În fiecare an, cu o zi înainte de finele lui Gerar, adică pe 30 ianuarie, sunt prăznuiţi Sfinţii Trei Ierarhi: Vasile cel Mare, Grigore Teologul şi Ioan Gură de Aur. Ei au trăit în secolul al IV–lea, provenind din familii creştine şi având în tinereţe parte de pregătire aleasă. Pomenirea fiecăruia se face şi separat în zile anume pe care credincioşii le ştiu foarte bine. Şi ziarul nostru prezintă detaliat în cadrul prezentei rubrici evenimentele respective.
Vasile cel Mare
Dar să-i prezentăm pe scurt pe fiecare. Sf. Vasile cel Mare a venit pe lume în anul 329 şi a trăit până în 379. Se trăgea dintr-o familie numeroasă, fiind nu mai puţin de zece fraţi. A studiat în Cezareea, apoi la Constantinopol şi la Atena, ajungând episcop al Cappadociei. A manifestat toată viaţa aplecare spre carte, dovedind înzestrare spre oratorie, dar şi către ştiinţele exacte, frecventând în tinereţe cursuri de drept, matematici, astronomie şi medicină.
Era o persoană de statură înaltă, uscăţivă, purtând o barbă mare, neagră. I se atribuie o Sfântă Liturghie, prăznuită în fiecare an de zece ori. Anume, pe 1 ianuarie, când este şi ziua sa, ca şi în primele cinci duminici ale Postului Mare, în Joia Patimilor, în Ajunul Sfintelor Paşti, al Crăciunului şi Bobotezei. Cu excepţia unor rugăciuni, ritualul este identic cu al Liturghiei Sf. Ioan Gură de Aur.
Grigore Teologul
Sf. Grigore Teologul a fost şi el un mare părinte şi învăţător al Bisericii. S-a născut la Arianz, lângă Cappadocia (în Turcia de azi) în jurul anului 329 şi a trăit până în 390. Interesant de precizat este faptul că tatăl său a avut iniţial convingeri păgâne, dar după ce s-a căsătorit cu o femeie care provenea dintr-o familie de creştini, a pornit şi el pe calea dreptei credinţe, ajungând chiar episcop al Cetăţii Nazianz. Copilul Grigore a urmat primele studii acasă, cu părinţii săi. Ulterior, tânăr fiind, merge în Pont pe malul Râului Iris, la mănăstirea prietenului său, Vasile cel Mare, petrecând mult timp în meditaţii alături de acesta. Între anii 350-358 este prezent pentru studii la Atena, pentru ca mai apoi să fie pe rând hirotonisit preot de către tatăl său. Următorul mare pas este cel de episcop, funcţie datorată bunului său prieten, Vasile cel Mare.
Se spune că Grigore era de statură mijlocie şi avea un beteşug la un ochi din pricina unei lovituri primite de la un duşman.
Mai târziu renunţă la funcţia de episcop şi se retrage în localitatea sa de baştină, dedicându-se scrisului. Pe lângă lucrări teologice deosebit de valoroase, a compus şi multe poeme, dăinuind peste timp circa 18.000 de versuri. Ca reper de studiu a rămas tratatul său „Despre preoţie”, în care se regăsesc multe dintre normele privitoare la slujirea în altar.
Ioan Gură de Aur
Cel de-al treilea personaj din triadă a fost Sf. Ioan Gură de Aur, care s-a născut la Antiohia în anul 354, provenind dintr-o familie bogată. Tatăl sau fusese dregător militar şi om de încredere al Curţii imperiale. Va rămâne însă orfan de tată încă din copilărie. După ce şi mama s-a prăpădit, Ioan se retrage în munţi, devenind monah. După patru ani petrecuţi lângă un bătrân sihastru, se izolează vreme de doi ani într-o… peşteră. În anul 386 din diacon va fi hirotonisut preot de către episcopul Flavian. Vreme de doisprezece ani, Ioan (supranumir „Gură de Aur”, pentru harul său oratoricesc) predică în Antiohia în fiecare duminică, ca şi în zilele de sărbătoare, pentru ca în 397 să fie numit arhiepiscop al Constantinopolului. A ctitorit numeroase aşezăminte de îngrijire a sărmanilor, bătrânilor, bolnavilor, primind şi onorantul apelativ de „Ambasador al săracilor”.
Obiceiuri, superstiţii
Tradiţia populară spune în data de 30 ianuarie, atunci când sărbătoriţi cei Trei Ierarhi, creştinii au datoria de a face pomeni întru aducerea aminte a rudelor plecate într-o lume mai bună. În special trebuie să aibă loc ofrande pentru morţii neîmpărtăşiti.
