Îndustria cinematografică după Primul Război Mondial a fost revoluționată în 1926 prin inițierea sistemului care introducea sunetul sincronizat cu imaginile în mișcare.La 20 aprilie 1926, a apărut dispozitivul numit Vitaphone, realizat de companiile Bell Telephone Laboratories și Western Electric, conform https://chaplinfilmfestival.com/.
A fost prima încercare reușită de sincronizare a sunetului cu imaginile derulate ale producțiilor de film, revoluționând industria cinematografică și asigurând tranziția de la filmul mut la producțiile cu voce, potrivit https://www.uflib.ufl.edu.
Vitaphone-ul utiliza metoda înregistrării sunetului pe fragmente de înregistrări fonografice care apoi erau rulate simultan cu proiecția filmului, permițând integrarea dialogului, a muzicii și efectelor de sunet în producțiile de film.
Acest sistem a fost repede implementat de compania Warner Brothers în peste 100 de producții scurtmetraj, realizate la Warner Brothers-First National Studios în anii 1920, mai indică https://www.uflib.ufl.edu.
Primul film care a beneficiat de tehnologia Vitaphone a fost ‘Don Juan’, cu John Barrymore în rol principal, lansat la 6 august 1926, la Warner Brothers Theatre din New York City.
Vitaphone-ul a fost mult mai dificil de utilizat decât fonofilmul inventatorului și inginerului american Lee de Forest. Fonofilmul fusese lansat la 12 martie 1923, atunci când Lee de Forest a făcut prima demonstrație publică în fața reprezentanților presei. Însă, Vitaphone a avut avantajul unei fidelități mult superioare în ceea ce privește sunetul.
Printre alte producții cunoscute care au folosit tehnologia Vitaphone au fost ”The Jazz Singer” (1927), considerat de mulți istorici ai cinematografiei ca fiind cu adevărat primul film de lungmetraj care a integrat imaginea cu sunetul sincronizat. Alte producții cunoscute care au mai folosit Vitaphone sunt: ”The Lights of New York” (1928), ”The Singing Fool” (1928). Aceste producții au fost determinante în popularizarea utilizării sunetului sincronizat cu imaginea și a asigurat tranziția către filmele cu sunet, mai arată https://chaplinfilmfestival.com/.
A fost folosit cu precădere în perioada 1926-1931 pentru realizarea a circa 1.000 de producții de prezentare, scurtmetraje, dar și producții de lungmetraj.
AGERPRES
