Ziua  de 30 august 2014 ne-a adunat în curtea Casei memoriale a scriitorului Romulus Cioflec din Araci, com. Vâlcele, pentru a fi părtași la evenimentul cultural-literar omagial, Ziua Limbii Române, organizat de Muzeul Național al Carpaților Răsăriteni și de Despărțământul Astra Covasna-Harghita.

      Coordonatoarea acestui eveniment și președinta Despărțământului ASTRA  Covasna-Harghita, prof. dr. Luminița Cornea și-a început discursul exprimându-și bucuria pentru că evenimentul a reușit să reunească poeți din Brașov, Miercurea Ciuc, Târgu Secuiesc, profesori din Sfântu Gheorghe sau simpli doritori de a fi prezenți la această mare sărbătoare. Dorind să facă o legătură cu prima ediție a Zilei Limbii Române, sărbătorită anul trecut la Araci, doamna Luminița Cornea a citit poezia Limba românească, unul dintre poemele recitate atunci, ,, fără tine nu știu nimic / nu sunt nimic / și mai știu că orice pământ / aș călca în picioare / în mine clocotește /o singură fântână strămoșească / limba românească ”- Mihaela Aionesei (Târgu Secuiesc).

        Evenimentul a continuat cu lectura publică a volumului  „Exodul”-un amplu poem epic inspirat din drama transilvănenilor de la începutul veacului trecut, din anii Primului Răzoi Mondial, o epopee structurată în 22 de cânturi” după cum scrie în cuvântul de întâmpinare al cărții, poetul, prozatorul și criticul literar Adrian Lesenciuc. Autorul volumului, Daniel Drăgan, poet, prozator, o personalitate în spațiul literar contemporan brașovean, alături de prietenii săi, poeții brașoveni, Adrian Munteanu și Laurențiu Ciprian Tudor, ne-au oferit un moment poetic emoționant prin lecturarea unei părți importante din poemul presărat cu imagini dramatice a drumului parcurs de personajul transilvan, din inima Ardealului, până în ghearele Siberiei, Hong Kong, Marsilia și înapoi în Carpați unde „în grinda casei este un cui bătut care așteaptă…”. Lectura a fost acompaniată, în surdină, la pianină și trompetă, de Florin Micu și Paul Grosar, membri ai Asociației de Tineret „Ecou”.

        Spre exemplificare, voi reda câteva fragmente din poemul epic Exodul de Daniel Drăgan, care, după cum spunea poetul Ionel Simota din Miercurea-Ciuc, „este o capodoperă de vârf pentru autor, nu numai o lecție de literatură, ci și o lecție istorică veritabilă care a reușit să ilustreze o perioadă destul de mare și grea.”

 

„Transilvanul a strâns de hățurile cailor / și-a dat chiot în cele șapte sute de văi / ale munților săi / Pe niciuna dintre poteci nu venea o nădejde…”, „Fumul pârjolului îneacă, ustură, pișcă. / Roțile carului și roțile lumii se mișcă…”, „Iată-i convoi, disperați transilvanii / zeci de căruțe femei și copii/ Oameni buni, unde vă duceți? / Unde-om vedea, să scăpăm de urgii…”, „Doamne Iisuse, ce-aș putea să-ți mai cer / decât o cofă de apă și-o cale de fier?”, „Aș vrea să punem plugu-n brazdă / și noi și ei să-ascultăm / de ce ne învață bobul sacru / ce piere-n lut, ca să renască / un spic mai plin și înțelept…”

          După acest moment  cu o puternică încărcătură emoțională care ne-a răvășit atât prin interpretare cât și prin puterea mesajului transmis de poem, ne-am relaxat la umbra primitoare a nucului bătrân care ne-aștepta cu brațele și urechile deschise pentru încă o poveste fremătată cu dor de poezie și de limbă românească. Într-o  ambianță prietenească s-au schimbat impresii, s-au împărtășit păreri, s-au dat autografe, s-au făcut o mulțime de fotografii, iar cei mai curajoși ne-au încântat cu versuri din compoziție proprie, astfel Adrian Munteanu, acest trubadur cu privighetori în palme, cum îmi place mie să-l numesc, a stârnit un ropot de aplauze cu două dintre frumoasele lui sonete.

 Anthonia Amatti din Covasna ne-a surprins cu originalitatea câtorva poeme ale domniei sale din volumul, apărut în 2013, „AMbiguitatea AMurgurilor AMețitoare” și ne-a prezentat pe Toth Arpad din Covasna, autorul unor volume de versuri.  Și cum nu putea lipsi un poem închinat limbii române, Ionel Simota din Miercurea Ciuc ne-a surprins dezgoliți, despletiți de toate gândurile și poverile, lăsându-ne liberi ca puii de vulturi zburdând prin versurile pline de o autentică trăire românească a poemului „Mesaj” din volumul „Cântare și tăcere”, proaspăt apărut la Editura Eurocarpatica din Sfântul Gheorghe: „Pe altarul limbii române trudesc,/ Cu zbateri de sânge înfloresc uneori,/ Prin graiul acesta respir și trăiesc/ Și doar lui mă înclin, dintr-atâtea comori.”

          Înainte de a ne lua rămas bun, doamna profesoară Luminița Cornea a citit un fragment din „Exodul”, subliniind o legătură ce se poate stabili între traseul străbătut de personajele din romanul „Pe urmele destinului – o goană în jur de sine însuși” al lui Romulus Cioflec și de personajele din Exodul  lui  Daniel Drăgan. Autorul brașovean a ținut să concluzioneze: „Intenția mea nu a fost să scriu despre întoarcerea la Araci, ci despre întoarcerea omului spre acasă, o acasă a noastră…”

       În încheiere, actrița Camelia Paraschiv Katai de la Teatrul „Andrei Mureșanu”, ne-a încântat cu un prea scurt  moment poetic, însă de excepție, așa cum îi stă bine unei laureate a mai multor festivaluri naționale și internaționale de poezie. Iar tânărul Paul Grosar, absolvent al Liceului de Artă din Sf. Gheorghe, de curând, student la Conservatorul din Timișoara,  a transmis publicului prezent în curtea Casei Memoriale „Romulus Cioflec” emoții de toamnă prin acordurile muzicale interpretate la trompetă. O atmosferă culturală frumoasă, pentru care mulțumim organizatorilor, în special, Muzeului Național al Carpaților Răsăriteni.

     Cu bucurie și emoție închei și eu, cum altfel decât cu versurile lui Grigore Vieru care a știut cel mai duios să plângă în limba românească: „În limba ta/ Durerea poți s-o mângâi,/ Iar bucuria/ S-o preschimbi în cânt…”

                                                                                                Mihaela Aionesei

 

 

Vrei să fii notificat când apare un articol nou? Abonează-te prin e-mail