Într-una dintre frumoasele legende ale Olimpului se vorbeşte despre legendarul erou grec Teseu. Puternic şi cutezător precum Hercule, acesta intră în Labirint cu gândul de a ucide Minotaurul, un monstru jumătate om şi jumătate taur, care se hrănea cu carne de om.
Înaintea lui mulţi au mai încercat, dar şi-au găsit sfârşitul în întortocheatul labirint, fiindcă nu au mai găsit drumul de întoarcere. Norocul şi salvarea lui Teseu a fost iubirea. Frumoasa Ariadna, îndrăgostită de el, i-a dăruit un ghem şi l-a sfătuit să desfăşoare firul atunci când intră în labirint, ca astfel să regăsească drumul spre ieşire. Ascultându-i sfatul, Teseu intră în labirint, ucide monstrul şi urmând firul regăseşte uşa pe care intrase. Şansa lui a fost că nu a scăpat din mână firul Ariadnei.
De la acel timp de poveste au trecut multe veacuri, zidurile Labirintului s-au prăbuşit de mult, dar ele continuă să rămână în minţile noastre… Aidoma lui Teseu, România a intrat într-un „labirint evolutiv”, încercând să ucidă „monstrul sărăciei”, dar se pare că a scăpat din mână „firul Ariadnei” şi încă mai rătăceşte prin înşelătoarea construcţie. Şi cum ea este reprezentată de „conducătorii eroi” de astăzi, se pare că aceştia sunt cei care n-au găsit încă adevăratele Ariadne care să-i călăuzească spre ieşirea din impas. Şi fiindcă nu le-au găsit, în loc să caute cu perseverenţă drumul, se tot ceartă între ei, iar monstrul continuă să-şi facă de cap hrănindu-se cu viaţa oamenilor. Poate că ar trebui să trimitem un alt erou, cu un ghem dăruit de o altă Ariadnă, pentru a ucide monstrul şi a-i salva pe toţi…
Aşa cum simţim cu toţii, încă ne găsim în nesfârşitele încăperi şi coridoare ale „Labirintului” şi în aer pluteşte teama disperării, lipsa încrederii în forţele proprii şi deznădeşdea repetatelor încercări. Simţim nevoia unui fir călăuzitor şi nu găsim nicio Ariadnă iubitoare să ni-l dea, căci atunci când am intrat am scăpat din mână firul salvator. Şi undeva acolo, în adâncuri, monstrul nereuşitei noastre continuă să ne pândească din necunoscutul întunecat. Singura noastră speranţă este să găsim un Teseu curajos, ajutat de o Ariadnă adevărată, nu contează dacă e blondă, brunetă ori roşcată, care să ne scoată din nou la lumină.
Şi când mai intraţi în Labirint, cu niciun chip să nu scăpaţi din mână firul Ariadnei…
Mihai Trifoi
