Strămoşii noştri aveau o vorbă înţeleaptă: „Festina lente”. Adică „Grăbeşte-te încet”. Celebra expresie ce dăinuie de secole i-a aparţinut istoricului latin Suetoniu, care l-a citat pe împaratul Augustus. Acesta era de părere că un comandant de oşti un trebuie să se grăbească atunci când ia decizii importante. Cu alte cuvinte, pe româneşte, “Graba strică treaba”. O aserţiune verificată nu o dată în viaţă de fiecare dintre noi.
O reabilitare necesară
Am făcut această introducere spre a arăta că apreciem cum se cuvine rezultatele unei munci făcute ca lumea, pe îndelete, când nu se “dă rasol”. Cititorii noştri fideli îşi amintesc probabil, că în urmă cu trei săptămâni publicam un fotoreportaj pe probleme edilitare, prezentând o reabilitare a infrastructurii din municipiul reşedinţă de judeţ Covasna – mult aşteptată de participanţii la trafic. Anume reasfaltarea porţinunii de drum D.N. 12 de la intrarea în Sfântu Gheorghe şi până la rondoul dinaintea Podului peste Olt. Un tronson ce va avea în final trei benzi pe sens, permiţând o circulaţie fluidă şi în foarte bune condiţii. Numai că intitulasem acel articolul în mod uşor ironic, „De ce înjură şoferii?”, pentru că drumarii nu se lepădaseră de mai vechea lor meteahnă, întâlnită la mai toate lucrările de acest fel: ridicarea cu celeritate a gurilor de canal la noile cote.
Opinii justificate
„Şi în alte oraşe sau pe şosele importante am observat acest aspect neplăcut”, ne-a declarat ieri ing. Dumitru Dănilă, din Braşov, care venea de la Miercurea Ciuc, şi intrase să alimenteze la o staţie de carburant din vecinătatea drumului. Nu ştia ce tot pozăm. Când i-am explicat ce urmărim, a ţinut să adauge. „Uitaţi, plouă, e timp urât, apa poate bălti pe margini şi dacă intri cu roata într-o asemenea gaură, om te-ai făcut! E bine că măcar acum respectivele canale sunt marcate, însă săptămâna trecută abia am evitat să intru într-unul chiar în ultimul moment. Noroc că nu era nimeni în spatele maşinii, fiindcă altfel putea să intre în mine”… Aceeaşi opinie a avut şi tânărul mopedist Raduly Ştefan, din Chichiş, care era nemulţumit de lentoarea cu care se remediază acest impediment. „Sunt ca nişte mici cratere sub formă de pătrate, destul de adânci, nefiind vizibile decât de aproape. Se găsesc mult sub nivelul asfaltului. Ca atare, devin pentru noi cei care mergem pe două roţi (mopedişti, motociclişti, biciclişti) capcane periculoase. Mai cu seamă noaptea şi pe timp ploios”.
De trei săptămâni se bate pasul pe loc
Problemele acestea le-am semnalat încă din data de 8 iunie a,c, – dar ele dăinuiau ceva mai demult – nefiind soluţionate nici până ieri, 29 iunie. Deşi s-au scurs trei săptămâni şi şoseaua este aproape gata, în respectivele guri de canal (câteva zeci pe ambele părţi) se plantaseră doar nişte indicatoare de avertizare de culoare galbenă, menite să semnalizeze denivelările. Bune şi ele, nimic de zis, deşi trebuiau montate încă de la început. Spre a nu le mai da emoţii conducătorilor auto, bicicliştilor şi motocicliştilor. Dar mai cu seamă participanţilor la trafic aflaţi în tranzit, care nu cunosc configuraţia drumului, neavând habar de aceste gropi din carosabilul neted. Şi încă un fapt: am observat că s-a netezit şi diferenţa de nivel dintre vechiul şi noul strat de asfalt de la intrarea în oraş. Era un hop neplăcut, lesne de remediat, însă ignorat de asfaltatori, aspect pe care îl criticasem în precedentul material. Acum suspensiile nu mai sunt puse la încercare şi se merge „uns”.
Vremea ne joacă feste
Cu siguranţă, în funcţie şi de starea vremii – care de câteva zile ne joacă iar feste neplăcute, amintindu-ne de… toamnă în plină vară – se va trece la efectuarea amintitelor operaţiuni de reabilitare. Sigur, nu-i aşa simplu: este un volum mare de muncă manuală, fiecare gură de canal tebuind înălţată la cota actuală a covorului asfaltic, iar apoi efectuându-se marcarea benzilor de circulaţie. Dar în final totul va fi O.K.
Subscriem, aşadar, înţelepciunii dictonului latin „Festina lente”. Poate că în cazul de faţă introducem un mic amendament: să lucrăm bine, să ne grăbim… încet. Dar nici ca… melcul!
Horia C. Deliu
