Imediat ce treci Râul Negru, peste un pod care acum își usucă picioarele de piatră la soare și peste care trenul parcă „levita„ în urmă cu o aproape o săptămână, apar primele semne ale „asediului’.
De-a lungul drumului sunt zeci, poate chiar sute de saci cu nisip, ca niște soldați lăsați recent la vatră. E iunie, soarele frige, iar la intrarea în Băcel miroase dulce a tei. Dar, pe măsură ce te apropii de celălalt capăt al satului, miroase tot mai adânc a nămol. Aici, apa a trecut chiar și dincolo de ferestrele caselor, iar în urmă cu doar câteva zile, peste câmpurile din față, care se întind pe mai bine de doi kilometri, se putea trece doar cu barca. Oamenii s-au întors la casele lor. Se vede asta și după maldărele de haine, saltele, dulapuri, oale, frigidere și televizoare stricate scoase în drum.
„Azi e săptămâna, cam tot pe la ora asta, nu era apă, dar era pericol și au venit pompierii și ne-au luat. Haideți, că e dezastru! Ne-am suit găinile în pod, iepurii în podul ălălant și n-am mai putut salva de prin casă nimic, să mai pui sus. Nimic. Ne-am luat și am plecat, ce era să facem? Și ne-au dus în Dobârlău, la sala de sport de acolo și ne-au cazat, ne-au ospățat, dar după aia ne-am dus la Mărcuș, la niște rude care ne-au luat la ele. Cu mama eram. (…) Am un cățăluș, l-am dus în Băcel, mai încolo în sat și l-am scăpat, dar pisica nu știu pe unde s-a cățărat, dar când am venit acasă mi-a sărit direct în brațe. (…) Ce să găsesc, doamnă, acasă? Eu nu prea vreau să plâng acum, ce-a fost a fost, doar am mai pățit treaba asta și acum șapte ani. (…) Atunci a fost mult mai rău, au fost mai mulți sinistrați. Acum a venit apa din partea aia și, de la pod, cam douăzeci de familii au fost inundate. (…) Nu, nu s-a făcut nimic, nici diguri, nimic. Dar, acum, ce să vă zic, cine s-a așteptat la așa ceva? Că apa nu a venit de la Tărlung, a venit în partea ailantă. Joi noaptea a venit, așa încetișor, încetișor, încetișor. Pe aici te plimbai cu barca. Am avut noroc cu pompierii, că altfel nu știu ce făceam. De câte ori am avut nevoie, au venit pompierii de le-am dat mâncare la găini, la iepuri. Oameni! Nu pot să zic nimic, a fost mobilizare”, a declarat, pentru AGERPRES, Viorel, unul dintre sinistrați.
Omul trage nădejde că va primi ajutoare, dar de mutat tot nu are de gând să se mute, deși Băcelul se află la confluența a trei râuri, Olt, Tărlung și Râul Negru, iar el locuiește în zona inundabilă.
„Da, trag nădejde de ajutoare. Ne-a vizitat și primarul și președintele Nicușor Dan a fost la Băcel. Ce să facem, doamnă? Asta e situația. (…) Noi aici stăm cu frică. Dacă plouă trei zile… Doamne, Maica Domnului, iar ne îneacă. Zona e inundabilă, dar unde să mergem, dacă ăsta e pământul nostru. Nu cumpără nimeni, chiar dacă ai acte pe casă, că e zonă inundabilă. Ce-o fi o fi, eu ce pot să zic? Să ne facă digurile că e rău, cu natura nu te joci. (…) Eu nu am bani de asigurare și e greu cu asigurările astea că sunt scumpe și trebuie să umbli pe acolo și dincolo cu acte. (…) Eu nu mă mut. Minteni am 65-66 de ani, cine știe cât o mai duc. Și unde să mă mai mut, doamnă? Ce a fost a fost, ce-o fi om vedea, acum le punem la locul lor și… Doamne ajută!’, a mai spus bărbatul.
