Cei ce au fost prezenți în număr mare la Centru Ecleziastic de Documentre „Mitropolit Nicolae Colan” din Sf. Gheorghe, vineri după- amiază, în data de 15 ianuarie a.c., s-au putut bucura, pe parcursul a peste 3 ore, de un program amplu ce a cuprins: un periplu editorial prezentat de prof. Ligia-Dalila Ghinea și prof. Mihai Trifoi la aniversarea a 15 ani de activitate a Editurii Eurocarpatica; lansare de cărți: Doru Munteanu, Secretul Crucii, Editura Libris Brașov 2015; Ioan Suciu, Meandrele Gândului, Editura Eurocarpatica Sfântu Gheorghe, 2015; Maria Peligrad, Împreună de 25 de ani. Fundația Mihai Viteazul.1990-2015, Editura Eurocarpatica Sfântu Gheorghe.
Editura Eurocarpatica, la ceas aniversar
Aceasta a ținut să puncteze două reușite editoriale extraordinare ale Eurocarpatica, respectiv volumul „Repere identitare românești din județele Covasna și Harghita”, o lucrare monumentală care a fost prezentată la Academia Română, cu ocazia Zilei Naționale, unde a fost propusă spre premiere, pentru anul 2015, și Colecția „ Profesioniștii noștri” care se derulează începând cu anul 2000 și care cuprinde, până în prezent, 19 volume tipărite „în semn de prețuire a cuvântului și al limbii române”.
„Repere identitare românești din județele Covasna și Harghita cuprinde tot ceea ce înseamnă românitate în acest areal, începând din neolitic. Contribuția multor oameni se vede în acest volum pe care am să vi-l prezint pentru că a stârnit foarte multe reacții pozitive în mass-media și a fost foarte bine primit înclusiv la Academie. Consider că aceasta este o reușită extraordinară care încununează cei 15 ani de activitate ai Editurii Eurocarpatica, pentru că a fost propus spre premiere, pentru anul 2015, la Academia Română. Eu zic că un rezultat sau un premiu mai frumos decât acesta nu ar putea să existe și, chiar dacă nu va primi premiul, noi ne vom mulțumi și cu propunerea” a conchis prof. Ligia-Dalila Ghinea.
Continuând periplul editorial, în prezentarea sa intitulată „Editura Eurocarpatica – 15 ani în slujba culturii româneşti din Arcul Intracarpatic, 2000 – 2015”, prof. Mihai Trifoi a spus, printre altele:
„Înfiinţată în anul 2000, în municipiul Sf. Gheorghe, cu sprijinul total şi implicarea directă a unui adevărat om de cultură şi profund patriot, arhivist, cercetător, istoric, sociolog militant şi lider de necontestat al comunităţii româneşti din această parte de ţară, dr. Ioan Lăcătuşu, despre care I.P.S. Ioan Selejan afirma că este „unul dintre cei mai buni cunoscători ai problematicii şi realităţilor zonei Covasna-Harghita” şi „omul trudei obşteşti”- şi care avea să devină directorul acestei întreprinderi specializate, Editura Eurocarpatica, a Centrului European de Studii Covasna-Harghita, şi-a propus ca scop „să editeze cu prioritate lucrări privind istoria, cultura şi spiritualitatea românească şi convieţuirea interetnică din sud-estul Transilvaniei, indiferent de domiciliul autorilor, precum şi volume ce poartă semnătura unor intelectuali din Arcul Intracarpatic, indiferent de tematica acestora”. Imediat după înfiinţare, ea a devenit un adevărat factor catalizator pentru mulţi dintre autorii care au decis să contribuie la realizarea scopului editurii şi să-şi publice scrierile prin intermediul acesteia.
