Muzeul Naţional al Carpaţilor Răsăriteni are o bogată experienţă în propunerea de programe educaţionale non-formale, atât în muzeu, cât şi în afara acestuia. Acest lucru l-a recomandat ca partener în cadrul proiectului Patrimoniu – o scenă pentru tineri, coordonat de Asociaţia Transcena şi finanţat de AFCN – Administraţia Fondului Cultural Naţional.
În cadrul acestui proiect, la Casa Memorială Romulus Cioflec din Araci s-au desfăşurat, în cursul lunii septembrie, ateliere de lucru în cadrul cărora voluntarii s-au familiarizat cu colecţiile pe care le deţine şi cu activitatea scriitorului, au ales obiectele şi secvenţe din viaţa lui Romulus Cioflec, elemente care au stat ulterior la baza scenariului piesei de teatru.
Acuum, la început de noiembrie, Muzeul Naţional al Carpaţilor Răsăriteni a devenit scenă de spectacol pentru tinerii-voluntari adolescenţi care, împreună cu specialiştii muzeului, actori, scenarist, au construit o nouă poveste, un nou spectacol: piesa de teatru muzeal „Mi-l imaginez pe scriitor…”
“De fiecare dată când intri într-un muzeu viaţa secretă a obiectelor aşteptă un semn să se anime; teatrul prin atelierele şi spectacolele noastre, face acest semn şi le arată spectatorilor feţele ascunse ale exponatelor”, a declarat Mihaela Săsărman, scenarista şi regizoarea spectacolului.
Invitată specială în piesa „Mi-l imaginez pe scriitor…” a fost actriţa Duţa Guruianu, care a acceptat provocarea implicării în acest proiect.
Reprezentaţiile au avut loc la Casa Memorială Romulus Cioflec şi în sala de festivităţi a Colegiului Naţional Mihai Viteazul.
Spectatori au fost mai ales tineri care au aflat, unii pentru prima dată, informaţii şi detalii din viaţa şi opera scriitorului Romulus Cioflec, într-un mod inedit, prin intermediul teatrului muzeal.
Tinerii-voluntari implicaţi în acest proiect, au fost: Larisa, Mădălina, Monica, Alin, Liviu şi Ionuţ. Ei au contribuit, prin implicarea lor, la reuşita acestui proiect. Băieţii au devenit actori în piesa de teatru, interpretându-l pe scriitor în diferite ipostaze, iar fetele au promovat reprezentaţiile şi au realizat materialele de recuzită.
Acest proiect a urmărit ca utilizând ca instrument spectacolul de teatru, să ofere tinerilor o perspectivă diferită atât asupra patrimoniului cultural, cât şi asupra muzeului însuşi Muzeul a devenit astfel o scenă a vieţii şi a istoriei, depăşind prejudecată că muzeul este un spaţiu plictisitor, plin de obiecte preţioase, dar care nu au relevanţă în raport cu viaţa noastră, cu prezentul. S-a dovedit că tinerii pot deveni din vizitatori de muzeu – animatori ai patrimoniului deţinut de acesta, din public pasiv – un promotor activ al valorilor culturale. – Mihaela Murgoci, coordonatoarea proiectului.