După lucrările Cronica învăţământului din Vama Buzăului şi Preoţi şi învăţători din Buzăul Ardelean implicaţi în făurirea României Mari, după studiile referitoare la participarea românilor din Vama Buzăului şi împrejurimi la Revoluţia de la 1848-1849 din Transilvania şi după alte articole privind istoria locală şi regională a românilor din Depresiunea Întorsurii Buzăului, distinsa profesoară Corina Băragan, născută Sporea, fiică a comunei Vama Buzăului şi, mai nou, preşedinta Despărţământului ASTRA Buzăul Ardelean, „recidivează”, de data aceasta cu un volum dedicat primarilor din comuna Vama Buzăului, lucrare apărută la Editura Scrisul Prahovean, din Ceraşul. Altfel spus, o lucrare care reprezintă o nouă şi importantă treaptă spre mult dorita şi necesara monografie a localităţii sale natale.
Nu trebuie să fii mare specialist în managementul administraţiei publice locale, pentru a conştientiza faptul că, indiferent de perioadele istorice şi regimurile politice vremelnice străbătute, în istoria comunităţilor locale, alături de calitatea resurselor umane şi materiale, de vrednicia locuitorilor şi climatul moral specific, de tradiţiile spirituale şi culturale transmise din generaţie în generaţie, un rol important în devenirea şi prosperitatea acestora, l-au avut şi îl au, elitele locale şi, în acest context, conducătorii, respectiv primarii – care în cazul de faţă s-au numit birău, jude, primar sau preşedinte.
În funcţie de vrednicia lor, de faptele lor ziditoare săvârşite în folosul comunităţii, sau, dimpotrivă, de prestaţiile lor formale, anoste, numele primarilor rămân în mentalul colectiv local, cu o imagine favorabilă, primind recunoştinţa urmaşilor, sau se pierd în negura timpului, ca nişte iluştrii anonimi. Expresii precum: „omul sfinţeşte locul”, „pomul bun se cunoaşte după umbră, iar omul bun după fapte”, „omul rămâne în istorie prin faptele sale”, consacră la nivelul înţelepciuni populare, această realitate seculară.
Cartea profesoarei Corina Bărăgan reconstituie şirul primarilor din Vama Buzăului, pe o perioadă de peste un veac şi jumătate (1851-2014), reproducând numele, iar atunci când a fost posibil, şi fotografiile „primilor gospodari” ai comunei, menţionând principalele înfăptuiri din timpul mandatului fiecăruia, mai ales ale celor din ultimul secol. Informaţiile despre primarii localităţii Vama Buzăului sunt grupate în patru mari perioade istorice: înainte de Marea Unire de la 1 Decembrie 1918 (1851-1918, respectiv 1924), perioada interbelică (mai precis între 1924-1945), perioada regimului comunist(1945-1989) şi perioada actuală, din 1990 până în 2014.
În primul capitol, lucrarea conţine un sumar istoric al localităţii Vama Buzăului şi precizări privind apartenenţa ei la diferite unităţi administrative până la integrarea, în administraţia românească instaurată după Marea Unire de la 1 decembrie 1918, câteva aspecte din activitatea administraţiei locale din Vama Buzăului în ultimele decenii ale secolului al XIX-lea, succesiunea primarilor identificaţi în documente, la date sporadice, până la 1893, apoi primarii Buzăului Ardelean între 1893-1924,iar, în final, situaţia administrativă a comunei Vama Buzăului între anii 1918-1924.
În capitolul II sunt redate principalele aspecte ale activităţii administraţiei locale din comuna Vama Buzăului, între anii 1924-1945. Pe baza informaţiilor preluate „atât din relatările sătenilor, cât şi din documente din arhive”, în ordine cronologică, sunt prezentaţi primarii care au condus comuna în această perioadă.
