilor Răsăriteni a Muzeului Naţional de Istorie a Transilvaniei, devenit astăzi Muzeul Naţional al Carpaţilor Răsăriteni.
Îmbucurător este faptul că odată cu întronizarea în scaunul arhieresc a Preasfințitului ANDREI MOLDOVAN, în februarie 2015, Centrul s-a bucurat de aceeași purtare de grijă în realizarea proiectelor sale și susţinerea implicării lui în viața bisericească, culturală și socială locală.
Acum, la ceas aniversar, putem să fim mândri şi să ne bucurăm că în aprilie 1996, după Candela din Carpaţi a Episcopiei Ortodoxe Covasna şi Harghita s-a mai aprins o candelă, care alături de CRUCEA de pe Caraiman străjuiesc, veghează şi luminează întreaga spiritualitate românească spre dezamăgirea celor ce ar dori destrămarea României.
La două decenii de existenţă a Centrului, fără a ne propune să facem un bilanţ al activităţilor desfăşurate, nu putem să nu ne referim, fie şi pe scurt, la realizările de excepţie care au uimit o ţară întreagă şi au provocat invidia celor ce nu ştiu să preţuiască adevărul, realitatea şi înfăptuirile. Ne-am întrebat adesea cum a fost cu putinţă ca o mână de oameni neajutaţi, nesprijiniţi şi mai degrabă împiedicaţi să-şi facă rostul, au reuşit să înfăptuiască adevărate minuni. Putem explica, în primul rând, prin entuziasmul, curajul şi perseverenţa susţinute de credinţa lor în Dumnezeu şi Ţară. Apoi, trebuie recunoscut că mult este datorat lui Ioan Lăcătuşu, un om cu suflet mare, care învăluie tot neamul românesc. Atacat de cei ce nu sunt în stare decât să provoace discordie, să semene ură şi să învrăjbească oamenii, învinuit pe nedrept şi acuzat pentru fapte pe care nu ar fi capabil să le săvârşească, Ioan Lăcătuşu a rămas neclintit, drept şi plin de bunătate, perseverând în susţinerea drepturilor legitime ale românilor în propria lor ţară.
Este greu să faci o ierarhizare a împlinirilor Centrului, dar se impune să începem cu organizarea Arhivei constituite din fonduri documentare create de Protopopiatele ortodoxe şi greco-catolice de pe raza judeţelor Covasna şi Harghita. Fundamentul acestei Arhive a fost pus de un alt mare patriot, fiu al acelor locuri, pr. Ioan I. Rafiroiu, care a cutreierat satele salvând documentele de arhivă create de Protopopiatele din fostele raioane Tg. Secuiesc şi Sf. Gheorghe. Între materialele documentare salvate un loc distinct ocupă – prin valoarea lor probatorie – registrele parohiale de stare civilă, autentice mărturii ale existenţei comunităţilor româneşti.
Ajunse în păstrarea Centrului Ecleziastic de Documentare ,,Mitropolit Nicolae Colan”, documentele au fost supuse prelucrării arhivistice, rezultând inventarele de gestiune care permit efectuarea unor cercetări ştiinţifice celor interesaţi, dar, mai cu seamă, pot contribui la apărarea, dăinuirea şi asigurarea lor împotriva furiei acelora ce ar dori să le şteargă orice urmă.
Bogata activitate desfăşurată de-a lungul anilor în cadrul Centrului s-a materializat prin organizarea şi susţinerea unor manifestări cultural-ştiinţifice de înaltă ţinută, apreciate la nivelul întregii ţări. La ele au participat cercetători, profesori, personalităţi ale vieţii ecleziastice, arhivişti, studenţi din marile centre universitare, muzee, arhive centrale şi judeţene etc.
Un parteneriat de nădejde şi o colaborare de excepţie au fost asigurate împreună cu Centrul European de Studii Covasna-Harghita, organism cu caracter ştiinţific, cultural şi social, angajat în susţinerea şi impulsionarea societăţii civile, în promovarea ideilor umaniste. Fructuoasa conlucrare a celor două Centre s-a soldat cu efectuarea unor ample cercetări ştiinţifice pe tărâm sociologic, geopolitic, istoric, teologic; organizarea unor colocvii, mese rotunde, conferinţe, dezbateri publice; susţinerea unor cursuri post-universitare, universităţi de vară, tabere studenţeşti etc.
