TRADIŢII. Joi, 24 mai, la dată ce variază în fiecare an, se cinstesc trei evenimente importante: Înălţarea la Cer a Domnului Iisus Hristos la 40 de zile după Înviere, o sărbătoare populară numită Ispas, precum şi Ziua Eroilor. Tot acum se vorbeşte şi de… Paştele Cailor, expresie încetăţenită şi uzitată, ce are acoperire în tradiţia creştină. Vom analiza pe scurt fiecare simbol, pentru ca cititorii mai puţin avizaţi să ştie despre ce este vorba.
Unul din cele 12 Praznice Împărăteşti
Înălţarea la Cer reprezintă unul dintre cele 12 Prazince Împărăteşti, închinătorii venerând momentul în care Domnul nostru, Iisus Hristos, s-a ridicat la cer în prezenta apostolilor, dar şi a altor creştini, printer ei fiind şi acest personaj interesant, numit Ispas.
Timp de patruzeci de zile după Învierea Sa, Iisus Hristos a rămas alături de ucenicii săi, pregătindu-i să devină propovăduitorii Evangheliei în lumea largă. Când s-a înălţat la cer a promis tututor celor ce credeau în El, că le va trimite Duhul Adevărului, care s-a pogorât de Rusalii asupra ucenicilor, la zece zile după plecarea sa.
În această zi specială, când sunt cinstite cele trei evenimente, datina spune că după slujba de la biserică, oamenii sunt invitaţi să petreacă, să fie fericiţi împreună cu familia. În multe zone se ţin nedei, petreceri populare, la care participă aproape toată suflarea aşezării.
Creştinii se salută cu formula „Hristos s-a Înălţat” şi se răspunde, „Adevărat s-a Înălţat”.
Personaj mitic
Ispas se sune că a fost un personaj mitic, care a a asistat la Înălţarea Domnului şi la ridicarea sufletelor morţilor la cer. Era un om bun, iubit de cei din jurul său, fiindcă spunea adevărul, nu purta pică, iar veselia sa a ajuns proverbială, motiv pentru care credincioşii caută la rândul lor să-i urmeze pilda şi să fie bine dispuşi în această zi.
Ispas este prăznuit şi ca un patron al casei, apărător al familiei şi bunurilor din bătătură. Tradiţia impune ca de Ziua sa (la fel ca la orice sărbătoare) să nu se execute anumite treburi casnice: cusut, spălat rufe, curăţenie generală, tors, ţesut etc. În schimb, pot şi trebuie efectuate anumite ritualuri legate de cultul morţilor, de pomenirea celor plecaţi dintre noi, de evocarea fiinţelor dragi ce ne-au părăsit. Mormintele lor se împodobesc cu flori şi frunze verzi, iar oamenilor sărmani li se dă la poarta cimitirului câte ceva de mâncare sau de îmbrăcat.
Magie populară
Bătrânii încă îşi mai amintesc prin anumite sate din judeţul Covasna de anumite practici din magia populară, legate de farmece, superstiţii, deochi, blesteme şi aşa mai departe. Pe vremuri se credea că sufletele unor morţi rămâneau slobode pe Pământ, transformându-se în strigoi, speriind copiii şi provocând necazuri necredincioşilor.
Femeile de la ţară practicau pe timpuri felurite ritualuri magice: culegeau şi sfinţeau plante şi ierburi (leuştean, paltin, alun, nuc), rosteau descântece, având convingerea că “buruienile” amintite posedă puteri secrete care o să le apere, pe ele şi famiile lor, de… strigoi!
După ce se vine de la biserică, unii săteni în frunte cu preotul iau parte la procesiunea de sfinţire a recoltelor. La plecare se iau câteva spice verzi de grâu şi se împodobesc cu ele pridvorul caselor.
Paştele cailor
Fiecare dintre noi a auzit şi a folosit expresia populară “La Paştele cailor”, atunci când vrem să spunem despre ceva ce nu se va petrece prea repede sau deloc! Termenul nu are conotaţii peiorative, ci exprimă o stare de fapt într-o formulă hâtră. În spatele acestor vorbe stă însă o legendă, pe care ne-a tălmăcit-o cândva dl. Ion Barbu, din Araci.
… Se spune că Maica Domnului în timpul naşterii lui Iisus Hristos era deranjată de zgomotele pe care le făceau caii din grajd. După ce l-a ascuns pe prunc în iesle prin fân – ca să nu-l găsească slugile lui Irod, ce căutau nou-născuţii să-i ucidă – caii nu se mai potoleau. Boii mâncau în linişte, însă caii nu-şi găseau liniştea, bătându-se hămesiţi pe fân, deranjându-l pe micul Iisus şi riscând de a-l desconspira. Atunci Maica Domnului ocărât cabalinele nesătule, pedepsindu-le să nu se sature decât în ziua de Ispas. Şi atunci, numai vreme de un… ceas.
Pomenirea Eroilor Neamului
Cum scriam la începutul acestui material, Sărbătoarea Înălţării Domnului este adoptată în ţara noastră după Revoluţie şi ca Zi a Eroilor. Prin hotărârile Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române din anii 1999 şi 2001, de Înălţare s-a decis cinstirea Eroilor Neamului. Totodată, şi Legea 379/2003 privind regimul mormintelor şi operelor comemorative de război a proclamat ca a patruzecea zi de la Sfintele Paşti să fie socotită Ziua Eroilor, o Sărbătoare de suflet şi simţire patriotică a poporului român.
Ca atare, în toate catedralele, bisericile şi mănăstirile ortodoxe din România, dar şi de peste hotare vor fi pomeniţi luptătorii noştri din toate timpurile, care şi-au dat viaţa pe câmpurile de luptă, în lagăre şi în închisori, pentru apărarea patriei şi a credinţei strămoşeşti, pentru întregirea neamului. Pentru libertatea şi demnitatea poporului român.
Slujbe de pomenire vor fi săvârşite şi la cimitirele, troiţele şi monumentele dedicate cinstirii Eroilor. Dumnezeu să-i odihnească în pace pe aceşti bravi fii ai Neamului!
Horia C. Deliu
