Teatrul de Stat de Operetă din București, cunoscut din 1992 sub numele de Teatrul Național de Operetă și Musical „Ion Dacian”, a fost inaugurat la 7 noiembrie 1950, cu premiera spectacolului „Vânt de libertate” de Isaak Dunaevski, la realizarea căruia au contribuit artiști precum Silly Popescu, Maria Wauvrina, Nae Roman, Migry Avram Nicolau, Toni Buiacici, Tiberiu Simionescu, N. Ionescu Dodo și mulți alții, se arată pe site-ul oficial al teatrului de operetă https://www.opereta.ro/.Viața artistică în anii 1830, în principalele centre culturale din Țara Românească și Moldova, era dominată de vodevil. Vasile Alecsandri (născut la Bacău, la 21 iulie 1821), Matei Millo (născut la Iași, la 25 noiembrie 1814), Costache Negruzzi (născut la Iași, 1808) sau Eugeniu Carada (născut la Craiova, la 29 noiembrie 1836) scriseseră o serie de librete care au fost transformate în vodeviluri devenite celebre. Compozitori precum Eduard Caudella (născut la Iași, 22 mai 1841), Alexandru Flechtenmacher (născut la Iași, la 23 decembrie 1823), Johann Andreas Wachmann (de origine germană, născut la Budapesta, în 1807 a alcătuit patru culegeri cu cântece valahe, pe care le-a publicat bilingv, în franceză și în germană), Iacob Mureșianu (născut în Bistrița Năsăud, la 28 noiembrie 1812) au contribuit, prin creațiile lor, la familiarizarea publicului cu acest gen muzical, iar lucrări precum ‘Crai Nou’, compusă în 1882 de Ciprian Porumbescu (născut în Bucovina, la 14 octombrie 1853, pe atunci parte a Imperiului Habsburgic) – prima operetă românească – sau așa-numitele „opere comice” s-au numărat printre preferatele iubitorilor de muzică.
Foto: (c) CRISTIAN NISTOR / Arhiva istorică AGERPRES
Momentul nașterii operetei românești, potrivit unor muzicologi, a fost anul 1848, când vodevilul „Baba Hârca” de Alexandru Flechtenmacher s-a bucurat de mare succes. De atunci, opereta a început să fie susținută de artiști precum tenorul Constantin Grigoriu, care, împreună cu trupa sa, prezenta aproape tot repertoriul de operetă în celebra Grădină Oteteleșanu. Au devenit, astfel, cunoscuți artiști precum Florica Cristoforeanu, Mara d’Asti, Florica Florescu, Ion Băjenaru, George Niculescu-Basu, V. Maximilian, Nae Leonard. Oamenii de teatru Constantin Tănase – director al companiei „Cărăbuș” și Nicolae Vlădoianu – director „Alhambra” – au susținut, la rândul lor, această compoziție muzical-dramatică. În cadrul secției de muzică din str. Uranus, ce aparținea Teatrului Armatei, au fost oferite, de asemenea, reprezentații de operetă.
Foto: (c) GRIGORE POPESCU / AGERPRES FOTO
Numeroase lucrări de referință au contribuit, după inaugurarea Teatrului de Stat de Operetă din București, la creșterea calității artistice a producțiilor teatrului, precum cele din perioada în care s-a aflat la conducere marele tenor Ion Dacian: „Țara surâsului” de Franz Lehár (1965); „Secretul lui Marco Polo” de Francis Lopez (1966); „Sânge vienez” de Johann Strauss (1967), „Contesa Maritza” de Emmerich Kálmán (1967) etc.
Sediul Teatrului de Operetă a fost clădirea Teatrului „Regina Maria”, care se afla în Piața Națiunile Unite, pe Splaiul Unirii. Pe această scenă lirică românească au cântat, de-a lungul anilor, artiști de primă mână ai operetei – Ion Dacian, Silli Popescu, Puica Alexandrescu, Cella Tănăsescu, Valeria Rădulescu, Lilli Duțescu, Lucia Roic, Adriana Codreanu, Ștefi Pârvulescu, Virginica Romanovski, Marica Munteanu, Constanța Câmpeanu, Valli Niculescu, Maria Wauvrina, Migry Avram Nicolau, Nae Roman, Bimbo Mărculescu, Toni Buiacici, George Hazgan, Tiberiu Simionescu, Valeria Rădulescu, Adriana Codreanu, Cleopatra Melidoneanu, Mireille Constantinescu, Lucia Țibuleac, Nicolae Țăranu, Eugen Fânățeanu, Dorin Teodorescu, Eugen Savopol, Dorin Teodorescu, Cornel Rusu, Alexandru Ioniță, Marica Munteanu, Daniela Diaconescu, N. Ionescu – Dodo. Artiștii Teatrului de Stat de Operetă au întreprins turnee în mai toate țările europene, ansamblul de balet al teatrului având reprezentații chiar și pe continentul american, precizează site-ul amintit.
