…La Mulţi Ani, dragi cititori! Vă urmăm toate cele bune încă de la primul număr al ziarului nostru pe 2013! Am intrat în Noul An cu bine, şi ne-am bucurat să petrecem primele sărbători creştine după datina străbună, în pace: anume Sf. Vasile şi Boboteaza.
Ne-a părut rău că nu am putut scrie despre ele în cadrul rubricii noastre „Tradiţii”, ca de obicei, dar au intervenit anumite cauze obiective legate de zilele libere şi apariţiile ziarului. Azi, însă recuperăm şi îl cinstim aşa cum se cuvine pe Sf. Ioan Botezătorul sau Sântion, cum i se mai spune în popor.
Este ultimul praznic din ciclul Sărbătorilor de Iarnă, un interval magic, atât de bogat în obiceiuri şi ritualuri populare, ce ia sfârşit azi.
Un personaj complex
După cum ştim, la aceeaşi dată fixă an de an, pe 7 ianuarie, imediat după Bobotează, cinstim ziua Sfântului Ioan Botezătorul, ilustrul personaj biblic ce a avut onoarea de a-l boteza în Râul Iordan pe însuşi Mântuitorul.
Ioan s-a născut în Cetatea Orini, în familia cunoscutului preot Zaharia, pricinuind încă de la început o întreagă tevatură. El a venit pe lume cu saşe luni înaintea naşterii lui Iisus, evenimentul fiindu-i anunţat tatălului său de către Îngerul Gavriil.
Conform legendei păstrate până în zilele noastre, prelatul Zaharia nu a dat crezare acestei veşti neaşteptate şi ireale în opinia lui, fiindcă ajunsese bătrân şi nu spera să mai aibă urmaşi, aşa că Dumnzeu l-a pedepsit să rămână fără grai până ce i se va pune nume fiului său. După acest incident lucrurile au intrat pe făgaşul normal, iar Ioan va avea o carieră celebră.
Ocrotitorul pruncilor
În toate aşezările româneşti din judeţul Covasna pe unde am umblat de-a lungul anilor, am aflat stând de vorbă cu oamenii via lor credinţă că Sf. Ioan este ocrotitorul pruncilor, Sfântul ferindu-i de rele. El are grijă ca în cazul decesului copiii să nu fie îngropaţi nebotezaţi.
Tocmai de aceea, în semn de respect şi drept omagiu, ne spunea cândva nenea Ionică Barbu, din satul Ariuşd (un bun cunoscător al obiceiurilor) exista cu ani în urmă datina ca mamele să facă un dar numit „masa moaşei”, cinstind-o astfel pe aceea care a ajutat la venirea pe lume a copiilor din localitate.
Fiecare femeie ce beneficiase de serviciile sale aducea în dar câte un colac, eventual şi o sticlă de vin. Apoi moaşa rupea din colacul fiecăreia câte o bucată. Exista superstiţia că în funcţie de mărimea şi forma acesteia se ştia dacă femeia respectivă va mai avea copii, băieţi ori fete.
„Iordănitul”
Printre datinile pitoreşti ce s-au păstrat de-a lungul timpului există şi una întâlnită în zona Dobârlău, numită „Iordănitul”. Este vorba de o veche tradiţie românească, despre care ne-a povestit cu mulţi ani în urmă regretatul Nicolae Banciu: „Îmi amintesc că de Sf. Ioan în familia mea, dar şi a unor vecini, femeile se bucurau de o atenţie specială, ca de… 8 martie, când este Ziua lor tradiţională. Soţii, fiii le tratau cu respect, oferindu-le bunătăţi culinare, băutură, daruri, spunând că este momentul lor, numit „Iordănitul”.
După ce se ospătau şi închinau un pahar de vin în cinstea familiei, femeile adunate la câte una dintre ele începeau a se „iordăni”, adică se veseleau, cântau, spuneau glume. Uneori petrecerea ţinea până târziu, iar la întoarcerea acasă îşi «ameninţau» bărbaţii din casă că îi vor duce a doua zi la râu şi îi vor arunca în apă, dacă nu vor fi respectate tot anul”!
