În noiembrie 1945, sute de tineri au ieșit în stradă pentru a-l susține pe Regele Mihai și pentru a protesta împotriva dominației sovietice. Printre ei, un adolescent de 16 ani, Dinu Zamfirescu, devenit mai târziu una dintre vocile memoriei anticomuniste. Astăzi, Consilul Național pentru Studierea Arhivelor Securității (CNSAS) reface printr-o expoziție-document momentele acelei zile care a deschis drumul rezistenței civice în România.
„Regele și patria!”, o zi care a făcut istorie
„Regele și patria! Libertate și dreptate! Anglia și America!”
Acestea erau lozincile pe care Dinu Zamfirescu le striga în ziua de 8 noiembrie 1945, la prima manifestație anticomunistă din România.
Contextul era tensionat. Cu doar câteva luni înainte, pe 6 martie, fusese instalat guvernul Petru Groza, impus de Uniunea Sovietică. Era un executiv dominat de comuniști și de formațiuni-satelit. Țara trăia sub presiune: criză economică, lipsuri, cozi interminabile și o atmosferă de teamă și neîncredere. Partidele democratice încercau să reziste, iar tineretul liberal și țărănist organiza mici proteste.
Printre acești tineri se afla și Dinu Zamfirescu, elev la Liceul Spiru Haret. El își amintește că, deși nu era încă înscris politic, purta cu mândrie insigna cu chipul Regelui Mihai – un simbol al speranței într-o Românie liberă.
Pe 8 noiembrie, de ziua onomastică a Regelui, tinerii au decis să organizeze o manifestație de susținere. Scopul era clar: să arate lumii că românii nu acceptă dominația sovietică. Autoritățile au aflat însă de plan.
Dinu Zamfirescu, tânărul care a îndrăznit să strige pentru Rege
Am stat de vorbă cu Dinu Zamfirescu, acum membru al Consilului Național pentru Studierea Arhivelor Securității (CNSAS), care la 16 ani a participat la manifestația din 1945:
„Eram la început așa, câteva sute de persoane, tineri în general. Și erau în fața noastră, cordoane de miliție, milițieni. În spatele lor, în civil, erau oamenii de la Siguranță. Într-un fel mi-a revenit cinstea să lansez prima lozincă: „Regele și patria!”. […] Pe la ceva mai mult de jumătate de oră au apărut dinspre Athenée Palace, niște camioane pline cu muncitori. Așa spuneau că sunt muncitori… Cu o insignă în piept – CGM, Confederația Generală a Muncii, care era atunci condusă de un comunist. Și aceste camioane au început să dea în jurul statuii, să să preseze oamenii. Și chiar de lângă mine a țâșnit un amic și a mai luat câțiva și au răsturnat camionul. Țâșneau ăia din camion, așa spuneam eu, ca puricii. Și au dat foc acestui camion și a început să ardă.”
„Un cetățean foarte solid, din Siguranță, a trecut și m-a luat așa pe sus. Și m-a dus în spatele cordonului de miliție cu ordinul dat unor milițieni, să mă duc la Prefectura de poliție. Și așa am fost arestat.”, a mai povestit Zamfirescu.
O viață împotriva regimului comunist
După protest, 150 de persoane au fost arestate. Printre ei și Zamfirescu, dus la prefectură, apoi la Jilava, împreună cu alți patruzeci de manifestanți. El își amintește că, de data aceasta, condițiile au fost mai bune decât în arestările care au urmat.
Pentru că nu s-a oprit acolo. A continuat să organizeze mișcări de elevi și studenți împotriva comunismului, în cadrul Partidului Național Liberal. A fost exmatriculat de trei ori și i s-a refuzat plecarea din țară de 23 de ori. A reușit să plece abia când, spune el, “a fost cumpărat”.
Întrebat dacă a regretat totuși acea primă manifestație de la 8 noiembrie care urma sa fie punctul de pornire al activismului său politic, Dinu Zamfirescu a răspuns:
„Deloc, absolut deloc. Tratam cu profund dispreț tot ce ce era guvernamental sau ce era oficial, așa că să spunem că [regret]… Nici vorbă.”
O mentalitate care persistă
Totuși, regretul lui Dinu Zamfirescu e altul: că românii au rămas adesea prizonierii aceleiași mentalități formate în comunism.
„Fără să fiu neapărat un critic, dar actualul Partid Social Democrat, care de fapt este tot vechiul partid comunist care și-a transformat numele… E adevărat că oamenii sunt alții. Sunt mai tineri, e altceva. E deja un salt făcut către, zic eu, către libertate. Dar încă nu este. Oamenii încă sunt formați într-un anumit fel, pentru că oamenii mai în vârstă acum, care au mai apucat și din comunism. Zice lasă că acum nu mai sunt cozi, e bine. Da domne da, e altceva să gândești ce să faci și mai bine. Că se poate face. Dar nu prea ai cu cine.”
De aceea, spune el, e nevoie de dialog, de educație și de metode noi pentru a face tinerii să înțeleagă ce a însemnat comunismul. Momentul în care a fost sigur de asta a fost la prezentarea unui sondaj coordonat de IICCMER în care mulți români s-au arătat nostalgici față de comunism. O concluzie pe care o consideră „dezastruoasă„.
Memoria unei zile – 8 noiembrie 1945, expoziție la CNSAS
Aceeași idee o susține și Mădălin Hodor, vicepreședinte al Colegiului CNSAS, care recunoaște că discursul despre comunism trebuie adaptat noilor generații, fără a-i simplifica sensul. Iar un prim pas în această direcție este vernisajul organizat de CNSAS.
Expoziția, bazată pe documente din arhive, reface momentele-cheie ale zilei de 8 noiembrie 1945 – de la pregătiri și scandările mulțimii până la intervenția miliției și arestările abuzive.
Vernisajul va avea loc luni, 10 noiembrie 2025, ora 11, la sediul CNSAS și va fi deschisă publicului până la 28 noiembrie.
Invitație expoziție CNSAS © Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii
Invitație expoziție CNSAS © Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii
„Un cetățean foarte solid, din Siguranță, a trecut și m-a luat așa pe sus. Și m-a dus în spatele cordonului de miliție cu ordinul dat unor milițieni, să mă duc la Prefectura de poliție. Și așa am fost arestat.”, a mai povestit Zamfirescu. 
19°C