Tanti Garofița, care are peste 80 de ani, stă în ultima casă din sat, dincolo de pod. Ne-a poftit să vedem ce-a mai rămas din ce-a strâns o viață. Pereții, acoperiți cu covoare de lână înflorate, sunt acum coșcoviți, iar lucrurile, adunate de-a valma: haine, farfurii, fotografii.
Fata ei a intrat în apă până la brâu ca să-și salveze animalele, iar acum e „pe antibiotice”. Stau de vorbă cu ea și mă gândesc că orășenii nu-i vor înțelege, probabil, niciodată pe oamenii de la țară, care împart și ultima bucată de pâine cu animalele pe care le au în gospodării.
„Ieri s-a dus la doctoriță, că n-a mai putut, așa s-a îmbolnăvit. Deci, și microbii ăia, dar și apa. S-a băgat, săraca, nu știu de câte ori ca să își salveze păsările. Are și porci, dar, degeaba, că nu a găsit un om cu remorcă să-i scoată. Că știi cum e omul, doamnă? Zici că nu vine așa mare! Taci, că nu vine, taci, că nu vine, știi? Și când vine, n-ai ce să faci! Lasă, m-am năcăjit, dar a trecut. Ce să fac? M-au luat cu forța. Deci, lasă-mă, domnule, să-mi pui apă la găini. Dapăi, ăsta era ordinul, să ne evacueze. M-au dus la Dobârlău, de acolo m-a luat o nepoată și-am stat la ea vreo două zile. Am mai venit să vedem poate putem trece peste apă. N-am putut, ne-am dus îndărăt. Apoi ne-am pornit pe partea ailantă ca să ajungem acasă și am stat la o femeie, Mariana, de m-a primit ca pe copchilul lor. Apoi m-a întrebat de ce n-am mai venit aseară? Așa, că m-am oprit la Matei. Ãla are o casă mare și stă în oraș. Mi-a dat cheile și a zis: ‘Tu, Garofiță, du-te și te bagă acolo, unde vrei să mergi?’ Dar fata mea s-a îmbolnăvit, săraca, i-a dat antibiotice. Păi, să intri în apă până aici?! O copchilă, că e micuță și slabă, dar asta nu-și lasă animalele. (…) Acuma aud că ieri a trecut o mașină cu găini prin sat și dacă eram acasă cumpăram și eu. Că noi, la țară, doamnă, cu ce să ne ocupăm ca să ne treacă timpul? (…) Digul? Dacă nu se repară, nu se repară, facă ce-or vrea! Numai mă enervez, că ei nu țin cu oamenii, ei pur și simplu râd de noi (…) Dumnezeu cu mila!’, spune tanti Garofița.
S-a bucurat mult când pompierii și femeile din sat au venit să-i dea o mână de ajutor, de i-au făcut podeaua „lună”.
„Nu pot să zic că suntem năcăjiți, dar, uite, asta ne omoară. Stresul. Mă credeți că m-am trezit noaptea și m-am gândit, Doamne, cine ne-a spăla în casă, că eu nu pot nici să mă aplec și găleți nu pot să duc. Iacă-te, vin ieri o grămadă femei. M-am certat cu ele, lăsați-mă în pace, că până la toamnă le fac eu, nici nu știu ce le-am mai zis. Dar, tot s-au băgat, luciu au făcut în casă, să le fie pomană, că m-au ușurat. Și astăzi a venit de la Patriarhie. No, ăia sunt oameni. Zici că să nu dai bani la biserică, dar uite unde merg banii. Vin îndărăt, tot la oameni. Cât am putut, totdeauna am dat și o să dau până trăiesc, ca să mă scrie acolo. Scrie, Doamne, numele meu în cartea vieții. (…) Că Dumnezeu nu ne părăsește! Doamne, niciodată nădejdea să nu ne-o luăm. (…) Și de-aici unde să mergem? Spune-mi! Cine mă primește? (…) Ceaușescu a zis că ne duce la blocuri în Chichiș, dar n-am mai apucat. Și atunci ne necăjeam, poate. De ce să ne scoată? Tot nu voia lumea, că nu se duce nimenea din casa lui, până moare. Nu se duce, doamnă! (…) Poate că acuma îmi părea bine, nu mai treceam prin toate, dar dacă nu se rezolvă, nu se rezolvă. Mergem mai departe”, a mai spus aceasta.