Capitolul III începe cu unele aspecte generale privind administraţia locală din Vama Buzăului, între anii1945-1989 şi continuă cu prezentarea primarilor comunei Vama Buzăului, din această perioadă istorică. În capitolul IV este redată selectiv activitatea primarilor din localitate, între anii 1989-2014.
De remarcat preocupare autoarei pentru identificarea informaţiilor privind activitatea a peste 50 de primari şi viceprimari care au condus comuna Vama Buzăului, în perioada de referinţă, folosind atât sursele scrise – edite şi inedite, cât şi mărturiile orale ale unor consăteni vârstnici. Această modalitate de cercetare se impunea, cu atât mai mult, cu cât, pentru perioada secolului al XIX-lea, documentele sunt puţine, iar cele care au trecut cu bine peste vitregiile timpului, sunt în majoritatea lor în limbile latină, germană şi maghiară. După cum rezultă din paginile lucrării, nici toate documentele create în „regimul burghezo-moşieresc”, nu au supravieţuit „furiei reprezentaţilor clasei muncitoare”, ajunşi, în condiţiile istorice cunoscute, la conducerea comunei.
În aceste condiţii, un merit al lucrării îl reprezintă faptul că, prin sursele istorice care au stat la baza redactării ei, cartea asigură introducerea în circuitul public a unor informaţii credibile referitoare la organizarea ca unităţi administrative cu statut propriu a localităţilor din „Valea Buzăului”, prin concentrarea locuinţelor risipite. Practic este publicat prima dată „actul de naştere” al comunei Vama Buzăului, de la 1774.
Prin apelul la aceste documente inedite, cartea contribuie la eliminarea unor prejudecăţi şi confuzii referitoare la existenţa românilor pe aceste meleaguri, demonstrând că românii nu au lipsit niciodată din Buzăul Ardelean. În decursul veacurilor, ei au trăit în locuinţe „risipite”, la distanţă de principala cale de acces care face legătura dintre Transilvania, Ţara Românească şi Moldova. Înainte de a fi axa în jurul căreia s-au dezvoltat localităţilor din Buzăul Ardelean, această trecătoare a reprezentat sursa principală a pericolelor care au ameninţat dăinuirea locuitorilor din zonă şi cauza „risipirii” lor pe minunatele plaiuri ale Buzaielor.
Deosebit de valoroase pentru istoria locală sunt clarificările aduse la evoluţia împărţirii administrativ-teritoriale şi apartenenţa comunei Vama Buzăului la comitatul Alba de Sus (Alba Superioară), apoi la comitatul, respectiv judeţul Treiscaune, la judeţul Braşov, la raioanele Codlea şi Tg. Secuiesc, din Regiunea Braşov şi din Regiunea Autonomă Maghiară şi, după 1968, din nou la judeţul Braşov.
Din paginile cărţii aflăm relatări cu privire la funcţionarea cunoscutei instituţii de conducere a vechilor aşezări româneşti „bătrânii satului”. Din descrierea, modul de numire, a principalelor atribuţii şi a statutului social al „birăului”, rezultă faptul că, în secolul al XIX-lea, funcţia de primar al localităţii nu era foarte dorită.
Pentru cunoaşterea stării de spirit a populaţiei comunei, în secolul al XIX-lea, importante sunt petiţiile şi memoriilor vămăşenilor adresate autorităţilor publice centrale, sau unor personalităţi precum George Bariţiu, documente publicate încă din tinereţea autoarei. De remarcat valoarea paginilor memorialistice ale cărturarului George Moroianu pentru cunoaşterea, dintr-o sursă autorizată şi credibilă, a stării sociale a locuitorilor din zona Buzăului Ardelean, până la Marea Unire de la 1 decembrie 1918.
Publicarea conţinutului unor documente precum Bugetul de venituri şi cheltuieli al localităţii, din a doua parte a sec. al XIX-lea, permite surprinderea câtorva aspecte esenţiale privind asigurarea şi gestionarea resurselor financiare, cât şi priorităţile localităţii, în fiecare etapă istorică.
