De multe ori am auzit expresia „câtă frunză și iarbă”, mai ales referitor la numărul mare al otomanilor care în invaziile lor au atacat și jefuit Țările Române timp de câteva secole. Și tot la fel comparația „ca lăcustele”, atunci când prădătorii se retrăgeau în grabă lăsând în urma lor prăpădul.
Ba mai mult decât atât, Istoria ne-a lăsat drept amintire și un domnitor al Moldovei, Lăcustă-Vodă (1508-1540), de fapt pe numele său Ștefan Lăcustă, un nepot al lui Ștefan cel Mare, care, pus de către sultanul Soliman domn al Moldovei, s-a urcat pe tron în anul 1538. Se zice că în acel an nefast, de parcă sărăcirea țării după prădăciunile turcilor și tătarilor n-ar fi fost de ajuns, au mai avut loc și invaziile de lăcuste. Probabil că de aici provine și expresia „ca pe vremea lui Lăcustă-Vodă”, atunci când o comunitate este invadată de jefuitori.
Conform Bibliei, una dintre cele 10 calamități prevestite de Moise faraonului Egiptului, drept pedeapsă divină pentru refuzul acestuia de a-i elibera pe evrei din robie, a fost invazia lăcustelor.
O descriere interesantă a lăcustelor putem găsi și în enciclopedia liberă Wikipedia: „Sunt celebre mai ales prin daunele colosale pe care le fac la culturile vegetale, îndeosebi unele specii care pustiesc totul pe unde merg. Unele specii, în condiții favorabile, au instinctul gregar și umblă în stoluri uriașe, făcând nori pe unde trec zburând, lăsând sărăcie și foamete în urma lor, ca pe vremea vestitului Lăcustă-Vodă (1538). Bântuiesc mai ales în regiunile calde ale globului, căci sunt termofile. În 1880, în Caucaz, trenul nu a mai putut merge, roatele locomotivei învârtindu-se pe loc pe straturi întinse și groase de lăcuste.”
Iată, așadar, că aceste insecte au devenit o pacoste pentru omenire, încă din cele mai vechi timpuri. Și totuși în zilele noastre, probabil întrevăzându-se la orizont și o posibilă criză alimentară, în afară de celelalte care ne fac deja viața mai grea pe măsură ce încălzirea globală crește, oamenii caută soluții noi. Printre acestea, consumul de insecte. De curând Comisia Europeană a identificat, aprobat și recomandat noi surse de hrană: lăcustele, în formă congelată, uscată și pudră, după ce mai înainte a făcut același lucru și cu privire la viermele de făină. Deja unele dintre gospodinele noastre ne pun la dispoziție, la televizor, modul de preparare și rețete.
Internetul ne oferă și alte explicații, precum că Organizația pentru Alimentație și Agricultură consideră că „insectele ca o sursă foarte nutritivă și sănătoasă cu conținut înalt de grăsime, pro- teine, vitamine, fibre și minerale” pot fi consumate în siguranță, fiind benefice organismului uman. Un cetățean mai șugubăț, întrebat fiind de un reporter ce părere are despre această recomandare, i-a răspuns acestuia: „Or fi ele bune, dar să le mănânce cine le recomandă.” Cam așa stă treaba și cu vaccinul pe la noi.
Ce-ar mai fi de spus? Lumea se schimbă, viața devine tot mai grea și mai nesigură, și, cine știe? poate că într-o bună zi, sub presiunea Viitorului, vom fi nevoiți să mâncăm și lăcuste, și viermi de făină, și tot ce s-o mai găsi, dacă nu vom reuși să schimbăm lucrurile în favoarea noastră ca să ne fie mai bine… Deocamdată, însă, românii mai visează la „porcul de Crăciun”…
Mihai Trifoi