Primarul comunei Chichiș, Silviu Tăraș, care de mai bine de o săptămână stă mai mult pe diguri și umblă prin sat, spune că, din fericire, inundațiile de-acum au fost mult mai blânde decât în urmă cu șapte ani.
„Nu este o situație excepțională, din păcate, și ăsta e cel mai mare regret pe care îl am. Și ăsta este și regretul tuturor celor care au fost afectați de această inundație, pentru că a devenit o problemă recurentă: vin ploile și deja noi ne facem griji dacă a crescut nivelul apei. Și dacă da, atunci ne mutăm aici, la punctul de control și începem. Îmi fac rezerve, ceea ce nu cred că este normal pentru o primărie, să-și facă planuri în fiecare an, încât să aibă cel puțin trei camioane de nisip undeva și să știm că la canton avem sacii pregătiți și avem SVSU-ul întotdeauna în alertă. (…) Acum doi ani, când am montat camerele de supraveghere a spațiilor publice, am montat o cameră și pe stâlpul acela, ca eu pe telefon să văd întotdeauna nivelul de la pod. Dar, să știți, că localnicii, ei sunt adevărații gardieni ai digurilor. Dacă plouă, ei se uită în fiecare seară unde este apa, măsoară și dacă a depășit cota de pericol mergem și începem să punem saci acolo unde e nevoie. Sunt vreo 15 zone pe acest dig, unde digul este mai jos decât în celelalte părți și știm unde trebuie să avem grijă, ca să nu cumva se treacă peste”, spune primarul.
El afirmă că în 2018 digul râului Tărlung s-a rupt din cauza apei care a venit cu o viteză foarte mare, iar autoritățile au avut la dispoziție doar 30 de minute ca să evacueze oamenii din case.
„În 2018 s-a rupt digul Râului Tărlung și a venit apa de foarte aproape și cu o foarte mare viteză și a adus foarte mult nămol. Când a rupt digul, am avut circa 30 de minute ca să scoatem oamenii din case și am fost cu tractorul. Deja intrase apa în tractor, deci mergeam cu remorca, pe bătrânei i-am pus în remorcă și când am ieșit, deja nu s-a mai putut întoarce. Dacă ar fi rămas cineva în urmă, atunci rămânea în apă și puteam să mergem numai cu barca după ei. Acum a rupt digul de la Râul Negru, de la un canal al Râului Negru și asta s-a întâmplat miercuri dimineață, la 7:30 și când mi-a arătat un coleg că uite, acolo vine apa, am zis că nu ne afectează, pentru că este o groapă și se vede cu ochiul liber că are unde să umple sute de hectare cu foarte multă apă. Problema este că localnicii au avut dreptate și au estimat că în două ore o să fim sub apă toți. Au trecut 12 ore până când a ajuns apa în case. Cei care au avut putere au avut timp să ridice mobila, dar sunt bătrânii care sunt întotdeauna cei mai afectați. Faptul că apa a venit de departe, de la mai mult de 2 kilometri a avut timp să se așeze. Apa a fost aproape limpede când a intrat în case și diferența este că în 2018 am avut 15 centimetri de nămol de scos din toate casele, dar inclusiv din curți. Deci, nu am avut unde să scoatem mobila din case până când nu am făcut loc în nămolul din curte. Acum a trebuit să fie casele spălate, dar nu am dat cu lopata. Am dat cu mătura și am spălat pe jos cu mopul”, a explicat Silviu Tăraș.
A trecut mai bine de o săptămână de când a început potopul și pompierii sunt tot la Băcel. Au venit din jumătate de țară ca să ajute, dar în curând se vor întoarce la casele lor.