Lucrarea putând semnătura profesoarei Corina Bărăgan, vorbeşte şi despre poziţia autorităţilor maghiare, înainte de 1 decembrie 1918, faţă de această zonă românească, de încercările de colonizare cu populaţie maghiară, cât şi de practica „spargerii” acestui „bloc românesc”, prin subordonarea administrativă a unor sate din Depresiunea Buzăului Ardelean, la comune aflate la mari distanţe – Teliu, Bicfalău etc.
De remarcat faptul că, toţi gospodarii fruntaşi care au ocupat funcţia de „birău”, respectiv „jude”, al localităţii Vama Buzăului, în perioada 1851-1884, sunt români localnici din familiile Rohan, Sporea, Buzea, Tone, Mirică, Bularca şi Popica. În perioada 1893-1924, când Vama Buzăului, împreună cu celelalte localităţi din întreaga depresiune, a făcut parte din „comuna politică” Buzăul Ardelean, în fruntea acestei comune s-au aflat 11 primari din familiile Aldea, Zărnescu, Timar, Ola, Bobeş, Zaharia, Negoţ, Ticuşan. Între anii 1904-1917 funcţia de primar a fost deţinută de Kolozsi Iozsef.
În perioada 1924-1945, răstimp de 21 de ani, la conducerea comunei Vama Buzăului s-au aflat 12 primari (unul dintre ei fiind ales, sau numit, de mai multe ori). Faptul că media unui mandat de primar, în această perioadă, este de sub doi ani, reprezintă consecinţa, în plan local, a deselor schimbări ale guvernelor României, din perioada interbelică. Cel mai lung mandat de primar, din această perioadă, l-a exercitat Victor Pătrânjel – 3 ani, iar cel mai scurt Constantin Burcuş – câteva luni. Trei dintre primarii din perioada interbelică, respectiv Gheorghe Buzea, Romulus Popica şi Dumitru Gh. Mirică, fac parte din familii care au mai dat primari localităţii, în perioadele anterioare.
După secole de asuprire socială şi naţională, în consens cu climatul specific existent în perioada interbelică în România Mare, în paginile lucrării sunt redate momente ale implicării primarilor din Vama Buzăului în înfăptuirea reformelor agrare, activitatea de reprezentare a intereselor sătenilor în procesele acestora cu foştii proprietari din zonă, strădaniile edililor pentru soluţionarea celor mai dificile probleme ale localităţii, respectiv cele economice. Aşa cum arată autoarea, deşi nu aveau o pregătire şcolară deosebită, primarii din această perioadă, „aveau simţul datoriei”, fiind buni gospodari, apărători ai intereselor cetăţenilor. În calitatea lor de lideri locali, majoritatea au activat în Consiliile parohiale, în Garda Naţională, sau în Comisia de împroprietăriri. În funcţie de resursele existente, cu toţii au sprijinit biserica şi şcoala, şi s-au implicat în rezolvarea unor probleme sociale stringente ale locuitorilor, asigurând derularea comunicării dintre comună şi autorităţile judeţene şi naţionale.
În cartea de faţă sunt scoase în evidenţă, meritele primarilor care au condus destinele localităţii, în timpul celui de al doilea război mondial, perioadă în care aceştia, au trebuit să facă faţă la „mari greutăţi şi restricţii, la multiple rechiziţii şi lucrări, şi să asigure protejarea orfanilor, a văduvelor şi a invalizilor de război”.
