Vorbind despre sensurile cuvântului „groapă”, trebuie să recunoaștem că limba română este extrem de expresivă, așa cum vom vedea în continuare.
Sensul de bază (1) al cuvântului în discuție este „groapă, adâncitură în pământ”, de la care s-a format expresia: „a da în groapă (de prost)” sau „prost de dă în gropi” Sensuri secundare: 2. „cavitate săpată în pământ în care se pune mortul, mormânt”, cu expresiile: „a săpa (cuiva) groapa” însemnând: a unelti împotriva cuiva; „a fi cu un picior în groapă” însemnând: a fi pe moarte; „a duce pe cineva la groapă” = a înmormânta” (NDULR).
La unele popoare există și obiceiul ca atunci când o persoană era lovită de fulger să se sape o groapă în care este băgat cel fulgerat, pentru ca electricitatea să se scurgă în pământ, deci o groapă cu efect terapeutic. La noi, însă, nu e cazul, căci gropile din asfalt își fac singure treaba, după cum aflăm dintr-o postare pe FB, în care un medic de la un spital din Brașov aștepta să facă operație la o pacientă din Sălaj, care suferea de occluzii intestinale. Biata pacientă, probabil cu sufletul la gură de teamă, se grăbea totuși spre destinație vrând să scape de dureri. Numai că drumurile de la Sălaj la Brașov, pline de gropi și denivelări, în cinci ore au rezolvat problema, astfel că la sosirea femeii la spitalul din Brașov, medicii au constatat că nu mai e nevoie de operație, căci zgâlțâielile drumului au vindecat-o. Acum doctorul, șugubăț, se gândește că ar fi bine „să breveteze” metoda. Și uite-așa cu gropile terapeutice, pe unii îi bagă în spital, pe alții îi scoate vindecați.
Lăsând gluma la o parte, să trecem la ceva mult mai serios. O altă știre (sursa: stiripesurse.ro) ne duce tocmai în Arctica, unde oamenii de știință studiază de mai mulți ani o „groapă” imensă care se adâncește și se mărește continuu, numită și „poarta către iad” sau „către lumea de dincolo”. În realitate este vorba despre craterul siberian Batagtay, rezultat (conform oamenilor de știință) din dezghețarea permafrostului. Cu această „groapă” nu e deloc de glumit, întrucât pe măsură ce se mărește devine tot mai periculoasă prin nocivitatea ei, deoarece „eliberează în atmosferă dioxid de carbon și metan din plante și animale înghețate timp de secole. Aceste gaze cu efect de seră accelerează încălzirea globală, declanșând un ciclu periculos de topire și emisii suplimentare” și, cum permafrostul ocupă circa 15% din emisfera nordică, ne putem imagina ce se va întâmpla în viitor, dacă oamenii nu vor reuși să stopeze fenomenul.
În mod sigur Mama Natură nu va ceda, nu se va lăsa supusă de oameni, care se cred atotputernici și o agresează din ce în ce mai mult. Ea stăpânește toate metodele de a astupa gropile periculoase, lăsându-le poate doar pe cele „terapeutice”.
Mihai Trifoi
