Referitor la materialul transmis mass media de membrii filialei din Sfântu Gheorghe a HVIM, prin care aceştia „ protestează împotriva însuşirii pietrelor funerare maghiare din Transilvania şi transformarea acestora în monumente româneşti”, cu referire „la amplasarea recentă a unui monument pe raza comunei Vâlcele.
„Monumentul”, care odinioară a fost o piatră funerară maghiară”, pentru restabilirea adevărului şi o corectă informare a tuturor celor interesaţi, Parohia Ortodoxă Vâlcele face următoarele precizări:
Placa de piatră pe care s-a aşezat o cruce şi o tablă din marmoră în amintirea primilor soldaţi români căzuţi pentru eliberarea Ardealului de Nord, de sub ocupaţia străină, în toamna anului 1944, a fost recuperată dintr–o groapă cu moloz situată în cimitirul ortodox central din Vâlcele. Pentru a nu fi distrusă, în urmă cu 7-8 ani, a fost adusă în tinda biseicii din Vâlcele. Pe această piatră a fost inscripţionat numele maghiarizat a unei credincioase ortodoxe române, membră a unei vechi familii româneşti din zonă, rămasă fară urmaşi.
Noi am recondiţioant această piatră funerară şi i-am dat o întrebuinţare nobilă, iar credincioasa Elisabeta – asemenea celorlaţi refugiaţi şi deportanţi români din Vâlcele – este înscrisă spre veşnică pomenire, în pomelnicul bisericii din Vâlcele.
Preot paroh,
Ioan Tămaş