În acelaşi stil sobru, documentat, Corina Bărăgan trece în revistă anii dramatici de la începutul instaurării regimului comunist. Este perioada când, la conducerea localităţii sunt numiţi „primari fără experienţă politică, sau administrativă, fără personalitate, uşor de îndoctrinat şi manevrat, unii chiar fără şcoală, ştiind doar a semna.” Din anul 1952, nu vor mai fi primari dintre localnici, vor venii „muncitori din fabrici, executanţi docili ai directivelor de sus, fără legături afective faţă de comunitate”. În anii grei de după terminarea războiului şi începerea instaurării regimului comunist a fost înfăptuită reforma agrară şi s-a desfăşurat apăsătoarea acţiune de impunere a cotelor şi dărilor grele impuse de stat. Vama Buzăului fiind situată în zonă montană a fost ferită de „binefacerile” procesului de colectivizare, proiectul de realizare a unor întovărăşiri agricole zootehnice a eşuat, spre binele comunităţii locale. Printre puţinele realizările notabile din această perioadă sunt menţionate cele din domeniul învăţământului.
În timpul regimului comunist (1945-1989), comuna Vama Buzăului a avut 10 primari, din care, între anii 1945-1963, într-un interval de 18 ani, opt primari, iar între anii 1963-1989, în cei 26 de ani doar doi primari, respectiv Milian Chirilaş (1963-1979) şi Georgeta Bană (1979-1989) – singura femeie primar, din toată existenţa comunei.
Exemplul primarului Milian Chirilaş, edilul cu cea mai mare longevitate la conducerea localităţii, cel care a fost primarul comunei Vama Buzăului timp de 30 de ani, în două etape (1963-1979 şi 1990-2004), poate constitui tema unui studiu de caz distinct, în vederea dezbaterii concluziilor care se desprind, de către specialiştii din administraţia publică locală. Sunt puţine asemenea cazuri în întreaga ţară. Meritul său este cu atât mai mare, cu cât, a obţinut încrederea şi mandatul cetăţenilor, prin votul democratic exprimat de către aceştia, în urma a patru campanii electorale, care au avut loc în perioada 1990 -2000.
Corina Bărăgan consideră că „longevitatea, în funcţia de primar, a lui Milian Chirilaş a fost benefică, dând posibilitatea acestuia să administreze unele lucrări importante în comună pe o perioadă de timp mai îndelungată”, mai ales în domeniul racordării localităţii la reţeaua naţională de electricitate, asfaltarea drumului comunal, construirea căminului cultural şi a complexele comerciale etc.
Georgeta Bană a fost primar 10 ani (1979-1989), în „cea mai dificilă perioadă din timpul comunismului”. În lucrare, analiza acestei etape istorice, se extinde prin menţionarea şi a activităţilor celor doi adjuncţi ai primarului: unul, viceprimar care coordona domeniul edilitar-gospodăresc şi economic, iar celălalt, viceprimarul cu probleme politice şi culturale, care ocupa prin cumul şi funcţia de secretar adjunct al Comitetului Comunal al Partidului, având sarcini ideologice, culturale şi în domeniul educaţiei.
Pe baza realităţilor din comună, din perioada respectivă, în prezentul volum se apreciază faptul că, localitatea „a avut de câştigat”, deoarece „sub motivul implementării culturii socialiste, s-au promovat valorile locale, tradiţiile şi obiceiurile (…), au activat formaţii corale, dansuri populare şi teatru, care au fost clasate pe locuri fruntaşe la concursurile organizate în cadrul festivalului naţional „Cântarea României”.
Corina Bărăgan remarcă calitatea de buni cetăţeni, responsabilitatea şi maturitatea civică a membrilor Consiliului Frontului Salvării Naţionale Vama Buzăului şi implicarea lor în rezolvarea problemelor impuse de situaţia creată, de înlocuirea structurilor vechi ale statului totalitar cu cele noi, fără convulsii şi fără violenţă. Un rol important în asigurarea acestei tranziţii paşnice l-a avut profesorul Alexandru Constantin Ionescu, în calitatea sa de preşedinte al F.S.N şi „primar al revoluţiei (decembrie 1989 – mai 1990).
