A venit primăvara în parohia Dobârlău-Vale, din judeţul Covasna şi copiii noştri de acolo numără deja toate cele 40 de zile până la Paşte.
Sunt vreo 40 şi ei. Şi spun copiii noştri pentru că de aproape 2 ani cu ajutorul vostru le punem pe masă câte o mâncare caldă, le împlinim visurile copilăriei şi le aşezăm daruri sub pomul de Crăciun. Acum îl aşteaptă pe Iepuraş. Au din nou scrisorele cu desene făcute după priceperea mânuţelor lor şi care vă aşteaptă pe pagina Parohia Dobarlau Vale . . . Părintele paroh, Lucian Pozna vi le poate încredinţa.
De Crăciun le-aţi oferit tot ce şi-au dorit: jucării, hăinuţe, alimente, rechizite… iar ei v-au mulţumit cu colinzi ce se auzeau până la cer. De Înviere îşi pun din nou speranţa în voi, ca să nu rămână cu masa goala şi să le aducă şi lor iepuraşul câte ceva.
Da, trăim vremuri grele şi uneori ne întoarcem de la cumpărături cu coşul mai mult gol decât plin. Cum am putea da ceva aproapelui nostru când şi pentru noi avem prea puţin? Poate la fel cum doar câteva pâini şi câţiva peşti s-au împărţit la mii de oameni, ca să nu ne mai îndoim niciodată că puţinul unora se poate preface în belşugul multora şi cum mările şi uscatul pământului ar putea îndestula astfel toate sufletele ce-l locuiesc. „Răspunzând, Ioan le zicea: Cel ce are două haine să dea celui ce nu are şi cine are mâncare să facă la fel!”
Şi da, poate că uneori gândim şi noi, vorba poetului: „ de când s-a întocmit Sfânta Scriptură / Tu n-ai mai pus picioru-n bătătură.” De acea avem nevoie să hrănim în continuare copiii din Dobârlău-vale, dar şi visurile lor. Orice părinte, când e flămând, se satură văzându-şi copilaşii mâncând. Ei au nevoie în continuare de o mâncare caldă pe zi. Noi avem în continuare nevoie să ne hrănim cu credinţa lor în minunile Fiului Omului care nu au încetat niciodată să se înfăptuiască prin Oameni.
În centrul social after-school pe care l-aţi construit pentru ei – în trei zile şi trei nopţi ca în poveşti – i-au poftit şi pe bătrânii satului, astfel încât acum sunt şi mai multe guri de hrănit. Acolo îşi petrec orele de după şcoală aşteptându-şi părinţii să se întoarcă de la muncă, jucându-se sub supravegherea educatoarei şi doamnei preotese, făcând teme şi meditaţii cu domnul părinte, împărţind pâinea cea de toate zilele cu vârstnicii împovăraţi de ani şi de nevoi „ Cine are părinţi, pe pământ nu în gând/ Mai aude şi-n somn ochii lumii plângând ”, vorba altui poet.
Şi aşa, printre vorbe de sfinţi şi poeţi, cât bine credeţi că putem face în zilele ce mai rămân până să auzim din nou chemarea dătătoare de speranţă: „ Veniţi de luaţi lumină!” ? Noi câtă lumină şi câtă speranţă putem da mai departe din cea nemăsurată pe care o primim, an de an, de Paşte? Reuşim să umplem masa şi sufletele copiilor din Dobârlău-Vale până în Săptămâna Patimilor?
„ Şi când a sosit ceasul, S-a aşezat la masă şi apostolii împreună cu El. Şi a zis către ei: Cu dor am dorit să mănânc cu voi acest Paşti mai înainte ca Eu să pătimesc.”
Pe lângă daruri de la iepuraş, copiii din Dobârlău-Vale au nevoie şi de provizii pentru o masă caldă pe zi pe tot parcursul anului: făină de grâu şi de porumb, orez, zahăr, ulei…iar pentru masa de Paşte de ouă înroşite, pască, prăjituri şi cozonaci… sau orice alte bunătăţi pe care vi le amintiţi, copii fiind, aşteptând cu drag şi bucurie să le găsiţi pe masă, la Învierea Domnului.
„ Şi luând pâinea, mulţumind, a frânt şi le-a dat lor, zicând: „ Acesta este Trupul Meu care se dă pentru voi; aceasta să faceţi spre pomenirea Mea!”
www.voceatransilvaniei.ro
