Odată cu dispariția fostului Președinte Ion Iliescu de pe scena politicii românești s-a încheiat o epocă din istoria României postdecembriste. Fostul președinte a avut rolul său în acel început tulbure de după evenimentele din 1989. Astăzi mulți își dau cu părerea și sar să-l blameze, dar unii dintre ei nici măcar nu erau născuți, deci habar n-au despre ce vorbesc; ei vorbesc doar să se afle în treabă, bazându-se pe „cele auzite” de la alții.
Întotdeauna după un război intern sau o revoluție se creează un așa-zis „gol de putere”, un gol care trebuie umplut cu ceva, fiind nevoie urgentă de conducători pricepuți, care să ordoneze haosul. Așa s-a întâmplat și atunci, și poporul a ales. Și acei conducători au făcut ce au știut și au putut să facă ei în acele împrejurări. Fără îndoială că au existat și greșeli (mineriada, dezindustrializarea, privatizările păguboase etc.) dar oare dacă i-ai pune pe conducătorii de astăzi în aceeași situație de început ce ar face?! Probabil ceea ce fac și acum, căci fiecare face numai ceea ce știe. E ușor să vorbești, dar e mai greu să faci. Și de ce să nu recunoaștem? Politicienii de azi sunt produsul sau urmașii acelor vremuri apuse, așa că e mai bine să lăsăm trecutul, să trăim în prezent și să privim spre viitor, să vedem ce putem face acum, pentru ca acel viitor să fie mai bun, nu doar pentru privigeliați, ci și pentru „oamenii de rând”, pentru România!
Pentru țara noastră, aflată acum în suferință, și nu din cauza lui Iliescu, căci acesta n-a fost un președinte lacom, nici prea „jucător”, nici prea „turist”, nici prea „absent”, situația nefericită a României de astăzi este un rezultat al setei de putere și de îmbogățire, un rezultat al lăcomiei celor care s-au perindat la guvernare, poate și al nepriceperii în administrarea bogățiilor țării, bogății care în bună parte au fost înstrăinate. Altfel cum se face că astăzi România a ajuns aproape să intre în incapacitate de plată?! Cum am ajuns atât de „săraci”, cu toate bogățiile noastre?!
Am da un răspuns dureros la această întrebare, citând-o pe Maica Tereza: „Este foamete pe Pământ, nu pentru că ar lipsi pâinea, ci fiindcă nu reușim să-i săturăm pe cei bogați.”
Nu, România nu este săracă: vezi vile și palate peste tot, oamenii și-au construit așezări noi; nu doar în orașe, ci și în comune și sate nu mai găsești loc de parcare de atâtea mașini, nunțile „domnești” se fac cu sute de invitați, iar cu darurile de nuntă se poate construi o casă, copiii primesc cadou telefoane de ultima generație, divele și clovnii se dau în stambă pe la nenumăratele televiziuni, traficanții de droguri și prostituatele de lux sunt surse ale plăcerii „nevinovate”. Cât despre educația tinerelor generații ce să mai vorbim? Ultima găselniță, o vedeți în reclama „deocheată” despre „Insula iubirii”,iar restul pe TikTok ori alte rețele de socializare, mai bine zis „de prostit omul”. Ca să nu mai vorbim despre clanurile care s-au înmulțit fără număr, despre hoții și jefuitorii gata să te atace și ziua în amiaza mare, sau despre bătăuși și criminali evadați, despre toți bădăranii și neciopliții zilelor noastre. Da, suntem bogați, domnilor politicieni care conduceți Țara! Și atunci de ce am ajuns atât de jos, încât Țara nu-și mai poate plăti datoriile?! Cine este de vină?! Nu cumva lăcomia, care a stricat omenia?!
Poate că, dacă s-ar studia mai bine toate dosarele penale privitoare la corupție, am putea găsi mai repede răspunsul la aceste întrebări. Până atunci s-ar cuveni ca de acum măcar guvernanții noștri să gândească de mai multe ori înainte de a tăia și să scoată țara din „pânza de păianjen” în care a rămas captivă. Să ne întrebăm cu toții de ce România, în mod repetat, face un pas înainte și doi înapoi?! De ce nu ne putem înscrie și noi pe curba ascendentă a progresului, civilizației și bunăstării?
Mihai Trifoi