Împreună cu editurile partenere: Grai românesc a Episcopiei Ortodoxe a Covasnei şi Harghitei, Angvstia a Muzeului Naţional al Carpaţilor Răsăriteni, Arcuş a Centrului de Cultură Arcuş, România pur şi simplu din Bucureşti ş.a., în cei 15 ani de activitate a dat luminii tiparului peste 200 de volume şi publicaţii de istorie laică şi bisericească, teologie ortodoxă, etnografie, demografie, sociologie, pedagogie, management, matematică, memorialistică, volume de proză şi poezie, monografii ş.a. Volumele apărute în această perioadă la Eurocarpatica şi la editurile partenere, cu participarea directă a redactorilor acesteia şi cu sprijinul unor sponsori generoşi, buni patrioţi, în primul rând al I.P.S. Părintelui Arhiepiscop Ioan Selejan, acum mitropolit al Banatului, poartă numele unor distinse personalităţi, membri ai Academiei Române, cadre didactice universitare, cercetători, muzeografi, arhivişti, dar şi a mai multor profesori, preoţi şi alţi intelectuali din judeţele Covasna şi Harghita.(…)
Un loc aparte îl constituie iniţiativa Centrului European de Studii Covasna-Harghita, împreună cu Centrul Ecleziastic de Documentare „Mitropolit Nicolae Colan”, sub patronajul Înalt Preasfinţitului Arhiepiscop al Covasnei şi Harghitei, de a cinsti pe intelectualii români care, prin activitatea lor, au contribuit la cunoaşterea şi promovarea tradiţiilor şi valorilor din această zonă geografică şi istorică, şi care s-au remarcat prin desfăşurarea unei apreciate activităţi culturale şi ştiinţifice de real interes public.
În acest scop, în cadrul Editurii Eurocarpatica a fost iniţiată colecţia „Profesioniştii noştri”, ajunsă astăzi la cel de-al 19-lea volum. Conform programului iniţiatorilor, noua colecţie îşi propune să fie „o publicaţie care trebuie să dăinuie”, având obiective generoase precum „circumscrierea într-un proiect coerent şi consecvent a unui grup profesional preocupat de problematica atât de complexă a românilor din Transilvania şi, în mod deosebit a celor din Arcul Intracarpatic şi convieţuirea lor cu secuii, maghiarii şi concetăţenii de alte etnii; promovarea ideii de elită profesională, de performanţă cultural-ştiinţifică obţinută în cercetarea istoriei şi culturii româneşti din Transilvania; propunerea de modele profesionale de urmat pentru cercetătorii din tânăra generaţie, prin prezentarea de secvenţe semnificative din viaţa şi activitatea celor pe care urmează să-i înlocuiască. (….) Nu putem decât să ne exprimăm aprecierea sinceră şi respectul pentru munca trudnică a acestor oameni, care prin activitatea lor sisifică aduc mărturii despre viaţa socială, culturală şi spirituală, trecută şi prezentă, a românilor trăitori dintotdeauna pe aceste meleaguri şi mereu doritori a trăi în pace şi bună înţelegere cu celelalte neamuri. ”
LANSĂRI DE CARTE:
. . „Secretul Crucii”- Doru Munteanu
În cadrul evenimentelor organizate la Sfântu Gheorghe, de Ziua Culturii Române, a avut loc lansarea a 4 cărți: Doru Munteanu, Secretul Crucii, Editura Libris Brașov 2015; Ioan Suciu, Meandrele Gândului, Editura Eurocarpatica Sfântu Gheorghe, 2015; Maria Peligrad, Împreună de 25 de ani. Fundația Mihai Viteazul.1990-2015, Editura Eurocarpatica Sfântu Gheorghe.