În zilele critice, numai la Băcel s-au încărcat circa 30.000 de saci cu nisip, iar, împreună, oamenii au reușit să pună stavilă furiei naturii.
„Cel mai important lucru pe care vreau să vi-l comunic este că nu ne retragem înainte de a înlătura efectele negative ale inundațiilor. (…) În principiu, peste 80 de cadre ale ISU lucrează la momentul actual. Avem peste 140 de pompieri din alte județe care au venit în sprijinul comunității, adică din aproape jumătate din țară. Suntem și pe timp de noapte aici, pentru că am avut motopompe care au funcționat încontinuu. Poate că ele nu se mai văd, pentru că nu sunt în această zonă, dar sunt pe partea cealaltă a digului și am o hartă aici unde se poate vedea că mai sunt trei gospodării în care încă nu am ajuns, pentru că nivelul apei a fost mai ridicat. Motopompele sunt amplasate în acea zonă și, concomitent cu aceste activități, colegii noștri acționează în locuințe pentru evacuarea bunurilor afectate de inundații și evacuarea apei din pivnițe”, a declarat șeful Inspectoratului Județean pentru Situații de Urgență Covasna, Daniel Predicioiu.
Echipele de inventariere a pagubelor sunt deja pe teren, iar în Băcel au început să sosească ajutoare din toată țara, dar și din străinătate.
„Încercăm totdeauna să fim acolo, aproape de cei care au nevoie de noi. Motto-ul nostru este ‘Păstrarea credinței și ajutorarea nevoiașilor’. Am lansat un apel, cred că vineri, săptămâna trecută, că cei care doresc să doneze, dar și cei care doresc să dea din timpul lor liber, din energia lor și vor să ajute fizic, pot face acest lucru sub sigla Ordinului de Malta și surpriza a fost că luni aveam peste 100 de voluntari. Voluntari din toată țara, inclusiv din Ungaria, Ucraina, Germania și a trebuit să-i refuzăm pe cei care vin din locuri mai îndepărtate, fiindcă nu are rost să vină, că avem destui voluntari. A fost o mobilizare foarte mare și cred că se datorează acelui simț civic sau acelei solidarități de care dau dovadă aceste persoane. Noi am ieșit foarte repede cu bucătăriile mobile ca să oferim o mâncare caldă sinistraților, respectiv cu foarte mulți voluntari am intrat în casele lor și încercăm să scoatem tot ce s-a distrus. Ieri, de exemplu, am spălat vasele, hainele am început să le spălăm, fiindcă totul e plin cu nămol și trebuie spălat și trebuie igienizat. (…) Dacă cineva vrea să ajute cu bani, cu bunuri, cel mai simplu găsește informații pe site-ul nostru sau pe pagina de Facebook. (…) Orice este binevenit pentru aceste persoane. Ceea ce văd este că folosim foarte, foarte multe mopuri, găleți, soluții de spălat podeaua, pereții, respectiv, dezinfectanți și perii. (…) M-a impresionat foarte mult o doamnă în vârstă, care stătea pe o saltea din care curgea apa. Pompierii au trebuit să scoată din casa ei absolut tot, totul era distrus. Stătea și plângea. Când am intrat în casă mi-a zis că tot ce a putut strânge într-o viață e în camera asta. (…) A trebuit să îi promitem că îi aducem un frigider și o mobilă, să se liniștească, să putem igieniza”, a declarat, pentru AGERPRES, șeful Serviciului de Ajutor Maltez din România, Tischler Ferenc.
Două grupuri de ziariști s-au alăturat săptămâna aceasta voluntarilor Serviciului de Ajutor Maltez și au gătit atât pentru sinistrații din Băcel, cât și pentru cei din Boroșneu Mare, o altă localitate din județul Covasna afectată de inundații.
