Unul dintre cei mai apreciați actori de teatru, film și televiziune, Ștefan Iordache a slujit scena vreme de peste 40 de ani, remarcabilă fiind colaborarea sa și în realizarea mai multor producții ale Teatrului Național Radiofonic.

A rămas în memoria publicului pentru roluri memorabile precum Titus Andronicus, Hamlet, Richard al III-lea, Barrymore sau Victor Petrini, din adaptarea pe marele ecran a romanului lui Marin Preda, ‘Cel mai iubit dintre pământeni’, potrivit ‘1234 Cineaști români’ (Ed. Științifică, 1996) și www.cinemagia.ro.

Actorii Ştefan Iordache şi Magdalena Buznea, pe scena teatrului Nottara în piesa ‘Antigona’, 1965. Foto: (c)  MARIA POSTELNICU/Arhiva istorică AGERPRES

S-a născut la 3 februarie 1941, la București. A absolvit Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică, la clasa profesorului Dinu Negreanu (1963).

A debutat în cinematografie, în 1964, în filmul ‘Străinul’, după romanul omonim al lui Titus Popovici, în regia lui Mihai Iacob. A fost începutul perioadei sale de glorie, pe care a menținut-o timp de peste 40 de ani, potrivit www.cinemagia.ro, www.aarc.ro, www.monstriisacri.ro.

Actorii Gheorghe Visu (stg.) şi Ştefan Iordache (dr.), jucând în piesa de teatru ‘Maestrul şi Margareta’, pe scena Teatrului Mic din Capitală, 1980. 

Foto: (c)  ARMAND ROSENTHAL/Arhiva istorică AGERPRES

Repartizat la Reșița, trecător prin Teatrele din Timișoara și Constanța, a devenit actor al Teatrului Nottara, unde a jucat până în anul 1977. Apoi a jucat la Teatrul Mic, până în 1990, și la Teatrul Național din Craiova.

Pe scena acestor teatre a interpretat roluri remarcabile, între care amintim: ‘Hamlet’, regia Dinu Cernescu; ‘Crimă și pedeapsă’, regia Sanda Manu; ‘Maestrul și Margareta’, regia Cătălina Buzoianu; ‘Emigranții’ de Mrozek, regia Mircea Daneliuc; ‘Amurgul burghez’, regia Dan Pița; ‘Richard al III-lea’ și ‘Titus Andronicus’ de Shakespeare, ambele în regia lui Silviu Purcărete; ‘O scrisoare pierdută’ după Caragiale, regia Al. Tocilescu; ‘Barrymore’ de W. Luce, regia Gelu Colceag; spectacolul ‘Lolita’, regia Cătălina Buzoianu; ‘Alex și Morris’, regia Gelu Colceag.

 

Actorii Ştefan Iordache şi Maia Morgenstern în piesa de teatru ‘Ecaterina cea Mare’. Foto: (c)   EMIL BADEA/ AGERPRES FOTO

Cu același succes a abordat și musicalul, jucând în: ‘Au fost odată două orfeline’, ”Adio, femei!” (alături de Angela Similea) și ‘Bună seara, domnule Wilde!’.


Printre preferințele sale s-a numărat și muzica ușoară, interpretând melodii singur sau în duet, cu Sanda Ladoși și Elena Cârstea.

În 2003, a înregistrat alături de Gheorghe Dinică și Nelu Ploieșteanu albumul ‘Cântece de petrecere‘, iar în 2007, a lansat un nou album muzical intitulat ‘Magazinul de vise’, la realizarea căruia a lucrat împreună cu Monica Anghel. Printre cele opt piese, toate compuse de Dan Iagnov, se numără: ‘Nu știam că te iubesc atât de mult’ sau ‘Ah, femeie!’, iar melodiile ‘Mai mult decât oricând’, ‘Viața noastră este un tangou’ și ‘Nu te întreb’ sunt interpretate în duet cu Monica Anghel, potrivit www.cinemagia.ro, www.aarc.ro, www.monstriisacri.ro.

A fost protagonist în peste 40 de filme, printre care: ‘Un film cu o fată fermecătoare’ (1966, regia Lucian Bratu), ‘Bietul Ioanide’ (1979, regia Dan Pița), ‘De ce trag clopotele, Mitică?’ (1982, regia Lucian Pintilie), ‘Noi, cei din linia întâi’ (1985, regia Sergiu Nicolaescu), ‘Cel mai iubit dintre pământeni’ (1992, regia Șerban Marinescu), ‘Oglinda – Începutul adevărului’ (1993, regia Sergiu Nicolaescu), ‘Omul zilei’ (1997, regia Dan Pița), ‘Faraon’ (2003, regia Sinișa Dragin), ‘Ticăloșii’ (2007, regia Șerban Marinescu).


Ultimul său rol a fost Prințul Potemkin, în ‘Ecaterina cea Mare’ de G.B. Shaw (2008, regia Cornel Todea), interpretat pe scena Teatrului Național din București.

În 2004 a fost lansată cartea-album ‘Regele scamator. Ștefan Iordache”, scrisă de criticul de teatru Ludmila Patlanjoglu și ilustrată de Sorin Ilfoveanu, o mărturisire a actorului făcută cu dragoste despre viață, despre oameni, despre teatru și, în același timp, un spațiu plin de confesiuni și întâmplări inedite.

Activitatea sa ca actor de teatru și film a fost răsplătită cu numeroase premii, între care: Karlovy Vary 1964 (‘Străinul’), ACIN 1978 (‘Ediție specială’), ACIN 1984 (‘Glissando’), ACIN 1989 (‘Noiembrie, ultimul bal’), Premiul UNITER pe anul 2001 pentru cel mai bun actor, pentru rolul titular din ‘Barrymore’.

A fost distins cu Premiul Academiei Române pentru întreaga activitate (2003) și a primit Premiul de Excelență în cinematografia românească (2006), în cadrul celei de-a V-a ediții a Festivalului Internațional de Film Transilvania.

Ștefan Iordache fost căsătorit cu teatrologul Mihaela Tonitza-Iordache, nepoata pictorului Nicolae Tonitza, alături de care și-a petrecut aproape 40 de ani.

Marele actor a părăsit scena și lumea aceasta la 14 septembrie 2008, pe când se afla într-o clinică din Viena și a fost înmormântat în comuna Gruiu, lângă Snagov, unde se retrăsese în ultimii ani ai vieții.

Post-mortem, i-a fost acordat un premiu special, în cadrul celei de-a XVII-a ediții a Galei Premiilor UNITER (aprilie 2009), precum și o stea pe Aleea Celebrităților din Piața Timpului din București (aprilie 2012).

Foto: (c) LIVIU ŞOVA/ AGERPRES FOTO

În memoria artistului, începând cu ediția din 2009 a Galei Tânărului Actor – HOP, Premiul pentru cel mai bun actor, la secțiunea individual, s-a numit Premiul ‘Ștefan Iordache’, iar din anul 2013, organizatorii au decis ca acesta să devină Marele Premiu al Galei.

AGERPRES

Vrei să fii notificat când apare un articol nou? Abonează-te prin e-mail