Cartea „Secretul Crucii” s-a bucurat de o frumoasă prezentare făcută de prof. Ligia- Dalila Ghinea, care a spus: „ Mărturisind într-un interviu că a scris romane „de viaţă, de dragoste şi aspiraţii”, scriitorul Doru Munteanu ne apare iremediabil îndrăgostit de istoria ţării, îndeosebi a Transilvaniei secolului al XVIII-lea, considerând că „valorificarea tradiţiilor şi cunoaşterea istoriei au fost ca un program de viaţă”, motiv pentru care s-a simţit dator să le abordeze, aşa cum se întâmplă şi în romanul total, Secretul crucii, unde prind viaţă personaje memorabile şi evenimente neelucidate până acum. Privită din perspectivă istorică, Răscoala lui Horea, Cloșca și Crișan împotriva sistemului feudal, a fost, ca importanță și țel de atins, la același nivel cu Războiul de Independență al SUA, avansându-se ideea că răscoala a fost un experiment francmasonic al lojelor masonice, o uvertură, un prolog al Revoluției Franceze.Mai mult chiar, se ştie că Horea, membru al societății secrete Frăția de Cruce, a cerut desființarea din temelii a sistemului feudal şi drepturi egale pentru oricare ființă umană, drepturi fundamentale pentru națiuni, contribuind prin revolta şi jertfa sa la înlăturarea iobăgiei şi a cruntelor oprimări la care au fost supuşi românii, de veacuri, pe meleagurile strămoşeşeti, de către ocupanţii străini. Aceasta este geneza romanului citadin şi obiectiv, Secretul crucii, (al cărui titlu iniţial, anunţat în urmă cu 4 ani, era Crucea ) în care care autorul stilizează incursiunile în istorie, introducând, ca în cărţile poliţiste, suspansul, misterul „pristornicului”, dar şi personaje realiste, asemeni protagonistului, profesorul Tudor Beu, un hinterland ce conferă culoare locală volumului, dar şi o aură de legendă asupra trecutului nostru. Nu ne place să ne hazardăm, dar credem că romanul lui Doru Munteanu, o capodoperă a genului, va rezista timpului şi prin modernitatea scriiturii, şi prin intriga riguros construită, cu o derulare precipitată a evenimentelor, asemănător romanului „Codul lui Da Vinci”, scris de Dan Brown. În acelaşi timp, veridicitatea conferită de documentele şi scrisorile inserate în text, care sporesc autenticitatea şi savoarea epicului dens, consolidează substanţial compoziţia romanului, care devine mai complex, prin demersul analitic, dar şi prin luciditatea personajului central. Alternanţa planurilor narative, inserţia, descrierile şi portretele feminine în detaliu – adevărate fragmente lirice – erudiţia, registrele stilistice variate sunt alte particularităţi ale romanului ce ne prezintă aspecte inedite din perspectiva celui care porneşte ex abrupto în construcţia subiectului, cu o crimă, ce va fi urmată de altele, ridicând multe semne de întrebare. Evenimentele stârnesc nu numai cercetările poliţiei, ci şi interesul unor necunoscuţi: un bizar om de afaceri, un călugăr catolic, un colecţionar de artă… Suntem captivaţi de poveste, de secretele care traversează timpul, de ritualuri ezoterice (masonice), de moştenirea ce nu trebuie să se piardă, de enigma tezaurului din Apuseni, de congregaţii şi trădări, de lupta împotriva ispitelor. Deznodământul este surprinzător, nu este deloc cel aşteptat de cititor, răstoarnă toate posibilele scenarii construite pe parcurs şi infirmă ipotezele criminaliştilor. În final, adăugăm că Secretul Crucii nu este un roman istoric, chiar dacă unii îl consideră astfel, şi că volumul poate avea o cheie dublă de lectură, perspectiva fiind diferită, în funcţie de tipul de naratar: iniţiat sau nu. Şi pentru că vorbeam la început de mărturisirile autorului Doru Munteanu, încheiem în aceeaşi manieră: „Acţiunea se petrece în zilele noastre, dar calcă în istorie, la greu.Mai mult nu vă spun…”
Vorbind despre prezența scriitorului brașovean, dr. Ioan Lăcătușu a spus: „Mă bucur că astăzi avem în mijlocul nostru pe unul din cei mulți și valoroși prieteni brașoveni, intelectuali de seamă, pe Doru Munteanu. Aș vrea să fac un elogiu intelectualilor brașoveni care, în decursul anilor, au fost ajutoarele noastre de nădejde în ceea ce înseamnă dăinuirea românească din acest spațiu.(…) Despre „Secretul Crucii” pot spune că este o capodoperă literară a unui scriitor ajuns la maturitatea artei sale” .
