Puţinele zile care au mai rămas până rupem şi ultima filă din calendarul pe 2012 sunt ocupate cu pregătirile de Revelion, socotit pe bună dreptate „Cea mai lungă noapte a anului”. S-au păstrat o mulţime de datini legate de această perioadă frumoasă, transmise din generaţie în generaţie, colindele specifice reprezentând pentru fiecare dintre noi elementele cele mai aşteptate, încărcate de emoţie şi bucurie.
O colindă agrară străveche – „Pluguşorul”
Printre cele mai vechi obiceiuri populare la români s-a perpetuat “Pluguşorul”. Este o colindă agrară, care aduce în prim-plan plugul şi muncile câmpului, eforturile lucrătorilor ogoarelor pentru obţinerea recoltelor bogate. Se practică de copii şi adolescenţi în Ajunul Noului An, mergându-se din casă în casă şi declamându-se o cântare ştiută de toată lumea.
Dacă nu toţi îşi reamintesc complet versurile, cel puţin prima strofă este întipărită bine în memorie: „Aho, aho, copii si fraţi/ Staţi puţin şi nu mânaţi,/ Lângă boi v-alăturaţi/ Şi cuvântul mi-ascultaţi”(…)
Recitarea textului este însoţită de clinchetul clopoţeilor, de pocnetul bicelor, eventual şi de sunetul inconfundabil al buhaiului. La ţară, acolo unde s-au păstrat cel mai bine obiceiurile, pot fi utilizate la colindat şi diferite instrumente muzicale, cum ar fi cobza, fluierul, vioara şi cimpoiul, pentru a da farmec special momentului.
Se pare că la originea obiceiului stăteau anumite practici magice de alungare a răului şi de invocare a fertilităţii ogorului, de producere a pâinii.
La finalul colindului sunt adresate urări de prosperitate şi belşug gazdelor, care la rândul lor îi cinstesc pe oaspeţi cu tot felul de bunătăţi, un pahar de vin şi bani. Incantaţia magică de odinioară s-a estompat în zilele noastre, dar e bine că a rămas datina de a primi colindători şi a întîmpina astfel, cu încredere, Noul An.
Obiceiuri populare
În intervalul dintre Crăciun şi Revelion, dar mai ales în Ajunul Anului Nou şi în prima zi din ianuarie, de Sf. Vasile, mai cu seamă în zonele rurale se continuă “uratul”. Grupuri de fete şi băieţi merg nu numai cu “Pluguşorul” ci şi cu “Capra”, “Ursul”, “Mascaţii” ori “Ţurca”, participanţii costumându-se adecvat.
În unele zone, inclusiv în aşezările româneşti din judeţul Covasna, excelând în mod special satele din Ţara Buzaielor şi Voineştiul, în prima zi din “Gerar” se continuă cu alte colinde precum “Sorcova” şi “Semănatul”, datini menite să întreţină speranţa şi optimismul în viaţa oamenilor locului.
„Uratul” reprezintă un concept mai amplu ce ţine de tradiţia populară, înglobând felurite obiceiuri a căror semnificaţie s-a estompat peste ani, azi urările fiind apreciate ca un semn de prietenie, de bună înţelegere între semeni.
“Fuga… pintenatului”
Despre o superstiţie amuzantă ne-a povestit nenea Gh. Bularca, trecut bine de 75 de ani, din Barcani, care a apucat în copilărie obiceiul numit “Fuga pintenatului”.
«În noaptea Anului Nou, în casele unde era câte o fată de măritat se practica dosirea… cocoşului, ne-a relatat domnia sa.
Fata cu pricina lua pintenatul de aripi şi-l ţinea câteva minute sub o albie sau vreun cazan în curte, după care îi dădea drumul. În direcţia unde fugea cocoşul, acolo se zice că locuia alesul inimii, care va veni să o ceară de soţie în anul ce tocmai sosea!»
Familia, vecinii asistau la acest ritual, unii se amuzau pe seama credulităţii viitoarei mirese, după care lumea intra în casă şi petrecea până în zori.
Sărbătorile se ţin lanţ
Abia a trecut Crăciunul, ieri a fost Sf. Ştefan, urmează imediat Revelionul şi apoi alte sărbători însemnate. În prima săptămână din Noul An se sărbătoreşte pe 1 ianuarie – Sf. Vasile, apoi pe 6 – Boboteaza, iar Sf. Ion încheie pe 7 ianuarie ciclul bogat al Sărbătorilor de Iarnă.
Despre ultimele dintre ele vom scrie pe larg în primul număr de ziar din anul viitor, având fiecare eveniment câte ceva specific.
În prezent traversăm intervalul cel mai bogat din an în obiceiuri, copiii fiind cei mai încântaţi, mai ales că au şi vacanţă.
O simbolistică aparte
Faptul că aceste obiceiuri se practică la Cumpăna dintre ani este justificat de simbolistica ultimei zile a anului, care în gândirea populară constituie sfârşitul unei perioade, pentru ca din 1 ianuarie să ne bucurăm de renaştarea ordinii cosmice. Deşi fiecare dintre noi mai îmbătrâneşte un pic, nu este momentul regretelor… Ci al scrutării cu veselie şi optimism a viitorului.
Bătrânii satelor ştiu că dacă în zilele următoare cerul este înnegurat, vor veni zile mai călduţe. Dacă însă vuieşte codrul, o să ningă. Atunci când fumul se înalţă din coş drept în sus, o să avem parte de timp geros, specific Bobotezei ce se apropie.
Tuturor cititorilor, colaboratorilor, prietenilor noştri le adresăm un călduros La Mulţi Ani!
Horia C. Deliu
