La 15 octombrie, an de an, este sărbătorită Ziua internaţională a femeilor din mediul rural pentru a conştientiza faptul că femeile de la sate contribuie la bunăstarea familiilor lor şi la dezvoltarea economiei rurale, potrivit site-ului https://www.un.org/en/observances/rural-women-day.
Prima Zi internaţională a femeilor din mediul rural a fost celebrată la 15 octombrie 2008. Instituită de Adunarea Generală a Organizaţiei Naţiunilor Unite (ONU) prin Rezoluţia 62/136 din 18 decembrie 2007, această zi recunoaşte „rolul critic şi contribuţia femeilor din mediul rural în consolidarea dezvoltării rurale, a agriculturii, îmbunătăţirea securităţii alimentare şi eradicarea sărăciei rurale”, notează www.un.org.
Ideea celebrării unei Zile mondiale dedicate femeilor din mediul rural s-a conturat cu prilejul unei Conferinţe a ONU pentru femei, care a avut loc la Beijing (China), în septembrie 1995. Propunerile pentru organizarea unei astfel de zile au venit din partea mai multor organizaţii: Federaţia Internaţională a Producătorilor Agricoli (IFAP), Asociaţia mondială a femeilor din zona rurală (ACWW), Reţeaua Asociaţiilor femeilor africane din zona rurală (NARWA) şi Fundaţia Summitul Mondial al Femeilor (WWSF).
Încă de la începutul sărbătoririi sale, s-a considerat că acest eveniment poate reprezenta un mod pragmatic de a obţine recunoaşterea şi susţinerea rolurilor multiple asumate de femeile din mediul rural, care se ocupă de obicei cu agricultura sau deţin mici afaceri. Având în vedere rolul lor cheie privind producţia agricolă şi a siguranţei acesteia s-a decis ca Ziua internaţională a femeilor din mediul rural să fie aniversată la 15 octombrie, cu o zi înaintea Zilei mondiale a alimentaţiei.
Conform site-ului www.un.org, femeile din mediul rural, dintre care majoritatea depind de resursele naturale şi de producţia agricolă pentru asigurarea hranei zilnice, alcătuiesc peste un sfert din totalul populaţiei mondiale. În ţările în curs de dezvoltare, femeile din mediul rural reprezintă aproximativ 43 la sută din forţa de muncă din agricultură şi din producţia de prelucrare şi procesare a unei părţi considerabile din produsele alimentare, conferindu-le astfel acestora responsabilitatea principală pentru siguranţa alimentară.
Rolul crucial pe care îl joacă femeile şi fetele în asigurarea durabilităţii gospodăriilor şi a comunităţilor rurale, în îmbunătăţirea mijloacelor de trai rural şi a bunăstării generale a fost recunoscut din ce în ce mai mult.
Femeile reprezintă o proporţie substanţială din forţa de muncă agricolă, inclusiv munca informală, şi efectuează cea mai mare parte a activităţilor de îngrijire şi a muncii casnice neremunerate în cadrul familiilor şi gospodăriilor din zonele rurale. Ele contribuie semnificativ la producţia agricolă, la securitatea alimentară şi la nutriţie, la gestionarea terenurilor şi a resurselor naturale şi la construirea rezistenţei la climă. Chiar şi aşa, femeile şi fetele din zonele rurale suferă în mod disproporţionat de sărăcia multidimensională. Ele pot fi la fel de productive şi întreprinzătoare ca bărbaţii, dar sunt mai puţin capabile să acceseze terenuri, credite, inputuri agricole, pieţe şi lanţuri agroalimentare de mare valoare şi obţin preţuri mai mici pentru culturile lor.
Barierele structurale şi normele sociale discriminatorii continuă să restrângă puterea de decizie a femeilor şi participarea politică în gospodăriile şi comunităţile rurale. Femeile şi fetele din zonele rurale nu au acces egal la resurse şi active productive, servicii publice, cum ar fi educaţia şi îngrijirea sănătăţii, şi infrastructură, inclusiv apă şi canalizare, în timp ce o mare parte a muncii lor rămâne invizibilă şi neplătită, chiar dacă volumul lor de muncă devine din ce în ce mai mare din cauza bărbaţilor care emigrează. La nivel global, cu puţine excepţii, femeile din mediul rural se descurcă mai rău decât bărbaţii din mediul rural şi femeile din mediul urban şi se confruntă în mod disproporţionat cu sărăcia, excluderea şi efectele schimbărilor climatice.
În medie, femeile reprezintă mai mult de 40% din forţa de muncă agricolă din ţările în curs de dezvoltare, variind de la 20% în America Latină până la 50% sau mai mult în anumite părţi din Africa şi Asia. Conform statisticilor, mai puţin de 15% dintre proprietarii de terenuri din întreaga lume sunt femei. În unele ţări, peste 50% dintre fetele din gospodăriile rurale sărace sunt căsătorite încă din copilărie.
Femeile din mediul rural, reprezentând un sfert din populaţia lumii, lucrează ca fermieri, salariaţi şi antreprenori, potrivit statisticilor ONU. În zonele rurale, diferenţa de remunerare între sexe este de până la 40%. Reducerea decalajului în ratele de participare a forţei de muncă între bărbaţi şi femei cu 25% până în 2025 ar putea creşte PIB-ul global cu 3,9%. Dacă femeile din zonele rurale ar avea acces la activele agricole, la educaţie şi la pieţe aşa ca bărbaţii, producţia agricolă ar putea fi mărită, iar numărul persoanelor înfometate ar putea fi redus cu 100-150 milioane.
În România, Ziua femeii din mediul rural a fost sărbătorită pentru prima dată în 1999, în localitatea Moeciu, judeţul Braşov. Asociaţia Naţională a Femeilor din Mediul Rural (ANFMR) a marcat, an de an, această zi prin organizarea mai multor manifestări cu specific tradiţional, în numeroase localităţi din ţară.
AGERPRES