La rândul său, poetul Ionel Simota din Miercurea Ciuc, membru al Uniunii Scriitorilor, Filiala Brașov a menționat: „ Romanul lui Doru Munteanu este o adevărată sărbătoare. Acest roman ar fi trebuit desemnat ca fiind cartea anului pentru că este un roman care a fost foarte bine primit de toate mediile în care a ajuns și de absolut toată critica din România. De altfel, nu întâmplător Doru Munteanu este cel care a diriguit Filiala Brașov a Uniunii Scriitorilor, cca 12 ani, și nu întâmplător cărțile sale au fost premiate absolut în toate mediile naționale și internaționale pe unde au ajuns. Ceea ce trebuie să rețineți în cele din urmă- pentru că s-a vorbit foarte frumos despre carte- este că acest roman este, în primul rând, o foarte frumoasă lecție de istorie- romanul ne prezintă niște amănunte pe care nu o să le întâlniți în nicio carte de istorie-, este cu adevărat o operă literară pentru că îndeplinește toate condițiile și trece toate criteriile unei opere literare, dar dincolo de toată această poveste romanul este, într-o mare măsură, și un roman polițist. (…) Vă mărturisesc cu mare bucurie și sinceritate că pentru mine a fost cea mai bună carte pe care am citit-o în ultimii 10 ani. Se cunoaște foarte bine, la nivel național, că Doru Munteanu este unul dintre cei mai buni scriitori pe care îi are în prezent literatura română, și noi trebuie să fim bucuroși de acest lucru și să ne mândrim cu el. ”
Destăinuind publicului prezent la Centrul Ecleziastic de Documentare „ Mitropoit Nicolae Colan ” că „nu am mai lansat o carte eu, la Sf. Gheorghe, de acum 33 de ani, 1 lună și 2 zile, exact în 13 decembrie 1983, la Casa de Cultură, când am prezentat romanul „Duminica Mare” care era închinat Marii Unirii”, Doru Munteanu a vorbit despre cea din urmă carte semnată de el, „ Secretul Cruci”, concluzionând: „ Eu nu am vrut să scriu un roman istoric, și nu este un roman istoric, ca să fie foarte clar! Este un roman din zilele noastre- acțiunea se petrece în anul venirii Papei Ioan Paul al II-lea în țară, și lucrurile au pornit absolul întâmplător”.
„Meandrele Gândului”- Ioan Suciu
Volumul „Meandrele Gândului” a regretatului poet brașovean Ioan Suciu a fost prezentat de prof. Maria Stoica și prof. ing. Maria Peligrad.
„Ioan Suciu, poet de o incontestabilă originalitate, se exprimă prin intermediul operei sale poetice: un spirit generos, altruist, de o sinceritate incisivă, uneori, dublată însă de o mare candoare…Neacceptând să joace rolul de virgulă, în lungul şir al poeţilor unui veac, a dat verbului său asprimi de cremene şi scânteieri de stea. Şi-a dobândit astfel dreptul la o legitimă, firească şi binemeritată neuitare . (…) Laitmotivul acestui volum este gândul rostit sau întrezărit, devenit adevăr sau doar pomenit” a spus prof. Maria Stica.
Cea care l-a cunoscut îndeaproape și i-a fost colegă și prietenă, prof. ing Maria Peligrad, a menționat că: „Prin acest volum postum tipărit de Fundaţia „Mihai Viteazul”, noi românii din Sfântu Gheorghe, membrii ai societăţii civile angajate în promovarea valorilor naţionale, aducem un pios omagiu poetului Ioan Suciu, ca o formă de recunoştinţă pentru contribuția sa la promovarea culturii româneşti.”
Împreună de 25 de ani. Fundația Mihai Viteazul.1990-2015- Maria Peligrad
Profesor ing. Maria Peligrad, autoarea volumului „Împreună de 25 de ani. Fundația Mihai Viteazul.1990-2015” a mărturisit că a realizat acest volum „pentru că la aniversarea a 25 de ani ne-am propus să adunăm la un loc toate programele pe care le-am derulat în ultimii 5 ani. De ce în ultimii 5 ani? Pentru că la aniversarea a 15 ani de activitate, doamna Stela Buda a scris o mică broșură, ulterior aceasta a fost foarte dezvoltată și a cuprins întreaga activitate a Fundației Mihai Viteazul, timp de 20 de ani. Mi-e nu mi-a rămas decât să reiau de acolo de unde a scris dânsa și să aduc la zi cu toate activitățile derulate începând cu anul 2010. Gândită să se oprească la activitățile din primăvara lui 2015, această carte nu cuprinde și aniversarea a 25 de ani – rămânând ca viitorul președinte al fundației să înceapă viitorul volum, peste 5 ani, cu această aniversare. (…) În ceea ce privește mesajul -„ Împreună de 25 de ani”- am ținut la acest mesaj și toate acțiunile noastre derulate în cursul anului 2015 au fost sub acest slogan, fiindcă nu am fi putut realiza nimic fără sprijinul tuturor locuitorilor și al unor instituții care ne-au fost alături tot timpul: Prefectura Covasna, Centrul Ecleziastic de Documentre Mitropolit Nicolae Colan, Liga Andrei Șaguna, Liceul Tehnologic Constantin Brâncuși”. Maria Peligrad a adresat mulțumiri tuturor celor care au fost alături de Fundația „Mihai Viteazul” în toți cei 25 de ani de activitate rodnică.