Nu în cele din urmă se impune a fi evidenţiată editarea unor lucrări de referinţă, studii şi periodice realizate în cadrul Editurii proprii ,,Eurocarpatica”.
La ceas aniversar nu poate fi satisfacţie mai mare ca cea trăită de cele două Centre, care prin colaborarea dintre ,,Eurocarpatica” şi editurile partenere: Grai Românesc, a Episcopiei Ortodoxe a Covasnei şi Harghitei, Angvstia, a Muzeului Naţional al Carpaţilor Răsăriteni, Arcuş, România pur şi simplu au reuşit să tipărească peste 200 de volume şi publicaţii pe teme de istorie laică şi bisericească, teologie ortodoxă, etnografie, demografie, sociologie, pedagogie, proză şi poezie, memorialistică etc.
Multe dintre lucrările, periodicele, studiile şi articolele publicate îşi au obârşia – după modesta noastră opinie – în comunicările susţinute de cei ce au participat cu inimă înflăcărată şi suflet curat de român la lucrările Sesiunii Naţionale de Comunicări Ştiinţifice Românii din sud-estul Transilvaniei. Istorie. Cultură. Civilizaţie, care a depăşit şi ea frumoasa vârstă a celor 20 de ani.
Încununarea tuturor activităţilor susţinute, a manifestărilor ştiinţifice şi eforturilor editoriale a venit prin propunerea de acordare a premiului Academiei Române pentru lucrarea Repere identitare româneşti în judeţele Covasna şi Harghita, publicată de Ioan Lăcătuşu şi Erich-Mihail Broanăr, la Editura ,,Eurocarpatica”, din Sf. Gheorghe, în 2014.
Extraordinara activitate desfăşurată în condiţii şi vremuri vitrege ar fi meritat şi alte consideraţii, pe măsura strădaniilor, dar este bine totuşi că măcar cel mai înalt for ştiinţific al ţării s-a gândit să recunoască şi să răsplătească într-un fel, râvna celor năpăstuiţi din Covasna şi Harghita, care nu pot fi înfrânţi şi nu vor fi opriţi să ţină şi să poarte aprinsă Făclia Românismului pentru că lumina ei vine de la cel de Sus.
Şi tot El să vă ţină de-a pururi!
Din partea Societăţii Ştefadina, Bucureşti
Mihai Nicolae . .
Corneliu-Mihail Lungu
*
Ubifratres, ibipatria
Se spune că o mamă cu zece copii a fost întrebată pe care dintre aceştia îl iubeşte mai tare, iar mama ar fi răspuns: „pe acela care tocmai este bolnav, ca şi pe cel care tocmai are un examen, şi pe cel care acum este plecat de acasă departe, ori pe cel care plânge pentru că ceilalţi l-au necăjit şi aşa mai departe…”.
Desigur că o patrie are mult mai mulţi copii, cu mult mai multe nevoi. Cu toate acestea, ca o mamă adevărată, o patrie adevărată îşi concentrează iubirea în primul rând asupra fiilor ei care au nevoile cele mai mari. Este propriu iubirii să fie tocmai acolo unde alte beneficii lipsesc şi să se identifice cu cei mai de jos sau mai suferinzi sau mai singuri sau mai de departe. „Întrucât aţi făcut acestor fraţi ai mei prea mici, Mie mi-aţi făcut.” (Mt 25,40)
Despre această iubire ce se revarsă asupra celor care au cea mai mare lipsă de ea, ne vorbeşte şi celebra pilda numită, numai cu parţială îndreptățire, „a fiului risipitor”. Ea este nu mai puţin pilda părintelui iubitor, care ştie să-i îmbrăţişeze cu aceeaşi iubire pe ambii săi fii, pe fiecare după caracterul, posibilităţile şi nevoile sale. Să mai rămânem în universul acestei pilde numai atât cât să observăm că o familie nu este şi nu dăinuie pur şi simplu în virtutea unor origini sau temeiuri ireversibile şi irecuzabile, realizate odată pentru totdeauna (cununia părinţilor, naşterea copiilor, primirea moştenirii), ci şi în virtutea unor acţiuni care confirmă, valorifică sau restaurează angajamentele iniţiale: risipitorul revine, fără pretenţii, acasă, iar tatăl îl aşteaptă, îl iartă şi îl reprimeşte cu uşurare şi entuziasm. Pilda are însă şi o mică parte nespusă, aşadar deschisă. Ce se întâmplă cu fratele fiului risipitor? Îl iartă şi îl reprimeşte pe cel pierdut ca pe un frate sau continuă să îl recuze şi să îşi renege, în acest mod, şi părintele? Rămâne/revine şi el în casa tatălui, confirmând şi reîntregind astfel familia?
