În urmă cu ceva timp am fost invitată să particip la un concurs de poezie a cărei festivitate avea să aibă loc la Chișinău. Cu mari rezerve mi-am făcut curaj să trimit câteva poeme, mai mult din dorința de a ajunge la Chișinău, unde avea loc festivitatea de premiere și puteau participa toți concurenții, decât din dorința de a câștiga vreun premiu. Nu întotdeauna câștigul aduce satisfacția care poate bucura sufletul. Rămânea însă visul de a merge pe acele meleaguri care îmi stârneau o mare curiozitate și multe întrebări a căror răspunsuri le puteam afla doar acolo. După o săptămână, ascultând știrile am prins și horoscopul care spunea că cei născuți în zodia mea vor primi o invitație în străinătate.
M-am amuzat copios spunându-mi că este imposibil așa ceva și mi-am văzut mai departe de ale vieții. Seară deschizând e-mail-ul, pentru a-mi verifica mesajele am trăit unul din acele momente când simți binecuvântarea Domnului năvălind cu toată dragostea către tine. Primisem o invitație de la doamna profesoară Luminița Cornea de a merge în Republica Moldova, împreună cu alți membri ai Asociațiunii Astra Covasna- Harghita la „Deniile eminesciene”, ediția a XX- a, organizată de Despărțământul ASTRA „Mihail Kogălniceanu” din Iași (președinte prof. Areta Moșu), în perioada 13-16 iunie 2014, la Iași, Ungheni, Orhei și Chișinău. Este copleșitor să simți că cineva acolo sus te iubește și că ceea ce îți dorești ți se îndeplinește, dar pentru asta există o condiție, să vrei!
Zis și făcut, încât iată-mă în data de 13 iunie 2014, hoinărind cu aparatul în mână pentru a imortaliza cele mai importante obiective din centrul Iașiului, centru cultural al zonei de N-E al Moldovei, de trei ori capitală până acum: prima oară, a Moldovei, între anii 1564 și 1859, apoi a Principatelor Unite, între 1859-1862 și, mai apoi, între 1916 și 1918, oraș în care s-a desfășurat prima zi a celei de-a XX-a ediții a „Deniilor eminesciene”. Uimită de frumusețea locului, pe care în fuga unei excursii organizată de Liceul PTTR din Bacău, a cărui elevă eram 1986, nu am văzut-o , nu conteneam să mă minunez de schimbările pe care timpul le-a adus în beneficiul orașului. Pe unde pășeam, mirosea a istorie și a suflet de moldovean aburind ca pâinea caldă. Simțeam cum crește în mine o rădăcină ca spicul de grâu, eram mândră, mă simțeam aparținând locului. Deși născută în Pașcani, oraș care aparține județului Iași, nu m-am putut bucura de aceste locuri, pentru că viața este cea care mi-a hărăzit un alt cuib unde, precum puiul care-și așteaptă mama să-i aducă hrana, așa a stat și dorul meu, care astăzi se desfăta cu bunătățile după care ani de zile tânjise fără să știe ce-i lipsea. Cu sufletul încărcat de emoție m-am îndreptat spre Biserica Sfânta Parascheva, unde în liniște deplină și pioșenie, astriștii din țară sosiți cu coroane, coșuri pline cu colaci, cireșe, au asistat la slujba de pomenire a „adormitului Mihai poetul”. La finalul slujbei s-au spus cuvinte frumoase, de aducere aminte. S-a pomenit de marea dragoste dintre Mihai Eminescu și Veronia Micle, care în ziua morții lui, fără să știe că acesta a murit , i-a scris un poem ca o premoniție : „Ce n-ar da un mort din groapă pentru un răsărit de lună/ Ai zis tu, și eu atuncea, când pe-a dorului aripe/ Duși de-al iubirei farmec, – privind cerul împreună –/ Noi visam eternitate în durata unei clipe./ ” (Raze de lună). La 50 de zile de la moartea poetului, Veronica Micle, după o cumplită suferință, nesuportând despărțirea, își îneacă amarul într-o sticlă de otravă, la mănăstirea Văratec. Povestea lor a rămas în istoria literaturii române și universale între celebrele povești de iubire, alături de Romeo și Julieta, Tristan și Islolda, Hamlet și Ofelia, Othelo și Desdemona etc.
După slujba care ne-a lăsat într-o stare de melancolie și impresionați de cele întâmplate, am pornit într-o procesiune până la Biblioteca Centrală Universitară „Mihai Eminescu”, în Aula instituției, ctitorie a Regelui Ferdinand, unde s-a susținut un program artistic la care și-au dat concursul elevi ai Colegiului Național de Artă „Octav Băncilă”, Palatului Copiilor Iași, fanfara „Hudișteanca” din Botoșani. Au fost susținute și două conferințe de către profesorii : Mihai Dorin, Eminescu – între imaginarul colectiv și exigența critică și Traian Cepoiu, Eminescu – coloana vertebrală a timpului său proiectată la plus infinit.
În cadrul acestui program, președinta Despărțământului ASTRA „Mihail Kogălniceanu” Iași, Areta Moșu, a fost felicitată de președinții filialelor ASTREI venți din țară pentru toată activitatea desfășurată pe parcusul celor douăzeci de ediții ale „Deniilor eminesciene” , primind din partea președintelui ASTRA Săcele, Liviu Dârjan, diplomă și o medalie; fiecare exprimându-și regretul și rugămintea de a reveni asupra deciziei de a pune capăt acestei manifestări a cărui scop de a stabili o relație de colaborare și ajutorare a celor din Republica Moldova, a fost atins. După cum bine spunea cineva la un moment dat: „Areta Moșu a reușit să înfăptuiască cu sufletul ceea ce nici o altă instituție și nici guvernul nu a reușit”.
După terminarea programului artistic, președinta ASTREI Covasna- Harghita, Luminița Cornea și astriștii noștri, Rădița Palela, Ionel Simota, Gheorghe Filip, Mihaela Aionesei, alături de ceilalți participanți au depus coroane de flori la statuia lui Mihai Eminescu de lângă Biblioteca Centrală Universitară și la bustul și Teiul din Parcul Copou. Impresionați de amploarea evenimentului, oamenii de pe stradă au venit să sărbătorească 125 de ani de la urcarea la stele a Luceafărului poeziei românești, Mihai Eminescu, despre care Tudor Arghezi scria: „Pășiţi încet cu grijă tăcută, feţii mei, / Să nu-i călcaţi nici umbra, nici florile de tei, / Cel mai chemat s-aline, din toţi, şi cel mai teafăr / Şi-a înmuiat condeiul de-a dreptul în luceafăr.” (Inscripţie pe amfora LUI)
Mihaela Aionesei, Târgu Secuiesc