„Am lansat acest apel către categoriile profesionale, prieteni, cercuri de prieteni, ONG-uri care ar putea veni să ne ajute și într-o singură zi s-au înscris atâtea echipe că săptămâna asta este acoperită și încă o zi am acoperit și săptămâna care urmează. Începând din Cluj, Oradea, Brașov și zona noastră, foarte multe echipe s-au înscris, s-au înscris motocicliștii, ziariștii, artiștii, fotbaliștii și o grămadă de ONG-uri, inclusiv instituții de stat au început să ne sune și să se înscrie. E ceva fantastic. Și asta mă face să cred că, dacă se întâmplă ceva în zona noastră, desigur nu e bine, dar dacă se întâmplă nu trebuie să avem frică, fiindcă solidaritatea e mult mai mare și oamenii sunt mult mai inimoși’, a mai spus Tischler Ferenc.
Printre cei care au venit cu ajutoare s-a numărat și un grup de oameni din Giurgiu, care au văzut la televizor „delta” din Băcel.
„Am venit pentru a ajuta oamenii. Aceste ploi, care nu s-au mai potolit timp de câteva zile, au adus multe suferințe odată cu ele. Suntem veniți de la Giurgiu, am văzut dezastrul de aici, din județul Covasna, la televizor și chiar și din mai multe filmulețe și postări în mediul online. Suntem impresionați în primul rând de autorități, vedem foarte mulți pompieri care muncesc din greu aici, oameni care vin din majoritatea județelor, pentru că, odată ce am ajuns, am văzut că sunt foarte multe mașini, din foarte multe locuri, vedem o mobilizare bună și sperăm că în câteva zile localnicii vor ajunge să-și trăiască viața așa cum a fost și înainte de acest dezastru. Sunt lucruri pe care noi nu le putem stăpâni, sunt lucruri ale naturii, de la Dumnezeu și doar trebuie să ne ajutăm între noi”, a declarat unul dintre voluntari, de profesie medic veterinar.
Primarul din Chichiș s-a arătat impresionat de numeroasele gesturi de solidaritate și a menționat că au fost deschise mai multe conturi pentru persoanele sinistrate, în care se pot face în continuare donații.
„Ne-a ajutat Dumnezeu și de această dată, de am scăpat cu atât. Este foarte trist și este o tragedie pentru 56 de gospodării care au fost afectate, din care în 28 a staționat apa în casă, în celelalte în anexe, în curți. Dar, dacă ne gândim la ce putea să se întâmple dacă mai ploua încă o zi, atunci putem să considerăm că suntem norocoși. (…) Știm ce urmează, că avem nevoie de voluntari care să ne ajute să scoatem apa din case și să dezinfectăm locuințele care au fost inundate. Și știm că o să avem mult sprijin din partea voluntarilor din întreaga țară și din străinătate. Pentru că, vedeți, sunt ajutoare venite de peste tot. Și ceea ce nu știam și știu acum, e că o să fiu sunat timp de o lună de zile de foarte mulți oameni care vor să ne ajute. (…) Joi am primit 217 apeluri și numai azi sunt peste 100 și toate încep cu ‘Vrem să vă ajutăm’. (…) I-am rugat pe colegi să țină o evidență a ajutoarelor pentru că, la final, va trebui să mulțumim oamenilor care ne-au ajutat. (…) Localnicii așteaptă ajutoarele, dar o să fie o perioadă lungă. Acum sunt depozitate și un mare ajutor pentru mine este domnul părinte Floroiu Gheorghe de aici, din satul Băcel, pentru că el a gestionat împărțirea ajutoarelor și în 2018 și deja l-am sunat și a deschis un cont. (…) Nu avem nevoie de haine. Deci, oamenii în 2018 au trimis camioane cu haine, TIR-uri cu haine, în condițiile în care oamenii de aici nu aveau dulapuri, nu aveau casă unde să le pună. Și, bineînțeles, că au stat în căminul cultural și după aceea a trebuit să le cărăm cu un container la deșeuri, pentru că nimeni nu le-a vrut. Și de aceea l-am rugat pe domnul părinte ca să deschidă un cont pentru donații. El este cel care gestionează acele ajutoare care sunt aduse într-o cantitate atât de mare încât nu le putem distribui deodată sau nu sunt ajutoare de primă urgență, cum ar fi, de exemplu, apă, alimente și dezinfectante. (…) Comisia de Evaluare a Pagubelor va merge din casă în casă și va face necesarul de materiale de construcții, pe care îl vom înainta către STPS, Serviciul Tehnic de Probleme Speciale, pentru a face rost de aceste materiale din rezerva de stat. (…) Vrem să fie totul cât se poate de transparent pentru că așa este bine așa, să vadă și să știe localnicii’, a mai spus Silviu Tăraș.