Clădirea Operetei a fost demolată în 1986, ca multe alte clădiri din centrul istoric al Capitalei, pentru a face loc construcțiilor ce aveau să alcătuiască noul Centru Civic al Bucureștilor.
Teatrul de Stat de Operetă s-a mutat în Sala Mică a Teatrului Național. Sub directoratul regizoarei Sorana Coroamă Stanca, s-a încercat modernizarea repertoriului, montându-se cabaret politic („Plaisir d’amour”) ori având loc unele concerte ca „Stabat Mater” de Rossini sau „Concert Mozart”. Instituția a cunoscut o nouă perioadă de succes, între anii 1994-1999, sub conducerea tenorului Dorin Teodorescu.
În 2001, Teatrul de Operetă a primit, prin Hotărâre de Guvern, titulatura de Teatru Național, stagiunea fiind marcată de premiera „Miss Virtute (Suzana)” de Jean Gilbert, în regia Constanței Câmpeanu.
Foto: (c) GRIGORE POPESCU / AGERPRES FOTO
Instituția a intrat într-un amplu proces de înnoire artistic, tehnic și administrativ în 2006, când conducerea Operetei a fost preluată de Răzvan Ioan Dincă. Premiere precum baletul „Roșu și Negru” (după romanul cu același nume al lui Stendhal) în regia Alexei Mezincescu și coregrafia Adinei Cezar, musicalul „Broadway-București”, care a familiarizat publicul cu unele dintre cele mai cunoscute producții de Broadway (‘Cats’, ‘Chicago’, ‘Cabaret’, ‘Evita’, ‘Fantoma de la Operă’ sau ‘Poveste din Cartierul de Vest’) au fost spectacole care au marcat tendința de înnoire a teatrului.
Repertoriul a cunoscut schimbări semnificative, incluzând unele dintre cele mai cunoscute operete, dar și titluri de musical. Unul dintre momentele importante a avut loc în 2009, când Teatrul de Operetă a montat primul musical realizat de o instituție profesionistă de gen din România: musicalul „Romeo și Julieta” de Gérard Presgurvic. În 2011, a fost montat un alt musical de succes – „Rebecca” de Michael Kunze și Sylvester Levay, iar în 2015 a avut premiera musicalului „Fantoma de la Operă” (inspirat din romanul lui Gaston Leroux) pe muzica lui Andrew Lloyd Weber.
În anul 2011, Teatrul Național București a intrat într-un proces de reabilitare, ceea ce a determinat desfășurarea temporară a activității Operetei în cadrul unui amplu turneu național, în principalele orașe din țară. În paralel, a început construirea primului sediu dedicat exclusiv Teatrului Național de Operetă și Musical „Ion Dacian”, care este, în același timp, prima clădire pentru spectacole cu profil muzical construită în România după 1989.
Foto: (c) GRIGORE POPESCU / AGERPRES FOTO
Noua clădire modernă, situată în Bulevardul Octavian Goga nr. 1 în apropiere de Piața Unirii și Biblioteca Națională, cuprinde mai multe spații dedicate desfășurării activităților artistice – sala spectacol (cu o capacitate de 550 locuri), scena, sala pentru repetiții cor și balet, zona pentru repetiții orchestră, fosa pentru orchestră, foaier (cu o capacitate de 100-150 locuri) – dar și spații auxiliare, precizează site-ul https://www.opereta.ro.
Cei 75 de ani de activitate ai Teatrului Național de Operetă din București sunt aniversați în data de 7 noiembrie 2025, în cadrul evenimentului special „Operetele mele 75 de ani”, un omagiu și spectacol muzical dedicat marelui tenor Ion Dacian (1911-1981), cel care a transformat Teatrul de Operetă într-un adevărat brand de țară.
Între spectacolele lunii noiembrie se mai află: musicalul „Kiss me, Kate!” pe muzica celebrului Cole Porter și un libret de Sam și Bella Spewack (9 noiembrie), spectacolul-concert cu muzică rock „Meșterul Manole – Opera Rock”, compoziție și aranjament muzical Josef Kappl, libret – Victor Cârcu (16 noiembrie), musicalul „Next to Normal – (A)normal”, pe versuri de Brian Yorkey și muzica de Tom Kitt (22 noiembrie), comedia muzicală „Te iubesc, te vreau, dar te schimbi!”, pe versurile lui Joe DiPietro și muzica lui Jimmy Roberts (23 noiembrie), potrivit https://www.opereta.ro/.
AGERPRES
