– Stimate Edvin Marton sunt reprezentantul ziarului „Mesagerul de Covasna”, care apare în judeţul vecin cu Braşovul, acolo unde trăiesc români şi maghiari…
– Minunat. Eu însumi m-am născut în Ucraina, la Tiszaújlak, în 17 februarie 1974, şi provin dintr-o familie de muzicieni. Era un teritoriu unde convieţuiau două etnii, familia mea fiind maghiară. Acum m-am mutat în Statele Unite, mai precis la Los Angeles, iar acolo trăiesc şi mai multe rase. E foarte bine…
– Discuţia noastră are loc la conferinţa de presă organizată cu prilejul importantului eveniment artistic care are loc la Braşov şi despre care am relatat în ziar. Anume, un dar muzical pe care îl oferi melomanilor din zonă cu ocazia apropiatelor Sărbători ale Naşterii Domnului…
– Da. Sunt prima dată în această parte a României, în centrul ţării, şi mi se pare totul foarte frumos, munţii, Braşovul – un oraş superb – iar oamenii sunt extrem de calzi şi primitori. Mereu am visat să ajung şi aici. Este unul din oraşele importante. Ştiu că locuitorii aspiră ca Braşovul să devină Capitală a Culturii şi cred că merită cu prisosinţă.
– În România ai mai fost…
– …De mai multe ori. La Bucureşti am susţinut împreună cu prietenul meu, campionul mondial Evgheni Pluşenko, nişte spectacole pe gheaţă. Cadoul meu de acum se referă la un Concert Extraordinar de Crăciun, organizat în parteneriat cu două prestigioase instituţii de cultură de aici: Filarmonica şi Opera din Braşov.
– Cum ţi s-a părut orchestra?
– Minunată! Este alcătuită din adevăraţi profesionişti. Eu voi fi şi dirijor, nu numai solist la vioară. Deşi nu am avut mult timp la dispoziţie pentru repetiţii, ne-am armonizat perfect. Ştiţi cum e? Ca succesul să fie deplin, trebuie ca ambele „tabere” (muzicieni şi conducător) să funcţioneze perfect, în deplină sincronizare. Sper să mai am ocazia de a cânta aici alături de ei.
– Cum de ai ales vioara şi nu alt instrument?
– Este o istorioară nostimă. Pe când aveam cinci ani m-am… îndrăgostit de o colegă la grădiniţă. Văzând că nu am succes, am întrebat-o pe mama cum să fac ca să-mi dea atenţie? Ea mi-a spus că ar fi bine să cânt la vioară, pentru a-i interpreta o serenadă. Aşa că m-am apucat să învăţ. De ziua ei i-am cântat la vioară şi ea m-a răsplătit cu… un pupic! O poveste frumoasă, nu-i aşa? Ei bine, aşa s-a născut pasiunea mea pentru acest instrument minunat.
– Ai tot progresat şi până la urmă ai primit în dar un…”Stradivarius” !
– Într-adevăr, aşa este. Vioara a fost construită de vestitul meşter italian Antonio Stradivarius în anul 1697, fiind evaluată astăzi la 3,5 milioane de dolari. După ce am câştigat în anul 1997 la Montreal, în Canada, Concursul Internaţional «Golden Violin Award» mi s-a oferit ca Premiu o vioară Stradivarius. Nu fusese folosită de nimeni în ultimii 50 de ani, fiind închisă în seiful unei bănci. De emoţie nu am putut dormi toată noaptea. Iar când am atins vioara pentru prima oară, m-am îndrăgostit imediat de ea. Această dragoste continuă şi în prezent.
– Care să fie secretul acestor instrumente fabuloase: lemnul, lacul, meşteşugul maestrului?
– Nu ştiu. Ar trebui întrebat chiar….Stradivarius.
– Am să o fac, dacă îl întâlnesc pe…lumea cealaltă!!!
– (Râde). Negreşit…
– Fiindcă veni vorba mai înainte, ştim că eşti prieten cu un idol al nostru, „ţarul gheţii”- Evgheni Pluşenko. Ce ne poţi spune despre colaborarea voastră?
– Evgeni este un om extraordinar, un mare campion. Colaborăm de multă vreme, este adevărat, ne înţelegem perfect. El se află acum într-o formă de zile mari şi la Olimpiada din luna februarie de anul viitor de la Soci, va arăta ce poate. A fost o vreme accidentat, de aceea nu a mai apărut în concursuri internaţionale.
– Cum lucraţi?
– Evgheni vine la mine în studio, la Los Angeles, unde alegem împreună muzica pentru programele lui. Aşa am procedat şi acum, înainte de apropiata Olimpiadă de iarnă din Rusia. El mi-a arătat figurile pe care vrea să le execute, tempoul exerciţiului, iar împreună am ales muzica. Putem spune că este singurul patinator din lume care contribuie alături de compozitor la făurirea acompaniamentului.
– Pe când reveniţi amândoi în România?
– Vom fi în aprilie 2014 la Bucureşti pentru un show.
– Dar la Braşov?
– Aş vrea, dar depinde de mai mulţi factori. În primul rând de sponsori, deoarece Pluşenko este foarte…scump! Însă, cine ştie…
– Ce urmează?
– Imediat după concret plec acasă, la Los Angeles, pentru a pregăti mai multe concerte pentru luna ianuarie a anului ce urmează. Va fi mai întâi un turneu în mai multe oraşe din Rusia, iar apoi în China.
– Ce piese ai pregătit pentru Concertul de Crăciun de la Braşov?
– Arii celebre din creaţia unor compozitori celelebri, Mozart, Vivaldi, valsuri ale lui Strauss, dar şi compoziţii proprii. Am dorit să fie un program mai special, aşa cum este şi atmosfera Sărbătorilor.
– Vor fi şi colinde?
– Fireşte.
– Vreunul românesc ştii?
– Am să învăţ câteva note şi sper să le fac o surpriză agreabilă spectatorilor de la Sala Sporturilor. ( Incintă generoasă, care a fost plină până la refuz, asistenţa aplaudând în picioare minute în şir, iar Edvin Marton foarte încântat, a acordat cmai multe bisuri – n.n).
– În final, o urare pentru cititorii din Covasna, mulţi admiratori ai tăi, care şi-au cumpărat bilete la concert.
– Îi salut cu prietenie pe fanii mei din judeţul Covasna. Tuturor vă doresc Crăciun Fericit şi un An Nou cu bine.
– Mulţumiri, dragă Edvin. Şi dacă eşti de acord, hai să imortalizăm momentul, făcând o poză împreună.
– Cum să nu, cu dragă inimă. Toate cele bune, pe curând!
Horia C. Deliu
