Sâmbătă, 26 octombrie 2013 creştinii îl prăznuiesc pe Sf. Mare Mucenic Dumitru, prilej pentru circa 340.000 de români să îşi sărbătorească Ziua onomastică. Fireşte, bărbaţii cu acest prenume sunt cei mai numeroşi, în jur de 285.500, care se numesc Dumitru, Dimitrie, Mitică, Dumitrache sau variante de genul Dimitri, Mitu, Mitru , dar există şi câteva zeci de mii de reprezentante ale sexului frumos care se numesc Dumitra, Dumitriţa, Dumitrica, Dumitrana, Demetra. Le adresăm din capul locului cele mai bune urări!
Izvorâtorul de Mir ori Sâmedru
An de an, la dată neschjimbată, pe 26 octombrie se sărbătoreşte, aşadar, Sfântul Mare Mucenic Dumitru, care mai este numit Izvorâtorul de Mir ori Sâmedru. Denumirea populară este utilizată mai ales în zonele unde trăiesc oieri, precum este cazul judeţului Covasna. În tradiţia populară Sâmedru constituie patronul iernii pastorale, ocrotitorul caselor şi paznicul care-i apară pe oameni de fiarele sălbatice.
Un unchieş din Voineşti, Ioan Cosnean, ne spunea că anul păstoresc se împarte în două anotimpuri simetrice: Vara pastorală (între 23 aprilie – 26 octombrie), ce are ca miez al timpului Sărbătoarea de Sântilie (20 iulie ), şi Iarna păstorească (intervalul 26 octombrie – 23 aprilie), cu perioada de vârf la 16 ianuarie (Sânpetru de iarnă).
Moşii de Toamnă
Sărbătoarea de sâmbătă reprezintă un bun prilej pentru a se cinsti răposaţii, fiind o dată specială cunoscută în popor şi sub denumirea de Moşii de Toamnă. Cu această ocazie rudele, prietenii fac pomeni şi aduc ofrande în memoria celor dragi care s-au prăpădit.
După Slujba de la biserică, la poartă se oferă pachete cu diferite produse specifice, fructe, oamenii sărmani primind de pomană aceste mici daruri.
De această zi se leagă, de asemenea, o serie de acte rituale, de purificare, fertilitate. Pe vremuri se efectuau practici de pomenire şi de îmbunare a sufletelor celor morţi, care ar părăsi la această dată mormintele. Femeile fierbeau în prealabil porumb râşnit în lapte şi unt, împărţind apoi păsatul împreună cu colaci de grâu în cadrul ritualului Moşilor de Toamnă.
Ziua Sorocului
Prin anumite locuri Sâmedru se mai numeşte şi Ziua Sorocului, pentru că la această dată se rezolvau şi se lichidau toate socotelile, se plăteau chiriile şi împrumuturile, se terminau slujbele sezoniere şi stingeau alte întelegeri ori dispute, se încheiau vechile întelegeri cu ciobanii. Dar se şi stabileau noi învoieli.
Interlocutorul meu din Voineşti mi-a povestit, mai demult, despre semnificaţiile locale ale zilei de Sâmedru, care se spunea că “a închis vara, alungând păsările călătoare şi desfrunzind codrul”. Odinioară oamenii satelor credeau că duhul lui Sâmedru umbla pe pământ însoţit de Sângiorz, cu care făcuse un legământ: unul să înfrunzească natura, să o readucă la viaţă, iar celalalt să aducă frigul şi să o amorţească peste iarnă.
Fiind un important stâlp calendaristic, sărbătoarea de pe 26 octombrie genera numeroase acte cu caracter apotropaic, destinat apărării împotriva duhurilor rele. Dar şi de purificare, de pomenire a morţilor, precum şi de pronosticare meteorologică.
Un personaj respectat
Marele Mucenic Dimitrie s-a născut la Tesalonic, în Grecia, în secolul al III-lea (284- 311), fiind botezat în taină de părinţii săi, de teama prigoanei la care erau supuşi creştinii, pe vremea împăraţilor Diocleţian şi Maximian Galeriu. De mic a fost educat întru creştinism de către părintele său, om de vază, voievodul Cetăţii Tesalonicului. Micul Dimitrie era iniţiat, pe ascuns, în toate tainele sfintei credinţe, luminându-i-se cunoştinţa despre Domnul Iisus Hristos, fiind îndemnat să manifeste milostenie faţă de cei sărmani, să facă numai bine în viaţă.
Şi aşa, după moartea tatălui său, tânărul Dimitrie a ajuns moştenitor nu numai al multor averi, ci şi un om erudit, un bun creştin, un suflet nobil. Maximian l-a şi numit voievod în locul tatălui său, Dimitrie ajungând să fie iubit şi respectat de concetăţeni. Numai că, propovăduind fără ocolişuri dreapta credinţă, a stârnit mânia puternicilor vremii, chiar a Împăratului Romei, Maximilian.
Acesta l-a pus să aducă jertfă zeilor, dar Dimitrie a refuzat, şi, mărturisind întru Hristos, a fost întemniţat. Nu şi-a lepădat convingerile până în ultima clipă, fiind ucis alături de alţi creştini cu suliţe, la un spectacol dat de împarat.
Peste mulţi ani, când i s-au dezgropat rămăşiţele, acestea izvorau un mir binemirositor, care a vindecat mulţi suferinzi. De unde şi faima de Izvorâtorul de Mir. Până în zilele noastre se fac procesiuni la moştele sale, iar credincioşii merg la biserică spre a-i cinsti numele şi a-i cere ajutorul.
Focuri rituale
Bătrânii satelor îşi mai amintesc că în ajun de Sf. Dumitru avea loc o datină numită ”Focul lui Sâmedru”, care în anii din urmă s-a cam pierdut. Sătenii aprindeau focuri mari şi se adunau în jurul lor, sărbătorind simbolic finele anului agricol.
Legendele îl înfaţisează pe Sâmedru ca pe un bătrân pastor sau crescător de vite. Acum, în toamnă târzie, într-o perioadă de îmbătrânire simbolică a timpului, se considera că zeitatea populară murea şi învia simbolic în cadrul unui ceremonial nocturn numit „Focul lui Sâmedru”, la care participa întreaga comunitate.
Pentru pregătirea focului se tăia un brad verde şi se clădea în jurul lui un rug de cetini uscate. De jur împrejur se puneau multe paie şi lemne uscate, în aşa fel încât flacăra să fie înaltă, iar la sfârşit să rămână mult jar.
Mai ales tinerii rămâneau peste noapte în jurul rugului, săreau peste foc când se mai domolea, chiuiau, iar în final duceau tăciunii în grădină şi livadă, pentru a fi rod bogat în anul următor. Se face pomană cu grâu fiert cu unt, lapte sau brânza. Femeile împart nuci, pâine, mere, covrigi.
Prilej de bucurie şi petreceri
Pentru că praznicul Sfântului Mare Mucenic Dimitrie – Izvorâtorul de Mir- cade la final de săptămână şi lumea este liberă, sărbătorţii vor putea petrece chiar în ziua cu pricina.De fapt, conform obiceiului pământului, în 26 octombrie nu este îngăduit să se lucreze la câmp ori în bătătură, închinătorii urmând a merge la biserică şi a face pomeni pentru cinstirea morţilor. Iar după-amiază sărbătoriţii primesc felicitări şi-şi cinstesc oaspeţii.
Petrecere frumoasă şi La Mulţi Ani!
Horia C. Deliu