Prin alte sate am aflat de obiceiul potrivit căruia de Sf. Ioan femeile obişnuiau să meargă pe la rude, cunoştinţe, megieşi, şi să-i stropească pe sărbătoriţi, pentru a le aduce noroc şi prosperitate.
Alt obicei românesc arhaic
Din cronica tradiţiilor arhaice româneşti trebuie să evocăm în aceeaşi ordine de idei şi obiceiul numit „Udatul Ionilor”. În zona Araci se organizau între cele două războaie mondiale nişte ceremonii la care luau parte mai ales tinerii.
Feciorii din localitate care purtau prenumele Ion se urcau într-un car împodobit cu scoarţe vechi şi ramuri de brad, fiind îmbrăcaţi în straie populare, purtând cu ei un steag tricolor. Atelajul era tras de o pereche de boi, ce aveau în jurul gâtului betele colorate.
Întregul alai mergea cu mare veselie la un pârău de la marginea aşezării. Acolo purtătorii prenumelui de Ioni erau «botezaţi» simbolic, fiind udaţi pe cap cu apa luată din râu. În felul acesta cei «creştinaţi» urmau să aibă parte de un an cu sănătate, feriţi de duhurile rele.
După aceea se opreau pe la casele sărbătoriţilor, unde se organizau petreceri. Cu acest chef de pomină se sfârşeau Sărbătorile de Iarnă, începute, hăt, odată cu sosirea lui Moş Nicolae, pe 6 decembrie cu un an înainte…
Originale previziuni meteo
La începutul fiecărui an, mai ales în mediul rural, femeile obişnuiesc să facă previziuni legate de starea vremii pentru cele 12 luni ce vor urma. De multe ori aceste predicţii se adeveresc, de aceea s-au şi perpetuat atâţia amar de ani.
Una dintre cele mai răspândite metode ancestrale de prognoză meteo vizează citirea vremii în foile… unei cepe!
Personal am întâlnit în judeţul Covasna o mulţime de femei care pot anticipa fără greş starea vremii, analizând doar… umiditatea foilor de ceapă peste care s-a turnat sare!
Aşa procedează de pildă, patroana unei pensiuni agroturistice din Cernat, Zsuzsanna Horovitz, care ne-a spus că a preluat obiceiul de la bunica sa.
Totul e foarte simplu: se ia o ceapă roşie, se decojeşte, tăindu-se mai întâi în două şi desfăcându-se în 12 foiţe, reprezentând câte o lună a anului. Se presară puţină sare pe fiecare foaie, fiind lăsate câteva zile să se îmbibe. Apoi sunt… „citite”.
Dacă sarea de pe foile de ceapă aparţinând lunilor de iarnă este uscată, va fi un sezon geros, fără umezeală. Atunci când pe foile corespunzătoare lunilor de primăvară şi toamnă sarea s-a topit, vor veni ploi.
Încercaţi şi dv. şi convingeţi-vă!
Foarte mulţi sărbătoriţi azi!
Ion, respectiv Ioan reprezintă un prenume extrem de răspândit atât în ţara noastră, cât şi pretutindeni în lume. Semnificaţia lui este „Cel de care Dumnezeu are milă”.
Statisticile spun că avem aproape două milioane de concetăţeni ce poartă acest apelativ biblic. Dintre aceştia 1,4 milioane sunt bărbaţi, pe lângă cele două nume de bază existând şi numeroase derivate, precum Ionuţ, Nelu, Ionel, Jenică.
Nu lipsesc nici variantele feminine, ca Ioana, Oana, Ionela, Nela, Janina, Jana etc.
Le urăm de Ziua onomastică tuturor sănătate, bucurii, împlinirea dorinţelor şi un călduros „La Mulţi Ani!”
Horia C. Deliu