Oamenii din Băcel vor trece cumva și peste această încercare. Au auzit că statul le va da ajutoare și, poate, dacă vor avea bani își vor face și polițe de asigurare, așa cum le-a recomandat premierul interimar. Dar pe buzele tuturor rămâne aceeași întrebare: cine și ce va face pentru ca nimeni să nu mai treacă prin acest coșmar?
„Eu văd o soluție și asta i-am explicat și domnului președinte și domnului premier interimar, când au fost zilele trecute în județul Covasna. Le-am arătat pe hartă când am fost la Punctul de comandă. (…) Începând de la Sântionlunca și până la Băcel, cursul Râului Negru era, pe vremuri, foarte încătușat, meandrat și avea o luncă inundabilă pe o lățime cuprinsă între 2 și 4-5 kilometri. Pe această suprafață mare, pe care astăzi nu este altceva decât pășune, au fost foarte multe lacuri, lacuri naturale. Aceste lacuri naturale au avut un rol foarte important, creat de natură, nu de om, fiindcă ele au încătușat drumul Râului Negru, adică albia Râului Negru, iar apa n-a putut dintr-o dată să fugă foarte tare și s-a revărsat pe stânga și pe dreapta și a umplut acele poldere naturale, lacuri. Fiind zona Mestecănișului de la Reci, cu dune de nisip, cu un strat nisipos acolo, apa începea să absoarbă și când ar fi ajuns aici, apa ar fi încetinit, n-ar mai fi fost o cantitate foarte mare. (…) Dar, în anii ’70 s-a făcut o regularizare, s-au tăiat toate coturile din Sântionlunca până la Băcel, aproape s-a făcut drept, iar apa fuge dintr-o dată. Cu buldozerele au întins toate lacurile existente și aici îi inundă pe oameni. (…) Prima mare inundație, dacă-i întrebați pe cei din Băcel, pe bătrâni, a fost după regularizarea meandrelor Râului Negru. Deci, asta este soluția! Soluția reală este să punem înapoi aceste poldere naturale, plus înălțarea digului cu vreo jumătate de metru. Eu nu sunt specialist, eu vorbesc după logica omului simplu. Dacă se înălță digul acum cu un metru, ne ajută, dar nu ne scapă de o viitoare problemă. (…) Deci, trebuie făcute studii, dar cei care le vor face vor trebui să aibă cunoștință despre această soluție naturală”, a conchis prefectul județului Covasna, Raduly Istvan.
Ploile s-au oprit de câteva zile! Mi-am spălat cizmele de noroi și am lăsat în urmă Băcelul, dar mi-a rămas în nări mirosul de mâl, iar în minte, stop-cadre cu haine pe garduri, case ude, o pisică leneșă întinsă la soare, lanuri de grâu bătute de apă și mângâiate de vânt, chipuri de oameni resemnați și obosiți. Am ajuns la Sfântu Gheorghe cu senzația că m-am întors dintr-o altă lume, în care natura s-a răzvrătit și timpul s-a oprit ca să ne reamintească ceva ce poate am uitat: că avem nevoie de solidaritate, de generozitate și empatie.
Oana Mălina Negrea/AGERPRES
Foto: (c) Oana Mălina Negrea/AGERPRES
