Campania „DOR de carte. DAR de carte” pentru românii din TATARBUNAR-UCRAINA, organizată de Despărțământul ASTRA Covasna-Harghita în colaborare cu cotidianul MESAGERUL de Covasna se apropie de final.
Când am început această campanie, mi-am propus să adun măcar 100 de cărți, spunându-mi că tot e mai mult decât nimic. Nu m-am gândit că bobul de lumină, mic cât o umbra de furnică, rostogolindu-se, va angrena atâtea suflete în susținerea acestui proiect pe care l-am început cu o doză de inconștiență, dar cu o mare dorință de a ajuta într-un fel comunitatea românească din Tatarbunar-Ucraina.
Mulțumesc d-nei Luminița Cornea, președinta Despărțământului ASTRA Covasna-Harghita și d-nei Maria Graur, director la cotidianul Mesagerul de Covasna pentru încrederea și sprijinul acordat în realizarea acestui proiect.
Zilele trecute am înțeles că nu suntem nimic unii fără alții, că tot ceea ce realizăm este suma tuturor eforturilor depuse de cei văzuți și nevăzuți peste care veghează ochiul Lui Dumnezeu.
Înainte de pleca în vacanță, elevii clasei a IV a C de la Școala Turoczi Mozes din Târgu Secuiesc, alături de învățătoarea Szigyarto Kornelia au ținut să vină cu un dar de cărți pentru copii Tatarbunar. M-a impresionat profund gestul unei eleve care a împachetat frumos o carte de povești pe care a scris „Merry Christmas”. Cât de minunat este să vezi că în sufletul unui copil se poate naște și dorința de a dărui, nu doar de a primi. Este bine să-i învățăm de mici să practice arta de a dărui, pentru că-i transformă în oameni împliniți și fericiți.
Asociația Cultural Creștină Justinian Teculescu din Covasna, reprezentată de Florentina Teacă s-a alăturat cu câteva cutii de cărți pentru comunitatea românească, bifând astfel încă o faptă bună pe lista nenumăratelor acte pe care le-a făcut în decursul anului, îmi amintesc de o acțiune asemănătoare, organizată prin vară pentru românii din Basarabia, încununată cu succes.
Marea surpriză a venit de la Brașov. Acțiunea „Români pentru Români”, binecunoscută de acum pentru acțiunile întreprinse în județul Covasna și Harghita de ceva vreme, nu a putut sta deoparte auzind că români din afara granițelor se confruntă cu situații asemănătoare. Mare mi-a fost bucuria și mirarea când m-am văzut înconjurată de cutii cu caiete pregătitoare pentru clasele I-IV atât de necesare predării, cărți de povești pentru cei mici și nu în ultimul rând cărți pentru cei mari.
Mulțumiri pe această cale neobositului domn Mihai Tîrnoveanu pentru sprijin, pentru încurajări și susținere în acest demers, mulțumiri tuturor românilor care fac parte din această Acțiune și care au contribuit cu un bănuț la cumpărarea acestor daruri pe care promit că le voi duce personal în Ucraina imediat după sărbători.
Fie ca acei bănuți, fie ca aceste fapte săvârșite de voi toți, pomeniți sau nu, care ați pus umărul și sufletul, să se înmulțească, să vă veselească și să vă binecuvinteze!
Una dintre marile fericiri lăsate de Dumnezeu pe pământ este aceea de a dărui. Când vom înțelege că sufletul nostru este cea mai mare avuție pe care ne-a lăsat-o Dumnezeu, când vom vedea că acolo se ascund comorile cele mai de preț, când vom realiza că el, sufletul, e precum un izvor care niciodată nu seacă cu cât dăruiește mai mult, vom fi cu adevărat fericiți!
Voi încheia cu o pildă care mie îmi place foarte mult, nu înainte de a ura tuturor cititorilor și susținătorilor Mesagerul de Covasna,: Sărbători fericite!
„Pilda unui om sărac
– Părinte, dar eu, care sunt sărac şi nu am ce dărui, cum să fac eu milostenie? Dacă aş avea şi eu mai mulţi bani, aş da cu dragă inimă, dar aşa…
– Fiule, nu asta înseamnă milă. Uite, de exemplu, ieri dimineaţă, plecând cu treburi, am văzut-o peste drum pe mama ta, ieşind din curte şi ajutând până acasă o bătrână, care se ostenea cu o legătură de lemne. Mai târziu, am zărit-o iarăşi îndrumând un călător care se rătăcise şi, chiar dacă nu l-a putut ospăta, un sfat bun şi o cană cu apă rece s-au găsit şi pentru el. Când vecina de alături a plecat în târg cu treburi, i-a lăsat în grijă copilul cel mic. Spre seară, când doi săteni se certau în drum, a ieşit şi, cu vorbe frumoase, i-a împăcat. Vezi tu, acum, ce este mila? Chiar dacă nu ai bani să dai şi celorlalţi, nimic nu te împiedică să-i ajuţi cu atât cât poţi. Nu trebuie să dai din buzunar, ci din suflet.”
Mihaela Aionesei . .