Așa cum a precizat dr. Ioan Lăcătușu; „Cea mai valoroasă „performanţă” a Fundaţiei Mihai Viteazul, în acest prim sfert de veac de activitate, o reprezintă faptul că Fundaţia există, că ea a fost şi este o prezenţă activă în viaţa culturală a judeţului Covasna. Prin proiectele sale, puse în slujba comunităţii, Fundaţia ocupă un loc distinct între „suratele” sale preocupate de prezervarea şi afirmarea culturii româneşti, în această parte de ţară. Perseverenţă, continuitate, dăruire, responsabilitate, solidaritate, preocupare pentru promovarea tradiţiilor româneşti, însoţită de deschiderea spre nou…”
Mihai Eminescu, conștiința neamului său
Ziua Culturii Naționale a fost marcată, la Sfântu Gheorghe, printr-un moment liric dedicat „poetului nepereche” Mihai Eminescu, care a fost susținut de elevi ai Şcolii Generale „Avram Iancu” din Covasna, ai Colegiului Naţional „Mihai Viteazul” din Sf. Gheorghe și de poetul Ionel Simota.
Vorbind despre „geniul tutelar al spiritualității românești”, scriitorul Doru Munteanu a spus: „Eminescu este o țară, un popor, e o întreagă istorie națională proiectată și raportată la universal. …Eminescu a fost mai înainte de toate un om care a trăit, a sperat, a iubit și a muncit aproape cu disperare pentru a deveni, în scurta lui viață, conștiința neamului său. El nu a fost adulat în timpul vieții, dar a fost disputat. Gazetarul Eminescu era strălucit, avea forță și fervoare. Din acest motiv politicienii l-au vrut aproape, dar nu l-au înțeles pentru că omul era deasupra meschinăriilor politice, el nedorind decât să servească neamul, să-i fie util. Și dacă întruparea muncii lui, risipită generos pentru semenii săi și pentru țară înseamnă naționalism, atunci, dă Doamne să avem parte de cât mai mulți oameni ca el. Ziaristul n-a cochetat niciodată cu idee care venea împotriva țării sale, și poate de aceea și-a găsit destui dușmani politici. Omul Eminescu, cu o sorginte moldavo-transilvană a înțeles, din adolescență, că aparține acestui pământ numit România. Toate zonele țării și-l adjudecă într-o oarecare măsură: și Iașul, și Bucureștiul, și Brașov dar și Oradea, și Blajul, și Cernăuții dar și Călărașii, și umblarea lui neostoită pe acest areal românesc a generat, la cei ce i-au urmat, conștiința unui Eminescu național, ce aparține în egală măsură tututor, și când George Călinescu îl declara poet național, nu făcea altceva decât să sublinieze, să exprime ceea ce toată lumea simțea. A trăit puțin și a muncit enorm, a publicat zgârcit și a scris cât încape într-o bibliotecă. A fost puțin respectat în timpul vieții, dar a iubit intens, nu a avut orgolii de mentor, dar a făcut Epigonii. A fost înzestrat cu har dumnezeiesc, dar n-a avut nimic. Acesta a fost OMUL EMINESCU despre care după moartea lui s-au scris sute de tomuri, și ce păcat că nu a reușit măcar el să infirme regula arhicunoscută că „nimeni nu profet în țara sa”. Eminescu a fost o figură tragică a istoriei acestui popor, așa cum de altfel au fost destinele marilor bărbați ai acestei țări. N-a fost nici primul, nici ultimul, dar în șirul conștiințelor tragice ale acestui neam, pe lângă Decebal, Mihai, Horea, Tudor, Cuza, Iancu, Eminescu găsește locul de martir. Poate există la noi la români acest mit al jertfei pentru construcție, pentru că în viața și destinul fiecăruia dintre noi există, în același timp, și un Manole, dar și o Ană, simboluri ale zidirii prin propria jertfă. Cuvine-se și azi și mereu să ne îndeptăm gândul spre Domnul nostru Mihai Eminescu!” (continuare în ediția de luni, 25 ianuarie)
Maria Graur