În legătură cu acest aspect am întâlnit o datină interesantă în satul Floroaia, unde femeile merg dimineaţa la biserică, asistă la Slujba specială care se oficiază în amintirea Celor Trei Sfinţi, după care impart întâi la trei bărbaţi darurile sfinţite aduse de acasă: colivă, colaci, fructe etc, fiecare după posibilităţi. Se continuă apoi împărţirea de pachete cu alimente celor sărmani aflaţi acolo. La oraş a devenit un obicei ca ofrandele pentru pomenirea morţilor să fie duse nu doar la cimitir, ci şi la case de bătrâni, la persoanele singure şi nevoiaşe.
În această zi importantă, soţiile care doresc să le fie ocrotită căsnicia, ferită de neînţelegeri şi certuri postesc şi se roagă ca viaţa să le fie liniştită. De asemenea, în popor s-a păstrat o superstiţie potrivit căreia cine ignoră cu bună ştiinţă această zi de Sărbătoare va avea probleme, necazuri, se poate îmbolnăvi grav, mai ales cu…ochii. Praznicul trebuie respectat cu sfinţenie: nu se fac treburi casnice, cum ar fi spălatul rufelor, geamurilor, curăţenie general, bătutul covoarelor, măturatul, aspiratul etc.
. . Primele semne ale schimbării vremii
În vechile calendare populare se precizau date şi informaţii legate de obiceiuri străvechi, unele perpetuate în timp. De pildă, oamenii credeu că după această dată se schimbă simţitor vremea, apărând primele semne firave de încălzire, un mic prolog al primăverii. De fapt, cât de curând, mai exact pe 2 februarie este Ziua ursului (sau a cârtiţei, în tradiţia occidentală), dată când vom afla într-un mod empiric cât va mai dura iarna, în funcţie de faptul că vieţuitoarele amintie îşi văd sau nu umbra!
Revenind la semnificaţiile zilei de astăzi, să mai adăugăm că acum germinează sub zăpadă restul grâului pus în toamnă şi rămas neîncolţit, afirmaţie în legătură cu care unii ţărani, oameni ai ogoarelor au păreri diferite.
Foarte timid vremea dă semne că se înmoaie, iar dacă streşinile curg înseamnă că primăvara va fi friguroasă. În caz că avem parte de zile reci, chiar geroase, vara va fi călduroasă.
Ziua împăcării şi a toleranţei
Puţină lume ştie că Praznicul Celor Trei Ierarhi constituie şi o Sărbatoare a reconcilierii şi toleranţei. Prietenii, cunoştinţele, rudele certate, care nu şi-au vorbit o perioadă de timp au datoria să se împace, încercând să uite vechile diferende. Totodată, există şansa ca anumite proiecte comune concepute în această zi să aibă sorţi de izbândă, să fie cu noroc.
O altă superstiţie se referă la interdicţia de a împrumuta pentru ziua respectivă vecinilor, cunoştinţelor, amicilor anumite lucruri din casă, în felul acesta fiind protejat căminul de pagubă şi risipă.
Fiecare mamă care are o fată de măritat trebuie să respecte şi ea tradiţiile străbune. Ca atare, pe 30 ianuarie nu va efectua munci gospodăreşti, nu se va sfădi cu nimeni. În plus, are datoria să meargă la biserică şi să se roage pentru norocul fiicei, în speranţa că aceasta va deveni cât mai curând mireasă şi se va aşeza la casa ei, intrând cât mai curând în rândul femeilor măritate.
În apărarea…văduvelor
În popor există părerea că Sf. Grigore Teologul este apărătorul… văduvelor. Femeile care şi-au pierdut soții, mai cu seamă cele sărace, necăjite, bolnave şi cu multe probleme financiare pe cap se roagă la Sfântul Ierarh Grigore, cel care este potrivit tradiţiei apărătorul lor dovedit.
Se mai spune că soţia care nu respectă datinile legate de cinstirea Celor Trei Sfinţi, poate fi aspru pedepsită, pierzându-şi … soţul!
Este bine să se ştie că în ziua Praznicului, acele femei ce au păcătuit făcând un avort, trebuie să dea pomeni, să împartă ofrande, sperând că astfel le va fi iertat păcatul.
Mari pastori ai creştinătăţii
Pe data de 30 ianuarie au loc pelerinaje la lăcaşuri de cult ce au hramul Celor Trei Sfinti. Tot în această zi, conform unor practice vechi, este bine sa fie ajutaţi copiii săraci, care doresc să devină preoţi.
Cei Trei Ierarhi sunt respectaţi şi pomeniţi în lăcaşurile creştine din întreaga lume, fiind consideraţi mari învăţători şi păstori ai istoriei creştinătaţii, adevărate modele de viaţă duhovnicească. De aceea Sfinţii Vasile cel Mare, Grigore Teologul şi Ioan Gură de Aur au fost şi sunt veneraţi până în zilele noastre, învăţătura şi pilda lor de viaţă şi conduită păstrându-se nealterate.
Horia C. Deliu