În comuna Vama Buzăului, perioada postdecembristă, pe cât a fost de dinamică, sub aspectul schimbărilor de fond, schimbări care au avut loc în toate domeniile vieţii publice locale, pe atât a fost de „statornică”, în ceea ce priveşte conducerea primăriei. Practic, între anii 1990-2014, comuna a fost condusă de primarul Milian Chirilaş (1990-2004) şi de Tiberiu Nicolae Chirilaş, din 2004 până în prezent. Stabilitatea se regăseşte şi la cei care au ocupat, în toţi aceşti ani, funcţia de viceprimar, respectiv: Gheoghe (Gică) Ionescu, Ioan (Ţicuţă) Popica, Daniel Mirică şi din nou Ioan (Ţicuţă) Popica.
Din perspectivă istorică, indiscutabil, cea mai rodnică perioadă de dezvoltare, pe toate planurile, a comunei Vama Buzăului o constituie perioada postdecembristă. Toate realizarile obţinute de locuitorii comunei, în ultimele două decenii, sunt indestructibil legate de calitatea managementului administraţiei publice locale. În primii 14 ani, de după decembrie 1989, şansa comunei a reprezentat-o valorificarea, în noul context politic, social şi economic, a experienţei câştigată înainte de 1989, de primarul Milian Chirilaş, iar în ultimii 12 ani, fructificarea muncii unui primar, tânăr, bine pregătit profesional, cunoscut pentru deschiderea sa faţă de promovarea inovaţiei sociale, în beneficiul comunităţii.
Om al timpului său, primarul Tiberiu Nicolae Chirilaş este localnic, de profesie inginer, informatician şi profesor. Un indicator edificator al bunei sale imagini publice, al notorietăţii şi al încrederii de care se bucură din partea locuitorilor comunei, îl reprezintă rezultatele obţinute la scrutinele electorale, fiind ales primar în 2004, cu 60% din votul alegătorilor, la al doilea mandat cu un procent de 88% , iar la al treilea mandat în anul 2012, cu un procent de 90%.
Dacă, la prima sa alegere în 2004, la cei 27 de ani, conform datelor statistice, Tiberiu Nicolae Chirilaş a fost declarat cel mai tânăr primar din România, peste opt ani, în 2012 este desemnat, de către Revista de Administraţie Publică Locală din România, ca fiind „Cel mai bun primar de comună din regiunea Centru”. Nu vom relua numeroasele sale înfăptuiri, redate concis şi convingător, în paginile lucrării prezente. Remarcăm însă preocuparea sa pentru formarea echipei de conducere a primăriei, capacitatea de atragerea a noi surse de finanţare, inclusiv cele europene, materializate în investiţii care au schimbat aspectul general al comunei, preocuparea pentru ridicarea gradului de modernizare şi civilizaţie al acesteia, atenţia acordată vieţii culturale locale, sprijinirea instituţiilor identitare fundamentale: şcoala şi biserica, valorificarea potenţialului turistic al zonei, activitatea de promovare a imaginii comunei, realizată prin editarea de publicaţii locale şi pe pagina de internet a comunei ş.a.
Având privirea orientată spre viitor, primarul Tiberiu Nicolae Chirilaş, acordă în acelaşi timp atenţia cuvenită cunoaşterii trecutului comunei şi cinstirii memoriei înaintaşilor. În acest sens, are în persoana profesoarei Corina Bărăgan-Sporea, un partener de nădejde şi un cercetător avizat al istoriei românilor din Buzaul Ardelean.
Pentru această nouă izbândă editorială, se cuvine să adresăm sincere felicitări profesoarei Corina Bărăgan şi tuturor celor care au sprijinit-o în finalizarea acestui proiect generos, care vorbeşte generaţiilor prezente, şi va vorbi peste ani celor viitoare, despre dăinuirea românilor din Buzăul Ardelean, despre conducătorii lor şi urmele lăsate de ei pe răbojul istoriei locale, în decursul ultimilor două veacuri.
Dr. Ioan LĂCĂTUȘU