Oricât ar părea de curios, întreaga activitate a Centrului Ecleziastic de Documentare „Mitropolit Nicolae Colan”, al Episcopiei Ortodoxe a Covasnei şi Harghitei, poate fi apreciată cel mai bine în lumina pildelor de mai sus. Ca o mare familie – o familie a familiilor – patria sau neamul nu sunt doar opera trecutului, una de care generaţiile ulterioare doar să profite ori, eventual, de care să plângă cei nemulţumiţi din diferite motive. Ca orice familie, patria sau neamul sunt şi opera prezentului, a iubirii care se oferă tuturor dar se concentrează asupra celor mai încercaţi de suferinţe. Patria sau neamul sunt o etnogeneză permanentă, cum ar fi spus părintele Ilie Moldovan, operă continuă a iubirii euharistice. Pe de altă parte, ca în orice familie omenească, risipirile şi uitările, resentimentele şi renegările ameninţă cu destrămarea ţesătura înrudirii de neam. Ca lucrarea acestora să se împrăștie şi să se stingă este necesară păstrarea activă şi permanentă a lucrării iubirii frăţeşti. Tocmai o asemenea lucrare, indispensabilă, de continuă re-înfrăţire ne-o oferă, de douăzeci de ani, Centru Ecleziastic„Mitropolit Nicolae Colan”. Născută din necesităţile stringente, adesea dramatice, uneori tragice, ale neamului românesc de la întorsura interioară a Carpaţilor, prin curajul, devotamentul şi priceperea unor fii ai neamului cu inimă de părinţi ai fraţilor lor precum IPS Ioan Selejan, Ioan Lăcătuşu, Violeta Pătrunjel, Sebastian Parvu, Ciprian Staicu, Erich Broanăr (pentru a-i numi numai pe cei care părintele Ilie Moldovan şi semnatarul acestor rânduri i-au cunoscut mai bine) -, această instituţie cu un nume atât de smerit a ştiut nu doar să îndrepte atenţia autorităţilor locale, regionale şi naţionale asupra celei mai marginalizate comunităţi româneşti, in inima propriei ţări!, ci şi să ofere celor care simt creştineşte şi româneşte din lăuntru şi din afara graniţelor, şansa de a-şi manifesta comuniunea cu fraţii de neam şi credinţă. Admirabilele activități şi evenimente ale Centrului – Universitatea de vară a românilor de pretutindeni de la Sf. Mănăstire „Izvorul Mureşului”, sărbătorirea Zilei Naţionale la 1 Decembrie, repetatele demersuri civice pentru armonia conviețuirii interetnice, arhiva digitalizată, impresionantele volume editate şi numeroase altele – nu au doar rostul de a susţine moral, cultural şi politic aceşti „fraţi prea mici” prin vitregiile vremii, ci şi pe acela de a le reaminti fraţilor aflaţi în situaţii mai bune încotro se îndreaptă, purtându-ne crucile, Hristos-fratele tuturor fiilor neamului nostru. Iar unde este Hristos, acolo este iubirea care îi umple mai mult pe cei care o oferă, decât pe cei care o primesc.
La a douăzecea bornă aniversară pe calea strâmtă dar înălțătoare prin care Îl urmează pe Domnul Iisus, adresăm colectivului Centrului Ecleziastic de Documentare „Mitropolit Nicolae Colan”, al Episcopiei Ortodoxe a Covasnei şi Harghitei, şi tuturor colaboratorilor săi, întreaga recunoştinţă pentru lucrarea neostenită de regenerare a neamului şi credinţei strămoșești şi le dorim să primească mereu puteri înnoite de a merge mai departe, adunând laolaltă, în hora înfrăţirii, pe toţi cei risipiţi de-o parte şi de alta a versanţilor carpatini. La mulţi şi binecuvântaţi ani!
Prof. univ. dr. Sebastian Moldovan, facultatea de Teologie Ortodoxă „Andrei Șaguna”, Sibiu
